Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2383

Şedinţa publică de la 18 O. 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...) (...)

Judecător (...) D.

Grefier E. G.

x.x.x

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul M. J. împotriva sentinţei nr.1421 din data de 11 iunie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECŢIA PĂ COMUNITARĂ DE EVIDENŢA PERSOANELOR D.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns consilier juridic E. N. D. pentru intimata pârâtă DIRECŢIA PĂ COMUNITARĂ DE EVIDENŢA PERSOANELOR D, lipsind recurentul reclamant M. J..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Reprezentantul intimatei pârâte depune delegaţia nr.2157/18.11.2008 şi întâmpinare.

Curtea, constatând dosarul în stare de soluţionare, acordă cuvântul asupra recursului de faţă.

Consilier juridic E. N. D. pentru intimata pârâtă solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică, conform motivelor arătate în întâmpinare.

     CURTEA

Asupra cauzei de faţă :

Prin sentinţa nr.1421 din 11 iunie 2008, T r i b u n a l u l D o l j – Secţia Contencios Administrativ şi Fiscal a respins acţiunea formulată de contestatorul M. J. în contradictoriu cu intimata Direcţia Publică Comunitară de Evidenţă a persoanelor D.

Pentru a pronunţa această soluţie,prima instanţă a reţinut că prin dispoziţia nr. 118/17.04.2008, emisă de Direcţia Publică Comunitară de Evidenţă a Persoanelor D, s-a dispus sancţionarea disciplinară cu mustrare scrisă a contestatorului M. J., referent superior la Compartimentul Arhivă Stare Civilă al Serviciului Stare Civilă, din cadrul Direcţiei Publice Comunitară de Evidenţă a Persoanelor D, pentru încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle stabilite prin lege pentru funcţionarii publici.

Potrivit art. 129 alin. 1 cod procedură civilă coroborat cu art. 1169 cod civil ,,cel care face o propunere înaintea judecăţii trebuie să o dovedească", legea stabilind astfel obligativitatea reclamantului de a dovedi susţinerile sale formulate prin acţiune.

Cu privire la critica reclamantului conform căreia dispoziţia de sancţionare nu ar cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 50 alin. 3 din Hotărârea de Guvern nr. 1344/2007 şi de art. 268 alin. 2 din Codul muncii sub sancţiunea nulităţii absolute, privind descrierea faptei care constituie abatere disciplinară instanţa de fond a constatat că în cuprinsul dispoziţiei s-a indicat temeiul juridic, arătându-se că sancţionarea are loc în conformitate cu dispoziţiile art. 23 alin. 2, art. 50 alin. 1 şi 50 şi art. 51 din H. G. 1344/2007, art. 77 alin. 2 litera j) şi alin. 3 litera a) şi art. 80 din Legea 188/1999, art. 268 alin. 5 din Codul muncii, iar fapta pentru care a fost sancţionat reclamantul a fost descrisă în cuprinsul acestei dispoziţii, constând în încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle stabilite prin lege pentru funcţionarii publici.

S-a mai reţinut că dispoziţia atacată a fost pronunţată în baza referatului înregistrat sub nr. 2956/11.04.2008 întocmit de către Comisia de disciplină, constituită la nivelul Direcţiei Publice Comunitară de Evidenţă a Persoanelor D prin care s-a propus sancţionarea cu mustrare scrisă a contestatorului, unde sunt descrise în amănunt faptele care constituie abateri disciplinare.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul M. J. criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală.

În motivarea cererii de recurs, s-a arătat că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că în dispoziţia de sancţionare este descrisă fapta săvârşită, încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoririle stabilite de lege pentru funcţionarii publici nu reprezintă o descriere a faptei, ci doar o reluare a prevederilor Statutului funcţionarilor, astfel încât actul administrativ este lovit de nulitate absolută, întrucât nu îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.50 alin.3 din H.G. nr. 1344/2007.

La data de 18.11.2008 Direcţia Publică Comunitară de Evidenţă a Persoanelor D a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului şi menţinerea sentinţei ca legală şi temeinică.

În motivarea acestei cereri, intimata a arătat că în mod corect instanţa de fond a reţinut că fapta pentru care a fost sancţionat reclamantul a fost descrisă în cuprinsul deciziei de sancţionare, acest act administrativ îndeplinind toate cerinţele prevăzute de HG nr.1344/2007, Legii nr.188/1999 precum şi Codul muncii.

Analizând legalitatea şi temeinicia sentinţei instanţei de fond prin prisma motivelor de recurs formulate de reclamant şi a dispoziţiilor art.304¹ C. proc. civ. se reţin următoarele aspecte.

Potrivit Art. 50  din HG 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină- (1) În termen de 10 zile calendaristice de la data primirii raportului comisiei de disciplină, persoana care are competenţa legală de a aplica sancţiunea disciplinară va emite actul administrativ de sancţionare.

    (2) În cazul în care persoana care are competenţa legală de a aplica sancţiunea disciplinară aplică o altă sancţiune decât cea propusă de comisia de disciplină, are obligaţia de a motiva această decizie.

    (3) Sub sancţiunea nulităţii absolute, actul administrativ de sancţionare va cuprinde în mod obligatoriu:

    a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;

    b) temeiul legal în baza căruia se aplică sancţiunea disciplinară;

    c) motivul pentru care a fost aplicată o altă sancţiune decât cea propusă de comisia de disciplină, în situaţia prevăzută la alin. (2);

    d) termenul în care sancţiunea disciplinară poate fi contestată;

    e) instanţa competentă la care poate fi contestat actul administrativ prin care s-a dispus sancţiunea disciplinară.

    (4) La actul administrativ de sancţionare prevăzut la alin. (3) se anexează raportul comisiei de disciplină, sub sancţiunea nulităţii absolute.

În raport de aceste dispoziţii legale, critica recurentului în sensul dispoziţia de sancţionare nu este descrisă fapta săvârşită, nu poate fi reţinută având în vedere că prin anexarea raportul comisiei de disciplină, în care este descrisă fapta ce constituie abatere disciplinară, la dispoziţia de sancţionare potrivit alin. 4, reclamantul nu a suferit o vătămare în drepturile sale în condiţiile persoana care are competenţa legală de a aplica sancţiunea disciplinară nu a aplicat o altă sancţiune decât cea propusă de comisia de disciplină, potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol.

De asemenea, analizând dispoziţia de sancţionare a reclamantului se constată că aceasta cuprinde descrierea faptei, deşi succint, fiind astfel respectate dispoz. art. 50 din din HG 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, cum corect a reţinut instanţa de fond.

Faţă de ceste aspecte de fapt şi de drept, se constată nefondat recursul declarat de pârâtă, urmând a-l respinge în temeiul art. 312 alin. 1 C. proc. Civilă, menţinând ca legală şi temeinică sentinţa instanţei de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul M. J. împotriva sentinţei nr.1421 din data de 11 iunie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata pârâtă DIRECŢIA PĂ COMUNITARĂ DE EVIDENŢA PERSOANELOR D.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 18 O. 2008

Red.jud. C. (...)

Tehn. D.F./2ex/4.12.2008

Jud. fond N. T.