Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale,

pentru minori şi familie

DECIZIA CIVILĂ NR. 219/R/2010

Şedinţa publică din 1 februarie 2010

Instanţa constituită din :

PREŞEDINTE : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

GREFIER : (...) (...)

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta E. N. T., împotriva sentinţei civile nr.2715 din 15 octombrie 2009 pronunţate de T r i b u n a l u l C l u j în dosarul nr(...), privind şi pe intimata AUTORITATEA RUTIERĂ ROMÂNĂ, având ca obiect contestaţie decizie de sancţionare.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente E. N. T., avocat E. N., reprezentanta pârâtei intimate Autoritatea Rutieră Română, consilier juridic N. J., care depune delegaţie de reprezentare la dosar.

Procedura de citare este îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru şi timbru judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care, se constată că recursul este la primul termen de judecată, a fost declarat şi motivat în termenul legal şi a fost comunicat intimatului.

Se constată că la data de 20 ianuarie 2010, s-a depus la dosar, prin registratura instanţei, din partea pârâtei intimate întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, un exemplar comunicându-se cu partea prezentă.

Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar decizia civilă nr. 1773/R/2009 pronunţată în dosarul nr(...) a Curţii de A p e l C l u j, ca şi practică judiciară şi arată că nu are cereri de formulat în probaţiune.

Reprezentanta pârâtei intimate arată că nu are cereri de formulat în probaţiune.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat sau excepţii de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul admiterii contestaţiei astfel cum a fost formulată, solicitând cheltuieli de judecată doar pentru fondul cauzei.

Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului ca netemeinic şi nelegal şi menţinerea sentinţei recurate ca fiind temeinică şi legală, pentru motivele invocate prin întâmpinarea depusă la dosar.

C U R T E A

Deliberând, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.2715 din 15.10.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l C l u j în dosarul nr(...), a fost respinsă acţiunea reclamantei E. N. T. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română, iar reclamanta a fost obligată la plata sumei de 1505,66 lei în favoarea pârâtei reprezentând cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că prin decizia nr.2377/13.11.2008 reclamanta a fost sancţionată disciplinar cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de l lună cu 5% în conformitate cu prevederile art. 264 alin. 1 lit. d din Legea 53/2003.

Pentru a dispune astfel, intimata a reţinut că, reclamanta se face vinovată de faptul că a efectuat controlul activităţii întreprinderilor si operatorilor de transport la sediul Agenţiei ARR C si nu la sediul acestora, aşa cum prevede IS-21 din N. Calităţii. De asemenea, aceasta nu a întocmit în mod corect procesele-verbale de contravenţii cu seriile AIR nr. (...)/05.08.2008, nr. (...)/30.06.2008 şi nr. (...)/12.08.2008.

Pentru aplicarea acestei măsuri, intimata a avut în vedere faptul că au fost încălcate în mod grav dispoziţiile art. 26 lit. f din Regulamentul de ordine interioară, art. 88 lit. d din Contractul Colectiv de Muncă si art. 39 alin.2 lit. a si c din Codul muncii.

Conform dispoziţiilor art. 39 alin. 2 lit. b şi c din Codul muncii, salariatul este obligat să respecte disciplina muncii, obligaţiile ce-i revine din contractul individual de muncă, regulamentul de organizare şi funcţionare sau regulamentul intern.

Asigurarea disciplinei muncii presupune aplicarea, în condiţiile legii, a unor sancţiuni disciplinare prevăzute de Codul muncii, faţă de salariaţii care, cu vinovăţie, încalcă obligaţiile ce le revin.

Angajatorul stabileşte răspunderea disciplinară în funcţie de gravitatea faptei, gradul de vinovăţie, consecinţe şi conduita salariatului anterior comiterii faptei, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 264 – 268 Codul muncii. În conformitate cu dispoziţiile art. 267 alin. 1 din Codul muncii, nici o sancţiune disciplinară nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea cercetării disciplinare, deoarece în lipsa acesteia decizia este lovită de nulitate absolută.

Potrivit art. 268 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Conform Deciziei nr. 71/1999 a Curţii Constituţionale, termenul de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, în care se poate aplica sancţiunea disciplinară de către conducătorul unităţii, reprezintă o garanţie indispensabilă derulării clauzelor contractului individual de muncă încheiat de către părţi şi o materializare a dreptului de acces liber la justiţie deoarece, în caz contrar, angajatul s-ar aflat în incertitudine, fiind împiedecat să obţină în justiţie clarificarea situaţiei sale.

În situaţia în care nu ar exista un termen de aplicare a sancţiunii disciplinare, aplicarea unei sancţiuni ar echivala cu imprescriptibilitatea răspunderii, fapt care contravine principiilor generale ale răspunderii juridice civile contractuale.

Termenul de 30 de zile pentru aplicarea sancţiunii disciplinare, curge de la data când reprezentantul unităţii angajatoare, abilitat să aplice sancţiuni disciplinare, a luat cunoştinţă despre săvârşirea abaterii (printr-o notă de constatare, referat, proces-verbal, etc.), având dată certă, curgerea acestui termen ducând la prescrierea dreptului angajatorului de a aplica sancţiunea disciplinară.

Din materialul existent la dosarul cauzei rezultă că reclamanta se face vinovată de încălcarea dispoziţiilor mai sus arătate, întrucât nu a respectat procedura pentru întocmirea, circuitul documentelor si finalizarea proceselor-verbale de contravenţie si nici instrucţiunile IS-21 privind procedura de control care trebuia efectuată la sediile operatorului de transport sau întreprinderilor.

Reclamanta a fost convocată la sediul societăţii în vederea efectuării cercetării disciplinare la data de 28.10.2008,ora 10,00(f.198)

Potrivit Procedurii de cercetare disciplinară prealabilă s-a constituit Comisia de cercetare disciplinară prin Decizia nr.1676/21.10.2008 care a audiat-o pe contestatoare şi după analizarea probelor a întocmit un referat.

Referatul a evidenţiat faptul că reclamanta a încheiat procesele-verbale de constatare a contravenţiilor fără a reţine toate abaterile constatate şi a efectuat controlul ocazional fără a respecta condiţiile de formă cerute pentru documentele întocmite deşi, avea cunoştinţă de Procedura documentelor de control ocazional internaţional şi servicii ocazionate sub forma cabotajului.

Aceste aspecte rezultă fără dubiu din analizarea conţinutului proceselor verbale seriile AIR (...)/05.08.2008, nr.(...)/30.06.2008 şi nr.(...)/12.08.2008 şi din documentele de control nr.(...)/05.09.2008, (...)/25.07.2008 şi (...)/02.06.2008 (f.175-184).

Faţă de cele ce preced, având în vedere că, cel în drept să emită Decizia de sancţionare disciplinară, respectiv pârâta, a emis-o în termenul de 30 de zile de la data când a luat la cunoştinţă de abaterea disciplinară prin raportul Comisiei disciplinare şi că au fost respectate disp.art.267 alin.l-4 şi art. 268 alin. 1 şi 5 din Codul muncii, instanţa, în temeiul art. 283 si urm. din Codul muncii, a respins contestaţia formulată de către reclamantă.

Împotriva acestei hotărâri, reclamanta E. N. T. a declarat recurs prin care a solicitat modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii, invocând ca motiv de nulitate al deciziei de sancţionare contestată, tardivitatea emiterii acesteia conform art.268 alin.1 Codul muncii.

În acest sens, s-a arătat că deşi pârâta intimată a luat cunoştinţă de fapta imputată reclamantei prin nota de constatare nr.4404/12.09.2008,m aplicat sancţiunea disciplinară la data de 13.11.2008, cu depăşirea termenului de 30 de zile, reglementat de art.268 alin.1 Codul muncii.

Intimata Autoritatea Rutieră Română a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că potrivit definiţiei din „procedura de cercetare disciplinară prealabilă” a Autorităţii Rutiere Române – ARR, „Raportul” este „actul prin care se aduce la cunoştinţă angajatorului - Directorul General al ARR săvârşirea presupusei abateri".

Potrivit acestei Proceduri de cercetare disciplinara a ARR " data înregistrării raportului este data la care curge termenul de 30 de zile calendaristice, prevăzut de art.268 alin. 1 Codul muncii".

Neregulile constatate de către echipa de control a ARR cu ocazia controlului efectuat in perioada 08-12.09.2008, înregistrata la Agenţia ARR C, au făcut obiectul Raportului de control nr.62363/15.10.2008, raport prin care se propune directorului General al ARR aplicarea prevederilor procedurii cercetării disciplinare prealabile, pentru anumiţi angajaţi din cadrul Agenţiei ARR C.

În mod eronat recurentul susţine că, angajatorul ar fi luat la cunoştinţă despre săvârşirea abaterilor disciplinare la data de 12.09.2008, data întocmirii Notei de constatare nr.4404/12.09.2008/ARR C, deoarece aceasta este încheiată în urma efectuării controlului pentru verificarea activităţii agenţiei ARR C şi este semnată, pe de o parte, de către echipa de control din cadrul Serviciului Monitorizare şi Control ARR, iar pe de altă parte, de către Agenţia ARR C (prin şeful de agenţie).

După analizarea faptelor descrise in Nota de constatare, Comisia de control apreciază dacă aceste fapte constituie abateri disciplinare, motiv pentru care se întocmeşte un Raport de control înaintat spre aprobare conducerii Autorităţii Rutiere Româna - ARR cu privire la propunerea de a se efectua o cercetare disciplinara prealabila a salariaţilor consideraţi vinovaţi pentru abaterile constatate.

Prin urmare, data la care conducerea Autorităţii Rutiere Române A.R.R. ia la cunoştinţă despre abaterile disciplinare constatate este data Raportului de control nr.62363/15.10.2008, si nu data notei de constatare aşa cum susţine recurenta, deoarece prin aceasta nu se face o analiza a faptelor constatate ci doar o descriere a verificării activităţii angajaţilor agenţiei.

Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de Apel va admite recursul pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr.2377 din 13.11.2008 emisă de pârâtă (fila 6 fond), reclamantei i s-a aplicat sancţiunea disciplinară a reducerii salariului de bază pe o perioadă de o lună cu 5% pentru tratarea şi sancţionarea necorespunzătoare a unor abateri contravenţionale, nerespectarea procedurii de eliberare a documentelor de control ocazional internaţional şi servicii ocazionale sub forma cabotajului nr. 40846/27.12.2006.

Aceste fapte au fost constatate în urma controlului efectuat în cadrul unităţii pârâte, finalizat prin nota de constatare nr.4404/12.09.2008 (fila 24-27 fond), care se referă expres la conduita reclamantei.

În speţă însă, pârâta a aplicat sancţiunea la data de 13.11.2008, cu depăşirea termenului legal prevăzut de art.268 alin.1 Codul muncii, ceea ce atrage nulitatea deciziei de sancţionare.

Având în vedere că angajatorul a luat la cunoştinţă despre săvârşirea abaterilor disciplinare la data de 12.09.2008, pârâta avea obligaţia aplicării sancţiunii disciplinare în termen de 30 zile de la acest moment, neavând relevanţă, sub aspectul datei luării la cunoştinţă, întocmirea ulterioară a altor rapoarte.

În acest sens, Curtea observă că reclamanta a fost convocată la cercetarea disciplinară prealabilă din data de 28.10.2008 prin convocatorul de la fila 28 dosar fond, ca urmare a neregulilor constatate de către echipa de control a pârâtei şi menţionate în nota de constatare înregistrată la Agenţia ARR C sub nr. 4404/ARR CJ/12.09.

Prin urmare, din moment ce însuşi convocatorul emis la data de 21.10.2008, aşadar ulterior întocmirii raportului de care se prevalează pârâta şi care datează din 15.10.2008 (fila 24 fond), menţionează că temeiul cercetării disciplinare îl reprezintă nota de constatare din 12.09.2008, în condiţiile în care convocatorul reprezintă actul de iniţiere a cercetării disciplinare, nu se confirmă apărările intimatei privind curgerea termenului de 30 de zile de la data întocmirii raportului de control.

Pârâta este lipsită de posibilitatea legală de a opune prevederilor imperative ale art. 268 alin. 1 Codul muncii, normele de organizare internă stabilite prin actul intitulat „ Procedura de cercetare disciplinară prealabilă” (fila 112-119 fond), deoarece dispoziţia legală menţionată, cu caracter imperativ nu poate fi eludată prin instituirea de către angajator a unor proceduri de sesizare şi cercetare succesivă pe scară ierarhică de către personalul cu funcţii de conducere, câtă vreme durata acestor demersuri depăşeşte termenul de 30 de zile.

Or, intenţia legiuitorului este de a nu prelungi durata cercetării disciplinare mai mult de 30 de zile, pentru evitarea expunerii salariatului consecinţelor nefavorabile ce decurg din starea de incertitudine ce planează asupra conduitei sale profesionale.

Prin urmare, efectuarea cercetării disciplinare prealabile trebuie să se realizeze în aşa fel încât angajatorul să respecte termenul de 30 de zile în care este obligat să emită decizia de concediere, ceea ce îi impune obligaţia adoptării unor proceduri eficiente de sesizare şi cercetare a faptei.

Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de Apel în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ. va admite recursul, va modifica hotărârea în sensul admiterii acţiunii reclamantului E. N. T. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română şi în consecinţă va anula decizia nr. 2377/13.11.2008 emisă de pârâtă şi în temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga pârâta la plata către reclamantă a sumei de 2000 lei, reprezentând cheltuieli judiciare la fond (onorariu avocat –f.190 fond).

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta E. N. T. împotriva sentinţei civile nr. 2715 din 15.10.2009 a T r i b u n a l u l u i C l u j pronunţate în dosar nr(...), pe care o modifică în sensul că admite acţiunea formulată de reclamanta E. N. T. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Rutieră Română şi dispune anularea deciziei nr. 2377/13.11.2008 emisă de pârâtă.

Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 2000 lei, cheltuieli de judecată la fond.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 01.02.2010.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER

(...) (...)

Red.S.D./S.M.D.

4 ex./04.02.2010.