Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 241

Şedinţa publică de la 20 Martie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea recursului declarat de T.- CFR MARFĂ S.A. B în numele şi pentru CFR MARFĂ S.A. SUCURSALA I împotriva sentinţei civile nr. 1941 din 26 XI 2008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i, intimat fiind N. E., având ca obiect contestaţie decizie de sancţionare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat D. N. pentru intimat, lipsă reprezentantul recurentei.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.

Avocat D. precizează că nu mai are cereri de formulat.

Instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în recurs.

Apărătorul intimatului solicită respingerea recursului pentru motivele arătate prin întâmpinare. Pentru prima dată pârâta recurentă a invocat în faţa instanţei de recurs prevederile legale de care s-a prevalat în sancţionarea intimatului. Fără cheltuieli de judecată.

Instanţa rămâne în pronunţare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de faţă;

Prin sentinţa 1941/26.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i a fost admisă contestaţia formulată de N. E. în contradictoriu cu pârâta T. –CFR Marfă S.A. B – Sucursala I şi s-a anulat decizia nr. J./1869 din 26.09.2008 emisă de intimată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Contestatorul N. E. a fost salariatul intimatei T. – CFR Marfă S.A. B – Sucursala I pe postul de şef tură „T”, conform actului adiţional la contractul individual de muncă nr. VIII.A.1.1/990/18.06.2008. Ulterior, prin actul adiţional nr. I.B1/1873/29.09.2008 s-a modificat felul muncii contestatorului din „şef tură” în „mecanic locomotivă I”.

Prin decizia nr. I.B1/1869/26.09.2008 emisă de intimată s-a dispus sancţionarea disciplinară a contestatorului, în temeiul disp. art. 46 lit. b din regulamentul intern şi art. 264 alin. 2 Codul muncii, cu „înlocuirea disciplinară din funcţia de şef tură T şi trecerea în funcţia de mecanic locomotivă automotor I, clasa 31”. S-a reţinut prin această decizie că în U. din data de 13.09.2008, între orele 6.50 – 8.20, contestatorul a efectuat serviciul sub influenţa băuturilor alcoolice, la verificarea acestuia constatându-se că fiola s-a înverzit aproximativ 2 mm din înălţimea coloanei cu reactiv, iar concentraţia de alcool în aerul expirat depistată cu alcooltestul tip E. 7410 a fost de 0,17%o. De asemenea, s-a reţinut prin decizia contestată că salariatul a încălcat prevederile Ordinului 855/1986, ale art. 27 lit. m din regulamentul intern şi prevederile din fişa postului.

Potrivit disp. art. 264 alin. 1 Codul muncii, sancţiunile disciplinare pe care le poate aplica angajatorul în cazul în care salariatul săvârşeşte o abatere disciplinară sunt: avertismentul scris; suspendarea contractului individual de muncă pentru o perioadă ce nu poate depăşi 10 zile lucrătoare; retrogradarea din funcţie, cu acordarea salariului corespunzător funcţiei în care s-a dispus retrogradarea, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile; reducerea salariului de bază pe o durată de 1-3 luni cu 5-10%; reducerea salariului de bază şi/sau, după caz, şi a indemnizaţiei de conducere pe o perioadă de 1-3 luni cu 5-10%; desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă. Potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, în cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabileşte un alt regim sancţionator, va fi aplicat acesta.

Astfel, s-a reţinut de către instanţa de fond că angajatorul nu poate aplica o altă sancţiune disciplinară în afara celor stabilite expres de textul citat şi nici nu poate înscrie în regulamentul intern alte asemenea sancţiuni. Un alt regim sancţionator nu poate fi stabilit decât prin statutele profesionale aprobate prin lege specială.

În speţă,tribunalul a mai a reţinut că prin decizia contestată N. E. a fost sancţionat cu „înlocuirea disciplinară din funcţia de şef tură T şi trecerea în funcţia de mecanic locomotivă automotor I, clasa 31”. Această sancţiune, a înlocuirii din funcţie pe durată nedeterminată, nu este prevăzută însa de art. 264 Codul muncii. Astfel, art. 264 alin. 1 lit. c Codul muncii prevede doar posibilitatea retrogradării din funcţie pentru o perioadă ce nu poate depăşi 60 de zile.

Având în vedere faptul că sancţiunea aplicată contestatorului nu este prevăzută de Codul muncii, precum şi faptul că angajatorul, căruia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada reglementării acestei sancţiuni disciplinare printr-un statut profesional, instanţa a constatat că decizia nr. I.B1/(...).09.2008 emisă de intimată este nelegală.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta T. –CFR Marfă SA B, considerând-o nelegală şi netemeinică.

A invocat recurenta că în mod greşit instanţa de fond a aplicat în cauză dispoziţiile art. 264 al. 1 din Codul muncii întrucât alin. 2 al aceluiaşi text de lege prevede că în cazul în care există statute profesionale aprobate prin lege specială ce stabilesc un alt regim sancţionator, acestea au prioritate.

A mai arătat recurenta că tribunalul nu a luat în considerare şi nu a aplicat extrasul din Decretul nr. 360/1976 privind Statul disciplinar al personalului din unităţile de transporturi, anexat întâmpinării, care la art. 42 al. 1 lit. „b” prevede şi înlocuirea disciplinară din funcţiile care concură la siguranţa circulaţiei trenurilor.

În drept, motivele invocate se circumscriu dispozittilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Intimatul N. E. a formulat întâmpinare, susţinând că prevederile Decretului 360/1976 nu au fost incluse în decizia de sancţionare, fiind invocate pentru prima dată în recurs, iar sub aspectul săvârşirii abaterii disciplinare a arătat că nu există vinovăţie.

În recurs s-au depus înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate, probatoriul cu înscrisuri administrat şi dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat.

Astfel, art. 264(2) Codul muncii prevede ca angajatorul poate aplica, in ipoteza savarsirii de catre salariat a unei abateri disciplinare si daca există statute profesionale speciale ce derogă de la legea generală,sancţiunile prevazute de actele normative speciale. Textul menţionat constituie, în fapt, o consacrare a principiului „specialia generalibus derogant” în legislaţia muncii.

Ori, în aceste condiţii, Curtea apreciază că în mod greşit instanţa de fond a constatat că angajatorul nu-i putea aplica reclamantului –intimat decât una dintre sancţiunile prevăzute de art. 264(1) din Codul muncii întrucât Decretul nr.360/02.11.1976 pentru aprobarea statutului disciplinar al personalului din unităţile de transporturi prevede expres la art. 42 pct. 1 lit. „b” posibilitatea aplicării sanctiunii înlocuirii disciplinare din funcţiile care concură la siguranţa circulaţiei pentru personalul din unităţile de cale ferată.

Nu poate fi primită susţinerea recurentei că această dispoziţie legală a fost invocată pentru prima dată în recurs.

La filele 15-16 dosar fond angajatorul a depus Anexa 1 la actul normativ special, care la capitolul III „Sancţionarea abaterilor” prevede cui i se aplică sancţiunile de la art. 35 lit. c,d şi e şi art.42 pct. 1 lit. a şi b din Statul disciplinar al personalului din unităţile de transporturi.

Ca atare, sub aspectul menţionat, decizia de sancţionare nr. I.B1/1869/26.09.2008 apare ca fiind legal emisă cu atât mai mult cu cât în preambulul acesteia sunt menţionate si dispoziţiile art. 264(2) Codul muncii.

Sub aspectul vinovăţiei, Curtea constată că deşi salariatul nu a recunoscut în timpul cercetării prealabile săvârşirea abaterii disciplinare, acesta a fost de acord cu înlocuirea definitiva din funcţie, semnând fără obiecţiuni actul adiţional la contractul individual de muncă nr. I.B1/1873/29.09.2008 (fila 29 dosar fond).

Acest act adiţional este consensual şi reprezintă acordul de voinţă al reclamantului –intimat privind schimbarea felului muncii din sef U. în mecanic locomotivă I. Ori,este fara echivoc ca salariatul a cunoscut exact faptul ca schimbarea felului muncii este consecinta săvârşirii abaterii disciplinare, aceasta echivaland practic cu o recunoaştere a faptei.

Faţă de cele reţinute, neexistând în cauză alte motive de casare ori modificare conform art. 304¹ Cod procedură civilă, Curtea, în baza disp. art. 312 al1 Cod procedură civilă va admite recursul şi constatând că tribunalul a interpretat eronat dispoziţiile legale aplicabile şi sunt astfel incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va modifica în tot hotărârea recurată şi va respinge contestaţia, menţinând sancţiunea aplicată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de pârâta T. –CFR Marfă SA B în numele şi pentru Sucursala I, prin reprezentant legal împotriva sentinţei 1941/26.11.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, sentinţă pe care o modifică în tot.

Respinge contestaţia formulată de contestatorul N. E. în contradictoriu cu intimata T. –CFR Marfă SA B – Sucursala I împotriva deciziei nr. I.B1/1869/26.09.2008 emisă de intimată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 20.03.2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) (...)

GREFIER

(...) (...)

Red.P.S.

Tehnored.F.O.

2 ex.14.04.2009

Trib.I:D. D. F.

E. D..