R O M Â N I A CURTEA DE A P E L B A C Ă U SECŢIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE DECIZIE Nr. 185 Şedinţa publică de la 02 Martie 2009 Completul compus din: PREŞEDINTE – (...) (...) – JUDECĂTOR (...) (...) – JUDECĂTOR (...) (...) – JUDECĂTOR GREFIER – U. D. &&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&& La ordine a venit spre soluţionare recursul civil promovat de pârâta REGIA AUTONOMĂ DE GOSPODĂRIRE COMUNALĂ B împotriva sentinţei civile nr. 670 din 09.09.2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B a c ă u, în dosarul nr(...). La apelul nominal făcut în şedinţă publică, au răspuns consilier juridic M. N. F. pentru recurenta – pârâtă şi intimaţii – S. E. D., E. E., T. E., U. D. – J. asistaţi de avocat J. P.. Procedura legal îndeplinită. S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, după care : La solicitarea instanţei, părţile arată că nu mai au alte cereri de formulat. Nemaifiind chestiuni prealabile de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbateri. Consilier juridic M. N. F. pentru recurenta – pârâtă având cuvântul solicită admiterea recursului, casarea hotărârii pronunţate de T r i b u n a l u l B a c ă u , rejudecând cauza în fond să respingeţi acţiunea ca netemeinică şi nelegală. Arată că intimaţilor li s-a desfăcut contractul de muncă pe motive disciplinare ca părăsirea locului de muncă şi sustragerea unor bunuri aşa cum s-a constatat prin anchetele efectuate la locul de muncă, iar acţiunea intimaţilor a fost premeditată. Intimaţii au părăsit locul de muncă fără acordul şefului, şi-au recunoscut vinovăţia însă la instanţa de fond intimaţii şi-au modificat declaraţia. Mai arată că instanţa de fond nu a analizat tot ce s-a solicitat şi că bunurile sustrase de intimaţi nu aveau valoare economică, dar prin toate demersurile făcute de comisia de ancheta s-a demonstrat că bunurile sustrase aveau valoare economică. Intimaţii au părăsit locul de muncă cu acordul şefului de tură, dar procedura este alta aşa cum este prevăzută prin regulament, aceştia trebuiau să aibă bilet de voie în care să se specifice orele cât sunt plecaţi, însă intimaţii susţinut că nu au fost plecaţi fără ştirea şefului direct iar pentru acest lucru s-a luat sancţiunea de a se desface contractul de muncă cu toate că intimaţii nu au avut nici sancţiune disciplinată până în acest moment. Avocat J. P. pentru intimaţii – S. solicită respingerea recursului menţinerea hotărârii instanţei de fond , să se admită în parte contestaţie dispunându-se înlocuirea sancţiunii disciplinare a desfacerii contractului de muncă cu sancţiunea disciplinată a suspendării acestuia pentru o perioadă de 10 zile lucrătoare. Arată că intimaţii au recunoscut că au sustras ţevile care erau din plastic, fiind spate pentru a le folosi pentru uluci. În nota de constatare a R.A.G.C. se specifică că ţevile sunt de domeniul public, şi nu au valoare economică sens în care depune aceste note la dosar în timpul dezbaterilor şi că nu s-a făcut dovada că aceste ţevi aparţineau RAGC. Mai arată că pentru părăsirea locului de muncă era necesar doar tăierea din timpul programului a 4 ore de muncă. Nu solicită cheltuieli de judecată. S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare. C U R T E A -deliberând- Asupra recursului civil de faţă constată următoarele : Prin sentinţa civilă nr. 670 din 9 septembrie 2008 a T r i b u n a l u l u i B a c ă u s-a admis în parte acţiunea principală formulată de S.i E. D., E. E., T. E., U. D. – J. în contradictor cu pârâta Regia Autonomă de Gospodărie Comunală şi cererile conexe, astfel cum au fost precizate, s-a înlocuit sancţiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă cu sancţiunea disciplinară a suspendării contractului de muncă pentru o perioadă de 10 zile lucrătoare, prevăzută de art. 264 lit. b din Codul muncii. Prin aceeaşi sentinţă s-a luat act de renunţarea S.lor la judecata cererii de suspendare a executării deciziei contestate şi a cererii formulate în contradictoriu cu pârâtul D. B., dispunându-se reintegrarea contestatorilor în posturile deţinute anterior şi obligată intimata la plata drepturilor salariale cuvenite, indexate, majorate şi reactualizate la data încetării măsurii disciplinare a suspendării dispuse în cauză şi până la data reintegrării efective. De asemenea, s-a respins ca nefondată cererea de acordare a daunelor morale. Pentru a pronunţa această hotărâre prima instanţă a reţinut că prin cererile introductive, conexate prin încheierea din 23 mai 2008, S.i au chemat în judecată Regia Autonomă de Gospodărie Comunală B şi pe directorul acestei regii, D. B., solicitând suspendarea şi anularea deciziei nr. 186 din 17 decembrie 2007, reintegrarea S.lor la locurile de muncă avute anterior emiterii deciziei, cu plata drepturilor băneşti de la data intrării în vigoare a acestei decizii şi până la data reintegrării şi despăgubiri morale în cuantum de 2000 lei. La termenul din 23 mai 2008 S.i au precizat că renunţă la cererea privind suspendarea deciziei nr. 186/2007 precum şi la acţiunea formulată în contradictor cu directorul regiei, numitul D. B.. S-a constatat că prin decizia nr. 186 din 17 decembrie 2007 R.A.G.C. B a dispus sancţionarea cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă a salariaţilor, S. în cauză, reţinând că aceştia în noaptea de 26/27 noiembrie 2007, în timpul programului de lucru, au fost surprinşi de organele de poliţie pe strada (...) din B, transportând ţevi PVC ce s-au dovedit a fi fost sustrase din curtea unităţii, încălcând astfel dispoziţiile R.O.I. al R.A.G.C. B, întrucât au părăsit locul de muncă fără a avea permisiunea scrisă a şefului de tură şi au sustras bunuri aparţinând societăţii. In raport de probatoriul administrat în cauză, instanţa de fond a apreciat că sancţiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă este mult prea aspră, faţă de gravitatea faptelor săvârşite şi având în vedere faptul că salariaţii în cauză nu au mai fost sancţionaţi disciplinar, motiv pentru care a înlocuit sancţiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă cu sancţiunea suspendării contractului de muncă pentru o perioadă de 10 zile lucrătoare. Impotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, recursul fiind declarat şi motivat în termen şi scutit de plata taxei de timbru conform art. 15 lit. a din Legea 146/1997. In cauză s-a solicitat suspendarea executării hotărârii conform prevederilor art. 300 al. 2 şi 3 cod pr.civilă, iar instanţa prin încheierea din 9 februarie 2009 a admis cererea de suspendare, după ce anterior recurenta a achitat o cauţiune în cuantum de 500 lei ( fila 26 dosar). In motivarea recursului se arată, în esenţă, că instanţa de fond nu a analizat în mod corect toate aspectele şi a înlocuit cu prea mare indulgentă sancţiunea aplicată de unitatea recurentă. Susţine recurenta că toţi salariaţii trebuie să respecte obligaţiile asumate prin încheierea Contractului Colectiv de Muncă şi a Regulamentului de Ordine Interioară, iar intimaţii au fost sancţionaţi în mod just, întrucât faptele ilicite săvârşite sunt clare şi rezultatul dăunător ordinii interioare în unitate. Arată şi că, în măsura în care angajatorul a definit în R.O.I. care sunt abaterile şi sancţiunile disciplinare judecătorul nu poate schimba sancţiunea aplicată de angajator. Examinând cauza sub aspectul motivelor de recurs invocate şi a probelor de la dosar Curtea de Apel reţine următoarele : Primul motiv de recurs, referitor la neanalizarea unor aspecte în cauză, nu va putea fi reţinut, întrucât instanţa de fond a analizat pe larg probatoriul administrat în cauză, arătând probele pe baza cărora şi-a format convingerea în cauză, respectiv declaraţiile martorilor E. J. şi N. O., care au arătat că intimaţii au avut permisiunea şefului de tură, atunci când au plecat din unitate, în noaptea de 26/27 septembrie 2007. De asemenea, instanţa a avut în vedere şi înscrisuri respectiv adresa Primăriei Municipiului B nr. 49106/30 noiembrie 2007 şi adresa nr. 11838/27 noiembrie 2007, întocmită de şeful sectorului de epurare V. E., înscrisuri din care rezultă că ţevile sustrase de intimaţi nu prezintă valoare, nefiind recuperabile sau utilizabile. De aceea se va aprecia că instanţa de fond în mod corect a reţinut situaţia şi în raport de faptele săvârşite a înlocuit sancţiunea aplicată de recurentă, cu atât mai mult cu cât intimaţii nu s-a făcut dovada că ar mai fi fost sancţionaţi disciplinar anterior. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs privitor la faptul că instanţa nu ar fi putut înlocui sancţiunea disciplinară aplicată de angajator nu va putea fi reţinută, întrucât angajatorul nici prin regulamentul intern şi nici prin contractul colectiv nu poate prestabili care anume sancţiune disciplinată se va aplica pentru o anumită faptă. De altfel, decizia contestată în instanţă, trebuie verificată sub toate aspectele invocate de reclamant, inclusiv asupra modului de alegere a sancţiunii aplicate în caz contrar, putând apărea abuzuri din partea angajatorilor. Nici susţinerea recurentei, referitoare la faptul că intimaţii trebuie sancţionaţi, în situaţia în care au încălcat prevederile din regulamentul de ordine interioară, nu va putea fi reţinută, în sprijinul recursului formulat, întrucât decizia de sancţionare nu a fost anulată, fiind modificată doar sancţiunea aplicată şi deci intimaţii au fost sancţionaţi disciplinar cu sancţiunea suspendării contractului de muncă pentru o perioadă de 10 zile lucrătoare conform art. 264 lit. b din Codul muncii, tocmai pentru încălcarea prevederilor din regulament, faptele constituind abateri disciplinare. Având în vedere situaţia reţinută Curtea de Apel în baza art. 304/1 cod pr.civilă va respinge recursul ca nefondat. Se va lua act că intimaţii nu au solicitat cheltuieli de judecată. PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul formulat de pârâta REGIA AUTONOMĂ DE GOSPODĂRIE COMUNALĂ cu sediul în B, str. (...), nr. 14, jud. B împotriva sentinţei civile nr. 670 din 09.09.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B a c ă u în dosarul nr(...). Ia act că intimaţii nu au solicitat cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică, azi 02 martie 2009. PREŞEDINTE, JUDECĂTORI, (...) (...) (...) (...) (...) (...) GREFIER, U. D. Red.sent. N. P.M., D. C. Red.d.r. D.P. U..ct/2 ex. 09.03.2009
Contestatie decizie de sanctionare. Recurs
Hotararea nr. 185 din data 2009-03-02
Pronuntata de Curtea de Apel Bacau