Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

(3944/2009)

DECIZIA CIVILĂ NR.5609/R

Şedinţa  publică de la 14.10.2009

Curtea constituită din:

PREŞEDINTE (...) (...)

JUDECĂTOR (...) (...) (...)

JUDECĂTOR (...) D.

GREFIER F. E. D.

Pe rol soluţionarea recursului declarat de recurentul-pârât INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI B împotriva sentinţei civile nr.2299/19.03.2009 pronunţate de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i-Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr.32170/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă E. J..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurentul-pârât prin consilier juridic E. M., care depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică şi intimata-reclamantă personal şi asistată de consilier juridic care depune la dosar împuternicire de reprezentare juridică, nr.5/13.10.2009.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care,

Nemaifiind cereri de formulat, excepţii de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe cererea de recurs.

Recurentul-pârât, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, modificarea în tot, a sentinţei atacate şi respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Intimata-reclamantă, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, ca nefondat şi menţinerea hotărârii atacate, ca legală şi temeinică.

La întrebarea preşedintelui completului asupra excepţiei de nelegalitate a Ordinului M.E.C. 1869/2007, reprezentantul convenţional al intimatei susţine că invocarea acestui ordin nu s-a făcut sub aspectul nelegalităţii, ci Inspectoratul Şcolar al Municipiului B l-a invocat în cererea de chemare în judecată.

Curtea reţine cauza în pronunţare.

CURTEA,

Deliberând asupra recursului de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 2299/19.03.2009 pronunţată în dosarul nr(...), T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a VIII a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale a admis contestaţia formulată de contestatoarea E. J. în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Şcolar al Municipiului B; a anulat decizia nr. 7120/30.07.2008, emisă de intimat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că măsura luată faţă de salariată prin decizia în discuţie în sensul sancţionării contestatoarei cu „neselecţionarea în vederea participării la comisiile de examen în sesiunile următoare" ( pe durata de 5 ani), reprezintă în fapt, instituirea unei sancţiuni disciplinare neprevăzute de lege, respectiv neprevăzute de Codul muncii în art. 264 alin. 1 şi nici de articolul 116 din Legea nr. 128/1997, în condiţiile în care salariaţii instituţiei pârâte (personal didactic) beneficiază de un Statut profesional aprobat prin lege specială care instituie un regim sancţionator derogatoriu în materie disciplinară de la prevederile legislaţiei muncii, potrivit prevederilor art. 264 alin. 2 din Codul muncii

Astfel, art. 263 din Codul muncii prevede la alin. 1 că „angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancţiuni disciplinare e salariaţilor săi ori de câte ori constată că aceştia au săvârşit o abatere disciplinară. A. 1 al art. 264 din Codul muncii prevede limitativ sancţiunile disciplinare ce pot fi aplicate salariaţilor iar potrivit art. 264 alin. 2 din Codul muncii, în cazul în care, prin statute profesionale aprobate prin lege specială, se stabileşte un alt regim sancţionator, va fi aplicat acesta.

Or, Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic instituie la art. 116, în mod expres şi limitativ sancţiunile disciplinare care se pot aplica personalului prevăzut la art. 115, în raport cu gravitatea abaterilor, respectiv:

- observaţie scrisă;

- avertisment;

- diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul, cu indemnizaţia de conducere, de îndrumare şi de control, cu până la 15%, pe o perioadă de 1 - 6 luni;

- suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcţii didactice superioare sau pentru obţinerea gradelor didactice ori a unei funcţii de conducere, de îndrumare şi de control;

- destituirea din funcţia de conducere, de îndrumare şi de control din învăţământ;

- desfacerea disciplinară a contractului de muncă.

Nici acest text şi nici o altă prevedere legală cu putere de lege nu lasă la latitudinea angajatorului sau a altor instituţii posibilitatea instituirii de sancţiuni neprevăzute de lege. Cum în materie disciplinară este incident principiul legalităţii sancţiunii, sancţiunile disciplinare fiind expres şi limitativ prevăzute de lege, aplicarea acestora sub aspectul conţinutului trebuie să se facă cu respectarea riguroasă a dispoziţiilor legale, ceea ce înseamnă că angajatorul nu poate aplica o altă sancţiune disciplinară decât cele reglementate de lege.

Că este vorba de o măsură de sancţionare rezultă fără echivoc din chiar cuprinsul deciziei' contestate care arată în mod expres şi fără a lăsa loc de alte interpretări faptul că decizia în cauză a fost emisă ca urmare a „propunerii de sancţionare" a salariatei făcută de Inspectorul Şcolar General T. E. G., aspect ce rezultă şi din cuprinsul Raportului Comisiei de cercetare privind „presupusele abateri săvârşite de contestatoare" , menţionat în cuprinsul deciziei contestate.

Aceeaşi concluzie se desprinde şi din faptul că este vorba de o măsură luată de angajator faţă de salariatul său şi în legătură cu munca acestuia, de cadru didactic.

Prevederile art. 78 din anexa 2 la Ordinul nr. 1869/31.08.2007 al Ministrului Educaţiei Cercetării şi T, privind aprobarea calendarului şi a metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2008, prin care se instituie sancţiuni disciplinare suplimentare ce pot fi aplicate personalului didactic implicat în comisiile de bacalaureat, încalcă principiul legalităţii aplicării sancţiunii, întrucât, aşa cum am mai subliniat sancţiunile disciplinare sunt prevăzute expres şi limitativ de lege, atât sub aspectul duratei cât şi al cuantumului astfel încât aplicarea unei sancţiuni ce nu este stabilită prin lege este lovită de nulitate absolută, neputându-se conferi angajatorului dreptul de a propune şi aplica sancţiuni nereglementate legal, dimpotrivă, aceste măsuri nu pot fi dispuse decât în condiţiile prevăzute de lege, angajatorul având dreptul de a aplica sancţiuni disciplinare potrivit legii, (art. 263 din Codul muncii).

Or, câtă vreme salariaţii instituţiei pârâte beneficiază de un Statut profesional aprobat prin lege specială care instituie un regim sancţionator derogatoriu de la prevederile legislaţiei muncii, potrivit prevederilor art. 264 alin. 2 din Codul muncii", singurele sancţiuni disciplinare ce pot fi aplicate acestei categorii de personal sunt cele prevăzute în legea specială, neexistând nici un temei legal din care să rezulte că acestor salariaţi le sunt aplicabile şi alte dispoziţii legale specifice derogatorii, „neselecţionarea în vederea participării la comisiile de examen în sesiunile următoare" (pe durata de 5 ani), aplicată contestatoarei reprezintă prin natura sa şi prin consecinţele produse - îngrădirea unui drept de care ar fi beneficiat în lipsa acestei măsuri, semnificaţia pe care o are această măsură pentru salariată şi felul în care este percepută de colectivul din care aceasta face parte - o veritabilă sancţiune disciplinară aplicată de angajator salariatei în afara cazurilor şi condiţiilor prevăzute de lege.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs motivat, în termen legal, pârâtul Inspectoratul Şcolar al Municipiului B, criticând sentinţa pentru motivele prevăzute de art.304¹ C. pr. civ.

În motivarea recursului se susţine, în esenţă, că greşit a reţinut prima instanţă că în cauză este vorba despre o sancţiune disciplinară neprevăzută de lege.

Contestatoarei i-a fost aplicată o sancţiune prevăzută de metodologia de examinare – anume P. nr. 1869/2007.

Prin întâmpinarea formulată, intimata-contestatoare a solicitat respingerea recursului ca nefundat.

În recurs nu s-au administrat probe.

Analizând actele şi lucrările dosarului din perspectiva criticilor formulate cât şi a dispoziţiilor art. 304¹ C. proc. civ., Curtea găseşte recursul formulat ca fiind fondat, considerentele avute în vedere fiind următoarele:

Prin decizia J. nr. 7120/30.07.2008, recurentei-contestatoare i s-a aplicat sancţiunea disciplinară „neselecţionarea în vederea participării la comisiile de examen în sesiunile următoare" (pe durata de 5 ani), în conformitate cu art.78 alin.1 lit. d) din P. 1869/2007 cu privire la aprobarea D. şi Metodologiei de organizare şi desfăşurare a examenului de bacalaureat 2008 ]prin decizia nr.7120 din 30.07.2008.

Curtea găseşte că greşit a apreciat tribunalul că sancţiunea aplicată este o măsură neprevăzută de lege.

Măsura este prevăzută de Ordinul nr. 1869 al Ministrului Educaţiei Cercetării şi T, fiind menţionat la art. 78 lit. d).

Curtea reţine că sancţiunea prevăzută prin decizia contestată nu a fost dispusă pentru o abatere săvârşită de către contestatoare în legătură cu calitatea sa de cadru didactic (caz în care ar fi fost corectă observaţia primei instanţe referitoare la necesitatea prevederii sancţiunii în Legea nr. 128/1997), ci ca urmare a angajării răspunderii disciplinare în legătură cu calitatea de asistent supraveghetor, în conformitate cu prevederile P. nr. 1869/2007.

În legătură cu legalitatea şi temeinicia măsurii dispuse, Curtea reţine că reclamanta a luat la cunoştinţa de prevederile metodologiei de examen cu privire la atribuţiile pe care le avea in calitate de asistent supraveghetor, în acest sens semnând o declaraţie pe proprie răspundere prin care s-a angajat sa le respecte, asumându-şi întreaga responsabilitate în ceea ce priveşte încălcarea acestora.

Referitor la durata sancţiunii, aceasta a fost stabilita proporţional cu gravitatea faptei in şedinţa Consiliului de Administraţie, la propunerea Inspectorului Şcolar al I.S.M.B., ţinând cont şi de faptul că reclamantei nu i se putea îngrădi acest drept pe o perioadă nedeterminată, în metodologie neexistând o prevedere expresa cu privire la acest aspect.

Pentru considerentele arătate, Curtea apreciază că prezenta contestaţie trebuie respinsă ca neîntemeiată şi, în temeiul art. 312 alin. 1 C. pr. civ., recursul va fi admis iar sentinţa atacată va fi modificată în tot, în sensul respingerii contestaţiei ca nefiind întemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de recurentul-pârât INSPECTORATUL ŞCOLAR AL MUNICIPIULUI B împotriva sentinţei civile nr.2299/19.03.2009 pronunţate de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i-Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ şi Fiscal în dosarul nr.32170/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata-reclamantă E. J..

Modifică sentinţa recurată în sensul că:

Respinge contestaţia ca neîntemeiată.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14.10.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M. I. T. H. J. N. D.

GREFIER,

F. E. D.

Red:L.H

Tehnored:C.P

2 EX/12.11.2009

Jud. fond : M.A.G

D.C