Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 417

Şedinţa publică de la 24 Aprilie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea cauzei privind recursul declarat de recurenta SOCIETATEA NAŢIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ - SUCURSALA I împotriva sentinţei civile nr. 132 di 22 01 2009 a T r i b u n a l u l u i V a s l u i, intimat fiind D. - D. M. P. G, având ca obiect contestaţie decizie de sancţionare.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă intimatul, lipsă reprezentantul recurentei.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al doilea termen de judecată.

Intimatul precizează că nu mai are cereri de formulat.

Instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în recurs.

Intimatul solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei. Precizează că decizia de retrogradare este nulă, şeful de tură N. este reabilitat, a făcut contestaţie şi i s-a dat câştig de cauză iar din ianuarie face serviciu, hotărârea fiind irevocabilă. În consecinţă solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei.

Instanţa rămâne în pronunţare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de faţă;

Prin sentinţa 132/22.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l V a s l u i admite contestaţia formulată de D. D. P. împotriva deciziei nr. J./18714 din 26.09.2008 emisă de T. –CFR Marfă S.A. B – Sucursala I.

Înlocuieşte sancţiunea retrogradării din funcţie pe perioadă nedeterminată cu sancţiunea 2Retrogradare disciplinară din funcţie de mecanic instructor şi trecerea în funcţie de mecanic locomotivă – automotor I clasa 32, pe o perioadă de 60 de zile, începând cu data de 30 septembrie 2008”.

Începând cu data de 30 noiembrie 2008, repune contestatorul pe funcţia deţinută anterior emiterii deciziei de sancţionare, anume de mecanic instructor clasa de salarizare 35.

Obligă intimata să-i achite contestatorului diferenţa de drepturi salariale şi sporurile aferente pe care le-ar fi încasat în funcţia deţinută şi drepturile salariale şi sporurile efectiv încasate ulterior datei de 30 noiembrie 2008.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin decizia nr. I.B1/1871/26.09.2008 emisă de intimată s-a dispus sancţionarea disciplinară a contestatorului

Cu privire la sancţiunea disciplinară, deşi aceasta este prevăzută de Statutul disciplinar al personalului din transporturi, art. 264 alin. 1 Codul muncii prevede retrogradarea din funcţie, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile.

Legea 53/2003, act normativ apărut ulterior, prevede că alte sancţiuni pot fi stabilite numai prin statute profesionale, doar dacă acestea sunt aprobate prin lege specială, ceea ce nu este cazul în speţă.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta T. –CFR Marfă SA B, considerând-o nelegală şi netemeinică.

A invocat recurenta că în mod greşit instanţa de fond a aplicat în cauză dispoziţiile art. 264 al. 1 din Codul muncii întrucât alin. 2 al aceluiaşi text de lege prevede că în cazul în care există statute profesionale aprobate prin lege specială ce stabilesc un alt regim sancţionator, acestea au prioritate.

A mai arătat recurenta că tribunalul nu a luat în considerare şi nu a aplicat extrasul din Decretul nr. 360/1976 privind Statul disciplinar al personalului din unităţile de transporturi, anexat întâmpinării, care la art. 42” prevede şi înlocuirea disciplinară din funcţiile care concură la siguranţa circulaţiei trenurilor.

În drept, motivele invocate se circumscriu dispozittilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Intimatul D. D. P. a formulat întâmpinare, susţinând că prevederile Decretului 360/1976, art.42 al.1 lit.b nu pot fi aplicate întrucât dispoziţiile art. 264 alin. 1 Codul muncii prevede retrogradarea din funcţie, pentru o durată ce nu poate depăşi 60 de zile.

În recurs s-au depus înscrisuri.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de criticile formulate, probatoriul cu înscrisuri administrat şi dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că recursul este fondat.

Astfel, art. 264(2) Codul muncii prevede ca angajatorul poate aplica, in ipoteza săvârşirii de către salariat a unei abateri disciplinare si daca există statute profesionale speciale ce derogă de la legea generală,sancţiunile prevăzute de actele normative speciale. Textul menţionat constituie, în fapt, o consacrare a principiului „specialia generalibus derogant” în legislaţia muncii.

Or, în aceste condiţii, Curtea apreciază că în mod greşit instanţa de fond a constatat că angajatorul nu-i putea aplica reclamantului –intimat decât una dintre sancţiunile prevăzute de art. 264(1) din Codul muncii, întrucât Statutul disciplinar al personalului din unităţile de transporturi nu a fost aprobat prin lege. Acest statul a fost aprobat prin Decretul nr. 360/1976 , care prevede expres la art. 42 pct. 1 lit. „b” posibilitatea aplicării sancţiunii înlocuirii disciplinare din funcţiile care concură la siguranţa circulaţiei pentru personalul din unităţile de cale ferată.

Anexa 1 la actul normativ special, la capitolul III „Sancţionarea abaterilor” prevede cui i se aplică sancţiunile de la art. 35 lit. c,d şi e şi art.42 pct. 1 lit. a şi b din Statul disciplinar al personalului din unităţile de transporturi.

Ca atare, sub aspectul menţionat, decizia de sancţionare nr. I.B1/18714/26.09.2008 apare ca fiind legal emisă cu atât mai mult cu cât în preambulul acesteia sunt menţionate si dispoziţiile art. 264(2) Codul muncii.

Sub aspectul vinovăţiei, Curtea constată că deşi salariatul nu a recunoscut în timpul cercetării prealabile săvârşirea abaterii disciplinare, acesta a fost de acord cu înlocuirea definitiva din funcţie, semnând fără obiecţiuni actul adiţional la contractul individual de muncă nr. I.B1/1872/29.09.2008 (fila 28 dosar fond).

Acest act adiţional este consensual şi reprezintă acordul de voinţă al reclamantului –intimat privind schimbarea felului muncii mecanic instructor în mecanic locomotivă I.

Or,este fără echivoc că salariatul a cunoscut exact faptul că schimbarea felului muncii este consecinţa săvârşirii abaterii disciplinare, aceasta echivalând practic cu o recunoaştere a faptei.

Faţă de cele reţinute, neexistând în cauză alte motive de casare ori modificare conform art. 304¹ Cod procedură civilă, Curtea, în baza disp. art. 312 al1 Cod procedură civilă va admite recursul şi constatând că tribunalul a interpretat eronat dispoziţiile legale aplicabile şi sunt astfel incidente prevederile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, va modifica în tot hotărârea recurată şi va respinge contestaţia, menţinând sancţiunea decizia contestată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de T. –CFR Marfă SA B - Sucursala I, prin reprezentant legal împotriva sentinţei 132 din 22.01.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l V a s l u i, sentinţă pe care o modifică în tot.

Respinge contestaţia formulată de contestatorul D. D. P. în contradictoriu cu T. –CFR Marfă SA B – Sucursala I, prin reprezentant legal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică , azi, 24.04.2009.

Red/Tehnored P.D.

2 ex, 12.05.2009

T r i b u n a l u l V a s l u i:I. E.

E. M. N.