R O M Â N I A CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I SECŢIA A VIII-A CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Sentinţa civilă nr. 3593 Şedinţa publică din 29.10.2009 Curtea constituită din: Preşedinte: (...) (...) Grefier: (...)-(...) P. Pe rol se află pronunţarea asupra cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta N. D. în contradictoriu cu pârâţii ARHIVELE NAŢIONALE şi E. E.. Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din data de 15.10.2009 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta sentinţă, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera şi pentru a da părţilor posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunţarea la data de 22.10.2009 şi la data de azi, 29.10.2009. C U R T E A, Deliberând asupra cauzei de faţă, constată următoarele: Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de A P E L B U C U R E Ş T I – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ şi Fiscal, sub nr(...), reclamanta N. D. a chemat în judecată pe pârâţii Arhivele Naţionale, reprezentată de E. E., şi E. E., personal, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună anularea Dispoziţiei Directorului General al Arhivelor Naţionale nr. 308/17.06.2008 şi a Raportului nr. 541/13.06.2008 al Comisiei de disciplină a funcţionarilor publici din Arhivele Naţionale, reintegrarea sa în funcţia publică deţinută, de Ş. Serviciu Arhive Contemporane, plata de către pârâta Arhivele Naţionale a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat până la reintegrarea în funcţia deţinută, să se constate nelegalitatea constituirii Comisiei de disciplină a funcţionarilor publici din Arhivele Naţionale, să se constate că domnul E. E. nu ocupă legal funcţia de director general al Arhivelor Naţionale, fiind personal contractual şi nu funcţionar public, aşa cum prevăd disp. art. 2 din Legea nr. 188/1999, să fie obligaţi pârâţii la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluţionarea cauzei. În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că, la data de 12.07.2007, la conducerea Arhivelor Naţionale a fost numit pentru o perioadă de un an, E. E., în baza unui contract, fără a deţine calitatea de funcţionar public de conducere conform Legii nr. 188/1999, calitate pe care nu o deţine nici azi. În aceste condiţii, din dorinţa de a avea acces nelimitat şi fără a respecta cadrul legal şi normele interne privind accesul la fondurile şi colecţiile arhivistice, pârâtul a pornit o campanie împotriva celor care stăteau în calea intereselor lui. Reclamanta a menţionat că în depozitele serviciului a cărui şef este din anul 1996 se află arhiva fostului CC al E. şi CC al V., că pârâtul E. E. a manifestat un interes deosebit pentru documentele ce se găsesc în aceste fonduri, astfel că, fără a respecta procedurile interne privind accesul la documentele ce fac parte din Fondul B. Naţional, în scopul înlăturării sale din funcţie, a dispus efectuarea unui control tematic la Serviciul Arhive Contemporane, pe care reclamanta îl conduce, control care avea ca obiectiv „oportunitatea rămânerii în funcţia de şef serviciu” a acesteia, cu toate că nu avea niciun motiv obiectiv să dispună acest control, întrucât activitatea serviciului se desfăşura în condiţii optime. În privinţa acestui control, reclamanta a precizat că din comisia constituită făceau parte şi persoane care nu aveau autorizaţie de acces la documentele aflate în depozitele controlate, că pe parcursul controlului s-au săvârşit o serie de abuzuri constând în copierea unor dosare clasificate fără a se respecta regimul multiplicării acestora, copii care ulterior au dispărut. A adăugat reclamanta faptul că, pe perioada desfăşurării controlului, directorul general a dat aprobare pentru cercetarea dosarului E. Român U., iar la câteva zile fotocopii ale acestui dosar au apărut în presă, cu toate că Legea nr. 16/1996, anexa 6, prevede că nu pot fi folosite informaţii privind viaţa privată a unei persoane decât după 40 de ani de la moartea acesteia. De asemenea, s-a făcut precizarea că pârâtul E. E., pentru a avea acces la documentele clasificate, a dat dispoziţii de declasificare a unor documente, încălcând limitele funcţiei pe care o ocupa, neavând calitatea de a declasifica informaţii ce au fost clasificate prin Ordinele nr. 353/2002 şi nr. 389/2003 ale ministrului de interne. Reclamanta a învederat instanţei că, la patru luni de la primul control, pârâtul a dispus un nou control cu aceleaşi obiective, dar de această dată intitulat „control de fond” şi a numit-o în funcţia de director al Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale pe E. B., care nu era funcţionar public în cadrul acestei direcţii, încălcându-se astfel prevederile Legii nr. 188/1999. Reclamanta a arătat că postul de director al Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale era vacant, că la concursul organizat pentru ocuparea acestuia s-au înscris atât ea cât şi E. B., însă pentru a i se îngrădi accesul la ocuparea funcţiei de director, pârâtul E. E. a dat Dispoziţia privind destituirea din funcţia publică la data de 17.06.2008, în aceeaşi zi fiindu-i adus la cunoştinţă de comisia de disciplină Raportul nr. 541/13.06.2008. Tot la data de 17.06.2008, Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici admisese dosarul reclamantei de participare la concursul pentru ocuparea funcţiei de director al Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale. Reclamanta a susţinut că Dispoziţia nr. 308/17.06.2008 şi Raportul nr. 541/13.06.2008 sunt nelegale şi netemeinice, pentru următoarele motive: 1. Încălcarea de către directorul general E. E. a disp. art. 101 alin. 2 din Legea nr. 188/1999 prin comunicarea Dispoziţiei nr. 308/17.06.2008 către reclamantă în ziua de 18.06.2008; Procedându-se în acest mod, reclamanta susţine că a fost împiedicată să îşi încheie activitatea în mod legal, să facă evaluarea personalului din subordine în conformitate cu prevederile HG nr. 1209/2004, să predea lucrările care i-au fost încredinţate în vederea îndeplinirii atribuţiilor de serviciu, în conformitate cu disp. art. 103 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, să participe la concursul pentru ocuparea funcţiei de director şi să îşi facă lichidarea; 2. Dispoziţia nr. 308/17.06.2008 i-a fost comunicată fără a fi semnată de directorul general şi avizată de către consilierul juridic, iar fişa de lichidare i-a fost înmânată pe data de 18.06.2008, odată cu dispoziţia de destituire, fără preavizul la care era îndreptăţită, întrucât ocupase o funcţie de conducere; 3. Directorul general nu avea competenţa să emită dispoziţia de destituire, întrucât ocupa acest post ilegal, în raport de art. 2 din Legea nr. 188/1999, în condiţiile în care este încadrat ca personal contractual şi nu ca funcţionar public; 4. Nu a beneficiat de o judecată dreaptă a comisiei de disciplină, ilegal constituită, pentru următoarele motive: - Comisia nu a fost legal constituită, fiind încălcate disp. art. 4, art. 11 alin.2 şi 16 din HG nr. 1344/2007, întrucât din componenţa acesteia nu a făcut parte niciunul dintre juriştii instituţiei, niciunul dintre membrii comisiei nu a fost desemnat de sindicat, iar secretarul supleant al comisiei de disciplină nu are studii superioare juridice sau administrative, nici măcar studii superioare, fiind încadrat ca arhivar cu studii medii; - Solicitarea de suspendare a unui membru al comisiei, domnul S. M. P., prieten cu directorul general nu a fost luată în discuţie şi nu a fost soluţionată, nefiind adus la cunoştinţă raportul prin care comisia a soluţionat cererea reclamantei conform art. 13 alin.5 lit. c) din HG nr. 1344/2007; - Cererea de suspendare a preşedintelui comisiei, doamna G. E., formulată la data de 27.03.2008 de doamna E. B., a fost imediat admisă, cu încălcarea art. 13 din HG nr. 1344/2007, fără a se întocmi un raport în acest sens; - Deşi sesizarea formulată de doamna E. B. este informă, fiind omisă data săvârşirii faptelor sesizate ca abateri disciplinare, aşa cum cere art. 28 alin. 2 din HG nr. 1344/2007, iar în procesul-verbal de audiere, aceasta se referă la fapte petrecute cu mai mult de 18 luni înainte de formularea sesizării, comisia de disciplină a propus sancţionarea reclamantei, încălcând astfel art. 29; - Din ianuarie 2008 şi până în prezent, reclamanta a formulat 4 sesizări la Comisia de disciplină împotriva doamnei E. B., însă niciuna dintre acestea nu a fost soluţionată, cu toate că sesizarea formulată de doamna E. B. împotriva reclamantei a fost soluţionată cu celeritate, reclamanta fiind sancţionată; - Comisia de disciplină propune aplicarea sancţiunii disciplinare conform art. 77 alin. 3 lit. e) din Legea nr. 188/1999, respectiv destituirea din funcţia publică, fără a face o cercetare administrativă, astfel cum prevăd disp. art. 30-31 din HG nr. 1344/2007. Reclamanta a precizat că niciodată nu a fost cercetată administrativ cu privire la nicio abatere disciplinară, nici înainte de procedura disciplinară desfăşurată de comisia de disciplină şi nici în timpul acesteia şi că o cercetare administrativă conform art. 81 din Legea nr. 188/1999 ar fi trebuit precedată de solicitarea cazierului administrativ din partea preşedintelui comisiei de disciplină; - Comisia de disciplină a dispus sancţionarea şi pentru „abateri disciplinare” cu a căror cercetare nu fusese investită. Astfel, deşi nu i s-a cerut să analizeze managementul desfăşurat de reclamantă în cadrul activităţii de conducere şi cu toate că performanţa managementului nu poate fi subiectul unei abateri disciplinare, comisia disciplinară a constatat în raportul întocmit şi „exercitarea unui management neperformant”; - Comisia de disciplină nu a respectat principiul proporţionalităţii sancţiunii cu abaterea disciplinară prevăzut de art. 19 alin. 1 lit. d) din HG nr. 1344/2007, întrucât a propus să-i fie aplicată cea mai gravă sancţiune pentru fapte de care nu se face vinovată, fără să aibă în vedere că nu a mai fost sancţionată disciplinar, că întotdeauna activitatea profesională a fost apreciat cu calificativul „G. E.”, iar în cursul anului 2007 a obţinut şi premiul Academiei Române; - Comisia de disciplină a dispus sancţionarea cu destituirea din funcţia publică, cu toate că nu erau îndeplinite prevederile art. 101 alin. 1 lit. a) şi b) , întrucât pârâtul E. E. nu avea calitatea de a dispune această măsură, fiind personal contractual, iar reclamanta nu a mai săvârşit nicio abatere disciplinară, pentru faptele imputate neexistând dovezi că ar fi avut consecinţe grave. De asemenea, reclamanta a susţinut că nici pentru situaţia de incompatibilitate, în care nu se afla la data sesizării comisiei, aceasta nu putea să propună sancţionarea sa cu destituirea din funcţia publică; 5. Faptele imputate prin sesizarea adresată comisiei de disciplină, calificate drept abateri disciplinare, nu sunt reale, nu îi aparţin, nu le-a săvârşit cu vinovăţie şi nu îi pot fi imputate, după cum se va arăta în continuare: a) Comisia a reţinut săvârşirea faptelor enunţate în sesizare la punctele b, c şi d, fără să facă referire şi la motivele pentru care nu au fost reţinute faptele menţionate la punctele a, e şi f. b) Fapta constând în neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor nu corespunde realităţii întrucât: - Comisia de disciplină nu a verificat Registrul General de Arhivă şi nici Registrul J. pentru a putea constata dacă cele afirmate în sesizare sunt adevărate. Toate fondurile şi colecţiile din fosta arhivă al CC al E. au fost înregistrate încă din 1991 în registrul General de Arhivă la poziţia 1422, iar ulterior, în anul 2005, documentele au intrat în depozitele Serviciului Arhive Contemporane, începându-se înregistrările lor individuale, conform planurilor de activitate pe anii 2006 – 2007, aprobate de conducerea instituţiei; - Ï. în registrul General de Arhivă s-au făcut întotdeauna după procesele-verbale, aşa cum cer normele legale. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu fondurile la care face referire raportul comisie de disciplină; - Verificarea existentului cu instrumentele de evidenţă, inventarul, a fost o operaţiune pe care a efectuat-o datorită faptului că documentele au fost aduse neordonate în pachete, saci şi chiar neordonate pe fonduri şi colecţii. Această activitate s-a desfăşurat cu ştiinţa conducerii şi fără să fie afectată realizarea planului anual de activitate; - Fondul B. B. s-a aflat în custodia Arhivelor Naţionale conform documentaţiei existente la Serviciul Metodologie Îndrumare şi Control al Arhivelor Naţionale şi a fost înregistrat ca urmare a Raportului de control S/1926/04.09.2007. Toate celelalte fonduri au fost înregistrate conform planificărilor aprobate de conducere Arhivelor Naţionale; - Activitatea de predare-primire a depozitelor, măsura dispusă prin Raportul S/1926/2007, era în curs de desfăşurare, fapt reflectat şi în rapoartele de activitate ale Serviciului Arhive Contemporane şi în procesele verbale ale şedinţelor colectivului, finalizarea acestei activităţi fiind programată pentru data de 31.08.2009 conform Raportului de control S/576/2008; În ceea ce priveşte „selectarea arbitrară a informaţiilor ce se pun la dispoziţia cercetătorilor”, reclamanta a precizat că cercetarea documentelor care nu au împlinit 30 de ani de la crearea lor se poate realiza numai cu aprobarea conducerii Arhivelor Naţionale, că nu este vina sa că există foarte multe documente fără instrumente de evidenţă, motivul fiind lipsa de personal calificat; c) În mod eronat s-a reţinut refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu, întrucât niciodată nu i-a fost comunicată Dispoziţia conducerii E. nr. 4/2008 privind predarea-primirea fondurilor şi colecţiilor din depozitele aflate în administrarea serviciului Arhive Contemporane şi nu a refuzat niciodată punerea în aplicare a vreunei dispoziţii a conducerii; De asemenea, este neîntemeiată acuzaţia privitoare la „atitudini irevenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu prin refuzul repetat de a recunoaşte autoritatea ierarhică a conducerii Arhivelor Naţionale şi a conducerii E.”, întrucât nu a manifestat niciodată atitudine ireverenţioasă faţă de nimeni. Argumentul Comisiei de disciplină referitor la „lipsa de respect, bună credinţă şi amabilitate în relaţiile cu personalul E.” este nesusţinut şi nu se desprinde din niciuna dintre probele dosarului. d) Fapta reţinută de comisia de disciplină constând în „încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici” nu corespunde realităţii , întrucât soţul reclamantei, N. D., nu a fost niciodată în raporturi de subordonare cu aceasta. El a lucrat şi lucrează în cadrul Serviciului Arhive Economice din cadrul E., pontajul şi evaluarea activităţii acestuia s-au făcut de Serviciul Arhive Economice, iar dacă incompatibilitatea era reală şi ar fi existat, ea nu putea trece neobservată controlului tematic, care a avut loc în anul 2005, la Serviciul Arhive Contemporane. În privinţa afirmaţiilor existente în finalul Raportului nr. 541/13.06.2008 al comisiei de disciplină, în sensul că faptele săvârşite au avut consecinţe deosebit de grave, reclamanta a susţinut că, în realitate, chiar dacă faptele relatate în cuprinsul raportului ar fi fost reale şi probate, săvârşite de aceasta cu vinovăţie, consecinţele lor nu au fost niciodată grave, întrucât nu a cauzat niciun prejudiciu Arhivelor Naţionale şi cu atât mai puţin un prejudiciu grav. Reclamanta a subliniat că nu se poate considera că a cauzat consecinţe deosebit de grave prin faptul că şi-a îndeplinit cu conştiinciozitate şi rigoare raportată la normele în vigoare , atribuţiile de serviciu, fără a se subordona orbeşte şi împotriva legii dispoziţiilor unui director general, care nu are calitatea de funcţionar public şi de a nu răspunde intereselor lui personale materializate în dispoziţii ce contravin normelor aplicabile. În final, reclamanta a susţinut că raportul comisiei de disciplină şi dispoziţia directorului general prin care s-a dispus destituirea sa din funcţia publică i-au adus grave prejudicii morale constând în împiedicarea sa de a participa la concursul pentru ocuparea funcţiei de Director al Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, ocazie cu care ar fi putut să dovedească pregătirea profesională pe care a dobândit-o, i-au afectat imaginea în faţa colegilor şi a tuturor persoanelor şi instituţiilor cu care a colaborat şi care o cunoşteau ca un om cu o probitate morală nepătată, iar consemnarea acestei situaţii în dosarul său profesional va arunca o umbră de îndoială cu privire la moralitatea sa, la atitudinea sa cu privire la exercitarea funcţiei publice. În drept, acţiunea a fost întemeiată pe disp. Legii nr. 554/2004, Legii nr. 188/1999 şi HG nr. 1344/2007. Prin întâmpinarea formulată la data de 14.10.2008 pârâta Arhivele Naţionale a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, pentru următoarele motive: La data de 04.03.2008, funcţionarul public E. B., director împuternicit al Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, a sesizat Comisia de disciplină a funcţionarilor publici din cadrul Arhivelor Naţionale, cu privire la săvârşirea de către reclamantă, în calitate de funcţionar public, a următoarelor fapte: încălcarea cu vinovăţie a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice, neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor, refuzul de a îndeplini obligaţiile de serviciu, încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici, lipsă de respect, bună-credinţă şi amabilitate în relaţiile cu personalul Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, atitudini ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, prin refuzul repetat de a recunoaşte autoritatea ierarhică a conducerii Arhivelor Naţionale şi a directorului Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale. Din analiza datelor şi informaţiilor cuprinse în înscrisurile prezentate în cadrul cercetării prealabile, precum şi a celor două părţi, a martorilor propuşi, prin raportare la faptele sesizate ca abateri disciplinare şi având în vedere dispoziţiile legale incidente în cauză, Comisia de disciplină a apreciat şi a constatat că faptele care au făcut obiectul cercetării disciplinare sunt reale, grave şi reprezintă abateri disciplinare, în sensul art. 75 şi art. 77 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici. Motivaţiile reclamantei nu explică încălcarea actelor normative interne referitoare la administrarea documentelor şi la procedura de organizare şi desfăşurare a activităţilor în Arhivele Naţionale, nu justifică refuzul de a aduce la îndeplinire obligaţiile de serviciu în concordanţă cu prevederile actelor normative în vigoare şi nici menţinerea de fapt, pentru o perioadă îndelungată, a raporturilor ierarhice cu soţul său, în cadrul Serviciului Arhive Contemporane. E. deficienţelor de natură profesională semnalate prin Raportul nr. S/1926/2007, circumscrie un management defectuos, menţinerea situaţiei de incompatibilitate în legătură cu soţul său, domnul D. N., precum şi caracterul repetitiv al faptelor reţinute în sarcina reclamantei, constituie circumstanţe agravante. Cu toate că anterior reclamanta nu a mai fost sancţionată, gravitatea faptelor descrise şi probate a constituit un element determinant în individualizarea sancţiunii disciplinare. Pârâta a adăugat că, faptele săvârşite, aşa cum rezultă din Raportul Comisiei de disciplină nr. 541/13.06.2008, au avut consecinţe deosebit de grave în ceea ce priveşte activitatea, imaginea şi prestigiul instituţiei Arhivelor Naţionale, având drept cauză exercitarea unui management neperformant, ceea ce a condus la concluzia că reclamanta este principala responsabilă pentru acestea. În dovedirea acţiunii s-au administrat probele cu înscrisuri şi interogatoriul pârâtei Arhivele Naţionale. Pârâtul E. E., deşi a fost legal citat, nu a formulat întâmpinare în cauză. La solicitarea reclamantei, instanţa a dispus citarea pârâtului E. E. cu menţiunea „personal la interogatoriu”, iar la termenele de judecată din 09.04.2009 şi 15.10.2009, când procedura de citare cu acesta a fost legal îndeplinită, s-au înregistrat la instanţă cereri privind imposibilitatea de prezentare, însoţite de înscrisuri doveditoare. În aceste condiţii, Curtea constată că în cauză nu sunt incidente disp. art. 225 Cod procedură civilă care prevăd că: „Dacă partea, fără motive temeinice, refuză să răspundă la interogatoriu sau nu se înfăţişează, instanţa poate socoti aceste împrejurări ca o mărturisire deplină sau numai ca un început de dovadă în folosul părţii potrivnice”. În apărare, pârâtei Arhivele Naţionale i s-au încuviinţat probele cu înscrisuri şi interogatoriul reclamantei, probe care au fost administrate în cauză. În temeiul disp. art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, autoritatea pârâtă a depus documentaţia care a stat la baza emiterii actelor contestate. De asemenea, atât reclamanta cât şi pârâta Arhivele Naţionale au depus concluzii scrise în cauză. Analizând actele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele: Prin Dispoziţia Directorului General al Arhivelor Naţionale nr. 308/17.06.2008 s-a dispus sancţionarea disciplinară a reclamantei N. D., funcţionar public de conducere, şef serviciu (consilier, clasa I, gradul profesional superior, treapta 1) la poziţia 108 din statul de organizare al Structurilor Subordonate Arhivelor Naţionale – Serviciul Arhive Contemporane, cu destituirea din funcţia publică, sancţiune prevăzută de art. 77 alin. 3 lit. e) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, începând cu data emiterii dispoziţiei. Temeiul legal invocat în preambulul dispoziţiei de sancţionare disciplinară a fost prezentat de: prevederile art. 43 alin. 1 şi alin. 3 , art. 45 alin. 1 şi alin. 2, art. 49, art. 75, art. 77 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 188/1999, coroborate cu dispoziţiile cuprinse în art. 5-7 şi art. 12 din Legea nr. 7/2004 privind C o d u l d e conduită a funcţionarilor publici, republicată, art. 95 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei. La baza dispoziţiei de destituire din funcţia publică a stat şi Raportul nr. 541/13.06.2008 al Comisiei de Disciplină a Funcţionarilor Publici din Arhivele Naţionale. Sancţionarea disciplinară a fost aplicată pentru: neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor, refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu, încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii privind exercitarea funcţiei publice. S-a reţinut că abaterea disciplinară constând în neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor, prevăzută de art. 77 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, s-a manifestat prin: - administrarea defectuoasă a fondurilor şi colecţiilor arhivistice aflate în păstrarea Serviciului Arhive Contemporane, fapt ce constituie o încălcare a principalei atribuţii instituţionale a Arhivelor Naţionale, aşa cum este prevăzută de art. 3 din Legea nr. 16/1996, cu modificările şi completările ulterioare; - exercitarea unui management neperformant. Referitor la administrarea defectuoasă a documentelor, s-au invocat următoarele: - întârzieri foarte mari în privinţa înregistrării în instrumentele de evidenţă a unui număr important de fonduri, fapt ce contravine prevederilor art. 76 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale, aprobate de Directorul General prin Ordinul nr. 227/18 iunie 1996 au fost menţionate următoarele exemple: fondurile nr. 1544-1596, 1598 – 1612, 1613-1664, 1668 – 1692, etc. au fost înscrise în Registrul General de Arhivă în anul 2007, cu toate că, potrivit actelor de preluare şi referatelor existente la dosarul fondului, documentele în cauză au intrat în administrarea Arhivelor Naţionale în perioada 1993-1995, de unde au fost transferate în gestiunea Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale (D.A.N.I.C.) – Serviciul (Biroul) Arhive Contemporane în perioada 1997 – 2001, fondul nr. 1698, preluat, conform documentelor, în anul 2001, respectiv fondul nr. 1714, preluat, conform documentelor, în anul 2003, au fost înscrise în Registrul general de Arhivă în anul 2008. - înscrierea în Registrul General de Arhivă a unor fonduri pentru care, potrivit Raportului de control nr. S/576/18.02.2008, precum şi potrivit răspunsurilor şefului Serviciului Arhive Contemporane la audierea din data de 28.01.2008, nu au fost depistate în depozitele proprii documente până la data luării lor în evidenţă, încălcându-se astfel prevederile art. 76 din Normele Tehnice. În acest sens, s-au exemplificat: fondurile nr. 1699 (Comitetul regional Muntenia al P.C.R.), nr. 1704 (Comitetul Regional M al U.T.C. din România), nr. 1706 (liga contra prejudecăţilor), nr. 1708 (Documente propagandistice ale statului din coaliţia antihitleristă difuzate în România), nr. 1709 (Documente ale unor personalităţi), nr. 1710 (N. muncitorească şi socialistă din România până în 1989), nr. 1711 (Dosarele foştilor membri P.C.R. emigranţi politici greci), nr. 1712 (Dosarele foştilor membri P.C.R. emigranţi politici iugoslavi). - procesele – verbale de verificare a existentului cu instrumentele de evidenţă întocmite în cadrul Serviciului Arhive Contemporane nu oferă suficiente informaţii cu privire la stadiul de prelucrare şi conservare a documentelor şi nu au consemnat măsurile adecvate în vederea perfecţionării prelucrării arhivistice şi asigurării condiţiilor de conservare. De asemenea, o serie de fonduri şi colecţii au fost supuse operaţiunii de verificare a existentului, , premergător înscrierii lor în instrumentele de evidenţă, fapt ce contravine art. 56 din Normele tehnice (exemple: fondurile 1600, 1606, 1608, 1630, 1612, 1633, 1641, 1644, 1658, 1661, 1662, 1675, 1620, 1622, 1626, verificate cu existentul în anii 2005 -. 2006 şi luate în evidenţă în anul 2007. În unele situaţii nu sunt completate cotele unităţilor arhivistice constatate lipsă din inventare. Totodată nu au fost centralizate măsurile propuse în vederea verificării existentului cu inventarul, nici pe linia prelucrării, în vederea îmbunătăţirii instrumentelor de evidenţă, şi nici în ceea ce priveşte conservarea documentelor; - multe dintre documentele depuse la dosarele fondurilor, deşi reprezintă acte oficiale de gestiune, fie nu sunt înregistrate în registrul de intrare-ieşire al Arhivelor Naţionale, fie au fost înregistrate cu întârziere nejustificată, fapt ce contravine prevederilor art. 7 din Legea nr. 16/1996 şi art. 8-9 din Instrucţiunile privind activitatea de arhivă la creatorii şi deţinătorii de documente, aprobate de conducerea Arhivelor Naţionale prin Ordinul de zi nr. 217/23 mai 1996. Au fost menţionate ca exemple următoarele: procesul-verbal din 24.03.2003 privind preluarea fondului B. B. a fost înregistrat sub nr. 663 din 12.01.2008; procesul-verbal din 28 ianuarie 1999 referitor la preluarea albumelor foto provenite de la C.C. al P.C.R. – neînregistrat, toate procesele verbale de verificare a existentului cu instrumentele de evidenţă depuse la dosarele fondurilor neînregistrate; - predarea-primirea depozitelor, măsură dispusă prin Raportul nr. S/1926/2007, întocmit ca urmare a controlului tematic din luna august 2007, nu s-a realizat la termenul stabilit, fapt ce constituie o încălcare a prevederilor art. 85-92 din Normele tehnice, cu toate că Şeful Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale a emis şi o dispoziţie în acest sens ( nr. 4 din 08.01.2007); - selectarea arbitrară a informaţiilor ce se pun la dispoziţia cercetătorilor, având în vedere că acestora li se pun la dispoziţie liste de documente depistate de arhiviştii din cadrul Serviciului Arhive Contemporane şi nu instrumentele de evidenţă, fapt ce conduce la obstrucţionarea accesului la informaţie şi la încălcarea art. 7 din Regulamentul privind accesul la informare şi cercetarea documentelor aflate în păstrarea Arhivelor Naţionale. În ceea ce priveşte exercitarea unui management neperformant, prin decizia de sancţionare disciplinară s-a reţinut că reclamanta a manifestat: - neglijenţă şi formalism în proiectarea obiectivelor şi strategiilor, care nu au reflectat o ierarhie a priorităţilor instituţie Arhivelor Naţionale şi societăţii româneşti, astfel încât planurile de activitate pe anii 2006-2007 nu au constituit instrumente de lucru manageriale valabile; - o tendinţă de diminuare a responsabilităţilor specifice, pe linia evaluării cantitative şi calitative a performanţelor obţinute; - superficialitate, inconsistenţă şi formalism în elaborarea documentelor şi în organizarea şedinţelor periodice de analiză, în care nu se dezbat principalele probleme cu care se confruntă Serviciul Arhive Contemporane; - neimplicare în controlul sarcinilor planificate şi al modului în care au fost executate operaţiunile arhivistice; - neglijenţă şi superficialitate în întocmirea rapoartelor periodice ale căror date sunt incomplete şi inexacte, pe linia cuantificării cantităţilor propuse şi realizate; astfel, datele însumate din realizările lunare raportate nu concordă cu cele trimestriale; - disfuncţionalităţi în delegarea de competenţe şi în repartizarea de sarcini membrilor colectivului; - dezinteres, neglijenţă şi superficialitate în întocmirea „G. postului” personalului de execuţie al Serviciului Arhive Contemporane; Astfel, au fost întocmite fişe identice pentru grade profesionale diferite cu responsabilităţi de planificare şi luare a deciziilor specifice şefului de serviciu, acte nedatate şi cu semnături de luare la cunoştinţă care nu sunt recunoscute de titularii postului; O altă abatere disciplinară reţinută în sarcina reclamantei este refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu, abatere prevăzută de art. 77 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 188/1999, republicată, manifestată prin: - refuzul de a pune în aplicare dispoziţia conducerii Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale nr. 4/2008 privind predarea-primirea fondurilor şi colecţiilor din depozitele aflate în administrarea Serviciului Arhive Contemporane, fapt ce contravine şi art. 85-90 din Normele Tehnice; - atribuţiile ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu prin refuzul repetat de a recunoaşte autoritatea ierarhică a conducerii Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, fapt ce contravine art. 8 alin. 1 şi 2 şi art. 9 din Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Arhivelor Naţionale, aprobat prin Dispoziţia Secretarului de Stat din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. S/1083 din 05.02.2005; - lipsă de respect, de bună credinţă şi de amabilitate în relaţiile cu personalul Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, fapt ce contravine art. 12 alin. 1 din Legea nr. 7/2004, republicată în 02.08.2007. Prin dispoziţia contestată s-a reţinut că reclamanta se face vinovată şi de încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici, abatere prevăzută de art. 77 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 188/1999, republicată manifestată prin: - existenţa raporturilor ierarhice directe de fapt ale d-nei D. N. cu soţul domniei sale, d-nul D. N., în perioada 2003 – 1ugust 2007, încălcându-se astfel prevederile art. 49 din Legea nr. 188/1999, republicată şi art. 95 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Astfel, în perioada menţionată, d-nul D. N. şi-a desfăşurat efectiv activitatea în cadrul Serviciului Arhive Contemporane şi în subordinea directă a soţiei sale, d-na D. N.; Prin dispoziţia de destituire din funcţia publică de conducere au fost reţinute ca circumstanţe agravante următoarele: persistenţa deficienţelor de natură profesională semnalate prin raportul nr. S/1926/2007, circumscrise unui management defectuos, menţinerea situaţiei de incompatibilitate cu soţul său, d-nul D. N., precum şi caracterul repetitiv al faptelor reţinute în sarcina reclamantei. De asemenea, s-a făcut precizarea în cuprinsul dispoziţiei contestate că, deşi anterior reclamanta nu a mai fost sancţionată, gravitatea faptelor descrise şi probate a constituit un element determinant în individualizarea sancţiunii disciplinare. În final, s-a susţinut că faptele săvârşite, astfel cum reiese din Raportul Comisiei de Disciplină nr. 541/13.06.2008, au avut consecinţe deosebit de grave în ceea ce priveşte activitatea, imaginea şi prestigiul instituţiei Arhivele Naţionale, având drept cauză exercitarea unui management neperformant, ceea ce a condus la concluzia că reclamanta este principala responsabilă pentru acestea. Curtea, examinând dispoziţia contestată, în raport de motivele de nelegalitate invocate de reclamantă, de apărările pârâtei, de probele administrate în cauză şi de prevederile legale aplicabile, constată că acţiunea promovată de reclamantă este în parte întemeiată, pentru următoarele motive: Dispoziţiile art. 77 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată, definesc abaterea disciplinară ca fiind „încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege”. La alineatul 2 al art. 77 din acelaşi act normativ sunt enumerate faptele care constituie abateri disciplinare, iar la lit. b) , i) şi j) sunt menţionate cele reţinute în sarcina reclamantei prin dispoziţia contestată, respectiv: Neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor, refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu, încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, compatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici. De asemenea, art. 101 din Legea nr. 188/1999, republicată prevede că: „ (1) Destituirea din funcţia publică se dispune, în condiţiile art. 78, prin act administrativ al persoanei care are competenţa legală de numire în funcţia publică, ca sancţiune disciplinară aplicată pentru motive imputabile funcţionarului public, în următoarele cazuri: a) pentru săvârşirea repetată a unor abateri disciplinare sau a unei abateri disciplinare care a avut consecinţe grave; b) dacă s-a ivit un motiv legal de incompatibilitate, iar funcţionarul public nu acţionează pentru încetarea acestuia într-un termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii cazului de incompatibilitate. (2) Actul administrativ prevăzut la alin. (1) se comunică funcţionarului public în termen de 5 zile lucrătoare de la date emiterii. Comunicarea actului administrativ trebuie să se facă anterior datei destituirii din funcţia publică”. Dispoziţia Directorului General al Arhivelor Naţionale nr. 308/17.06.2008 i-a fost comunicată reclamantei la data de 18.06.2008 (f. 39 - verso, dosar, vol. I), ulterior destituirii din funcţia publică (17.06.2008), încălcându-se astfel disp. art. 101 alin. 2 teza a II a din legea nr. 188/1999, republicată, care instituie în mod expres obligaţia comunicării actului administrativ anterior destituirii din funcţia publică. Exemplarul nr. 1 al dispoziţiei contestate a fost semnat de directorul general al Arhivelor Naţionale şi avizat pentru legalitate de consilierul juridic (f. 36-39 dosar, vol. I). De asemenea, exemplarul nr. 1 al Raportului Comisiei de Disciplină nr. 541/13.06.2008, poartă rezoluţia de aprobare a directorului general, din data de 16.06.2008 (f. 40- 45 dosar, vol. I). Reclamantei i s-au comunicat exemplarul nr. 3 al dispoziţiei de destituire din funcţia publică şi exemplarul nr. 1 al Raportului Comisiei de Disciplină nr. 541/13.06.2008, înscrisuri ce au fost anexate cererii de chemare în judecată şi cu privire la care există menţiunile reclamantei, sub semnătură, din data de 18.06.2008 (f. 39-verso, dosar, vol. I). În aceste condiţii, nu poate fi reţinută afirmaţia reclamantei, în sensul că exemplarul nr. 1 al dispoziţiei contestate, în original, i-a fost comunicat acesteia şi nu a fost însuşit , prin semnătură, de conducerea instituţiei şi avizat de consilierul juridic. Referitor la motivul de nelegalitate ce vizează neacordarea preavizului, deşi s-a dispus destituirea dintr-o funcţie publică de conducere, Curtea constată că obligaţia acordării unui preaviz de 30 de zile calendaristice este reglementată de art. 99 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, republicată, în cazul eliberării din funcţia publică (art. 97 alin. 1 lit. c), iar nu în situaţia încetării raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici prin destituire din funcţia publică (art. 97 alin. 1 lit. d). Aşa fiind, este neîntemeiată critica de nelegalitate invocată de reclamantă privitoare la acest aspect. Relativ la persoana care are competenţa legală de a dispune destituirea din funcţia publică, prevederile art. 101 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, republicată, fac referire la persoana care are competenţa legală de numire în funcţia publică. De asemenea, disp. art. 62 alin. 2 din acelaşi act normativ prevăd că: „numirea în funcţiile publice de conducere […] se face prin actul administrativ emis de conducătorii autorităţilor sau instituţiilor publice din administraţia publică centrală şi locală, la propunerea Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici”. Din interpretarea coroborată a acestor prevederi legale rezultă că persoana care are competenţa de a dispune destituirea din funcţia publică este conducătorul autorităţii publice, în speţă, directorul general al Arhivelor Naţionale, d-nul E. E.. Desemnarea d-lui E. E. în funcţia de director general al Arhivelor Naţionale s-a realizat prin ordin al ministrului administraţiei şi internelor, potrivit răspunsurilor pârâtei la interogatoriu (f. 702, dosar, vol. II). În privinţa acestui act administrativ, ca de altfel faţă de orice act administrativ, funcţionează prezumţia de legalitate, astfel că legalitatea ocupării postului de director general poate fi analizată doar pe calea unei acţiuni în anularea actului administrativ, promovată în contradictoriu şi cu emitentul actului, în termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004 şi nu în acest cadru procesual. Prin urmare, emitentul dispoziţiei de destituire din funcţia publică avea competenţa legală de a dispune această măsură, critica de nelegalitate privitoare la acest aspect fiind neîntemeiată. Referitor la constituirea Comisiei de disciplină din cadrul Arhivelor Naţionale, reclamanta a invocat încălcarea disp. art. 4 alin. 1, art. 11 alin. 2 şi art. 16 alin. 1 din HG nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, care prevăd: Art. 4 alin. 1: „Comisia de disciplină are în componenţă 3 membri titulari, funcţionari publici definitivi numiţi în funcţia publică pe perioadă nedeterminată. Doi membri sunt desemnaţi de conducătorul autorităţii sau instituţiei publice, iar al treilea membru este desemnat, după caz, de organizaţia sau organizaţiile sindicale reprezentative ori de majoritatea funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice pentru care este organizată comisia de disciplină, în cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat. Alegerea reprezentanţilor funcţionarilor publici se face prin vot secret”. Art. 11 alin. 2 : „C puţin unul dintre membrii comisiei de disciplină are studii juridice sau administrative”. Art. 16 alin. 1: „Secretarul titular şi supleantul acestuia au, de regulă, studii superioare juridice sau administrative”. Reclamanta a criticat faptul că, deşi în instituţie exista sindicat, niciunul dintre membrii Comisiei de disciplină nu a fost desemnat de sindicat. În acest sens, s-a făcut trimitere la Adresa nr. 75/09.09.2009 emisă de Sindicatul Naţional al Funcţionarilor Publici şi Personalului Contractual din Arhivele Naţionale, prin care reclamantei i se face cunoscut că Sindicatul din Arhivele Naţionale nu a avut reprezentant în Comisia de disciplină din Arhivele Naţionale care a dispus destituirea acesteia din funcţia public (f. 908, dosar, vol. III). Pârâta Arhivele Naţionale a contestat afirmaţiile reclamantei. Aceasta a susţinut că au fost respectate prevederile art. 4 alin. 1 din HG nr. 1344/2007 la data constituirii Comisiei de disciplină, că un membru a fost desemnat de majoritatea funcţionarilor publici din cadrul Arhivelor Naţionale, întrucât conducerea instituţiei nu avea cunoştinţă de organizarea vreunui sindicat la nivelul Arhivelor Naţionale. Pârâta a subliniat că, abia la data de 05.02.2008, prin adresa nr. 23, înregistrată la Arhivele Naţionale sub nr. 2387/05.02.2008, s-a adus la cunoştinţa conducerii că s-a constituit un astfel de sindicat, iar cu Adresa nr. 2387/22.02.2008, Arhivele Naţionale au solicitat ca acest sindicat să prezinte dovezile corespunzătoare. Comisia de disciplină a funcţionarilor publici din Arhivele Naţionale s-a constituit prin Dispoziţia Directorului General al Arhivelor Naţionale nr. 88/28.01.2008 (f. 303, dosar, vol. II), iar cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei nu s-a făcut dovada că la momentul constituirii acesteia funcţionarii publici din cadrul instituţiei erau organizaţi în sindicat. Constituirea acestui sindicat a fost adusă la cunoştinţa Arhivelor Naţionale ulterior desemnării membrilor Comisiei de disciplină, prin Adresa nr. 2387/05.02.2008, şi fără a fi prezentate dovezile corespunzătoare, împrejurare ce a determinat emiterea Adresei nr. 2387/22.02.2007din partea autorităţii pârâte. Înscrisul invocat de reclamantă, respectiv Adresa nr. 75/09.09.2009, nu face decât să confirme faptul că în componenţa Comisiei de disciplină sindicatul nu a avut reprezentant, ceea ce nu poate conduce la concluzia nelegalităţii constituirii comisiei de disciplină, în lipsa dovezilor privitoare la existenţa acestui sindicat la acea dată . Un alt aspect criticat de reclamantă se referă la faptul că nici un membru al Comisiei de disciplină nu este jurist şi că secretarul supleant al comisiei nu are studii superioare juridice sau administrative şi nici măcar studii superioare. Relativ la această critică, pârâta a precizat că d-nul M. P. S., membru al comisiei de disciplină, este absolvent al Facultăţii de Drept şi că reclamanta avea deschisă calea prevăzută de art. 18 din HG nr. 1344/2007 pentru a contesta desemnarea vreunui membru al comisiei de disciplină, posibilitate pe care nu a valorificat-o. Curtea reţine că disp. art. 11 alin. 2 din HG nr. 1344/2007 impun ca cel puţin unul dintre membrii comisiei de disciplină să aibă studii juridice sau administrative, iar afirmaţia pârâtei, în sensul că d-nul M. P. S., membru al comisiei de disciplină are studii juridice nu a fost dovedită în cauză. În privinţa secretarului supleant al comisiei de disciplină, Curtea remarcă faptul că disp. art. 16 alin. 2 din HG nr. 1344/2007 fac trimitere la disp. art. 11, care la alin. 1 prevăd condiţiile ce trebuie să fie îndeplinite de funcţionarul public pentru a putea fi desemnat membru al comisiei de disciplină, iar la lit. b) este menţionată cerinţa ca acesta să aibă studii superioare. Or, în cauză, nu s-a dovedit de către pârâtă că secretarul supleant al comisiei de disciplină are studii superioare. Deşi aceste două aspecte de nelegalitate privind constituirea comisiei de disciplină sunt întemeiate, Curtea constată că reclamanta nu a atacat pe calea contenciosului administrativ, în condiţiile şi termenele prevăzute de Legea nr. 554/2004, Dispoziţia Directorului General al Arhivelor Naţionale nr. 88/28.01.2008 privind constituirea Comisiei de Disciplină a Funcţionarilor Publici din Arhivele Naţionale, astfel că, în acest cadru procesual, nu se poate dispune, în sensul anulării în tot sau în parte a acestei dispoziţii. Motivele de nelegalitate invocate de reclamantă se referă şi la activitatea Comisiei de disciplină pe durata procedurii de cercetare disciplinare. Astfel, s-a susţinut, în esenţă, că cererea reclamantei privind suspendarea unui membru al Comisiei de disciplină, d-nul M. P. S., nu a fost soluţionată şi nu i-a fost adus la cunoştinţă raportul prin care comisia a soluţionat cererea, contrar disp. art. 13 alin. 5 lit. c) din HG nr. 1344/2007, că solicitarea formulată de d-na E. B. la data de 27.03.2008, privind suspendarea preşedintelui comisiei a fost imediat admisă şi fără a se întocmi un raport în acest sens, cu încălcarea art. 13 din HG nr. 1344/2007, că din cele 4 sesizări adresate Comisiei de disciplină de către reclamantă împotriva d-nei E. B. niciuna nu a fost soluţionată, iar sesizarea d-nei E. B. împotriva reclamantei a fost soluţionată cu celeritate, în sensul aplicării sancţiunii disciplinare. Curtea, examinând criticile formulate, reţine următoarele: Cererea formulată de reclamantă, înregistrată la Comisia de disciplină sub nr. 366/2008, cu privire la suspendarea d-nului M. P. S., a fost soluţionată de Comisia de disciplină, fiind respinsă ca neîntemeiată, sens în care s-a întocmit Raportul nr. 389/07.04.2008 (f. 351, dosar, vol. II). Dispoziţiile art. 13 alin. 5 lit. c) din HG nr. 1344/2007 prevăd obligaţia comunicării raportului Comisiei de disciplină persoanei care a solicitat suspendarea, dacă este alta decât cea care a făcut obiectul cererii de suspendare. În privinţa comunicării acestui raport, pârâtei îi revene a obligaţia de a face dovada comunicării către reclamantă a Adresei nr. 392/2008 (f. 352, dosar, vol. II), prin care i se aduce la cunoştinţă soluţia dată cererii de suspendare a unui membru al Comisiei de disciplină, însă această dovadă nu a fost prezentată, ceea ce echivalează cu inexistenţa comunicării şi, pe cale de consecinţă, cu nerespectarea disp. art. 13 alin. 5 lit. c) din HG nr. 1344/2007. Afirmaţiile reclamantei conform cărora cererea formulată de d-na E. B., prin care a solicitat înlocuirea preşedintelui Comisiei de disciplină, d-na G. E., a fost admisă fără a se întocmi un raport al comisiei, nu vor fi reţinute de instanţă, întrucât la dosarul cauzei a fost depus de către autoritatea pârâtă Raportul Comisiei de disciplină nr. 419/17.04.2008 (f. 317, dosar, vol. II), prin care s-a dispus suspendarea d-nei G. E. din calitatea de preşedinte al Comisiei de disciplină, existând astfel dovada respectării prevederilor art. 13 din HG nr. 1344/2007. În privinţa celor 4 sesizări formulate împotriva d-nei E. B., la care reclamanta face trimitere, susţinând că nu i-au fost soluţionate de Comisia de disciplină, Curtea reţine următoarele: Cererea înregistrată sub nr. 5822/26.03.2008, prin care s-a solicitat judecarea cauzei după soluţionarea plângerii penale formulate împotriva d-nei E. B., a fost soluţionată, în sensul respingerii, împrejurare ce rezultă din Adresa nr. 5822/15.04.2008 (f. 350, dosar, vol. II). Cererea înregistrată sub nr. 7387/18.04.2008, prin care reclamanta a solicitat excluderea d-nei O. S. din lista martorilor propuşi în sesizarea d-nei E. B., nu a fost analizată de Comisia de disciplină, pe motiv că a fost înaintată după data de 31.03.2008, data limită la care reclamanta putea să depună înscrisuri referitoare la cazul respectiv. În acest sens, s-a emis către reclamantă, Adresa de răspuns nr. 422/05.05.2008. Din documentaţia depusă la dosarul cauzei nu au putut fi identificate alte două sesizări pretins a fi fost formulate de reclamantă şi nesoluţionate, împotriva d-nei E. B., în lipsa prezentării unor elemente suplimentare privind numărul şi data înregistrării, obiectul acestora. Prin urmare, critica de nelegalitate referitoare la acest aspect va fi respinsă ca neîntemeiată. În ceea ce priveşte încălcarea disp. art. 30-31 din HG nr. 1344/2007, Curtea constată că în cauză a fost efectuată procedura cercetării administrative, prevăzută obligatorii în cazul aplicării sancţiunii disciplinare constând în destituirea din funcţia publică (art. 77 alin. 3 lit. e) din Legea nr. 188/1999), aceasta fiind finalizată prin Raportul Comisiei de disciplină nr. 541/13.06.2008. De asemenea, observă că disp. art. 31 alin. 1 din HG nr. 1344/2007 reglementează posibilitatea, iar nu obligaţia Comisiei de disciplină de a desemna 1 ori 2 membri sau, după caz, de a solicita compartimentului de control din cadrul autorităţii publice să efectueze cercetări administrative si să prezinte un raport în acest sens, însoţit de documentele ce au stat la baza acestuia. Prin urmare, nu se poate susţine că nerespectarea acestor dispoziţii legale ar echivala cu neefectuarea cercetării administrative, cum în mod eronat se susţine de către reclamantă. Un alt motiv de nelegalitate se referă la sesizarea Comisiei de disciplină, formulată de d-na B. E., în calitate de director împuternicit al Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, înregistrată sub nr. 4318/04.03.2008 (f. 48, dosar, vol. I), reclamanta afirmând că aceasta este informă, fiind omisă data săvârşirii faptelor sesizate ca abateri disciplinare. Dispoziţiile art. 28 alin. 1 din HG nr. 1344/2007 prevăd că sesizarea se formulează în scris şi trebuie să cuprindă mai multe elemente, printre care şi data săvârşirii faptei care constituie obiectul sesizării. În cuprinsul Sesizării nr. 4318/04.03.2008 există menţiunea că faptele care constituie obiectul sesizării au fost săvârşite „pe tot cursul anului 2007, precum şi în continuare, în lunile ianuarie – februarie 2008”. A fost respectată astfel cerinţa impusă de disp. art. 28 alin. 1 lit. e) din HG nr. 1344/2007. Analizând faptele reţinute ca fiind abateri disciplinare prin dispoziţia contestată, în raport de elementele esenţiale ale răspunderii disciplinare, de susţinerile părţilor, de probele administrate în cauză şi de dispoziţiile legale incidente, Curtea reţine următoarele: 1. Cu privire la pretinsa neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor – abatere prevăzută de art. 77 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată Pârâta a susţinut că această abatere disciplinară a constatat în administrarea defectuoasă a fondurilor şi a colecţiilor arhivistice aflate în păstrarea Serviciului Arhive Contemporane şi în exercitarea de către reclamantă a unui management neperformant. Relativ la administrarea defectuoasă a fondurilor şi a colecţiilor arhivistice aflat în păstrarea Serviciului Arhive Contemporane, reclamantei i s-au imputat: - întârzieri foarte mari în privinţa înregistrării în instrumentele de evidenţă a unui număr important de fonduri; - înscrierea în Registrul General de Arhivă a unor fonduri pentru care nu au fost depistate în depozitele proprii documente până la data luării lor în evidenţă; - procesele –verbale de verificare a existentului cu instrumentele de evidenţă nu oferă informaţii suficiente cu privire la stadiul de prelucrare şi conservare a documentelor şi nu au consemnat măsurile adecvate în vederea perfecţionării prelucrării arhivistice şi asigurării condiţiilor de conservare. O serie de fonduri şi colecţii au fost supuse operaţiunii de verificare a existentului, premergător înscrierii lor în instrumentele de evidenţă. În unele situaţii nu sunt completate cotele unităţilor arhivistice constatate lipsă din inventare. Nu au fost centralizate de către reclamantă unele măsuri propuse în urma verificării existentului cu inventarul, nici pe linia prelucrării, în vederea îmbunătăţirii instrumentelor de evidenţă, şi nici în ceea ce priveşte conservarea documentelor: - multe dintre documentele depuse la dosarele fondurilor, deşi reprezintă acte oficiale de gestiune, fie nu sunt înregistrate în registrul de intrare-ieşire al Arhivelor Naţionale, fie au fost înregistrate cu întârziere nejustificată; - predarea-primirea depozitelor, măsură dispusă prin Raportul nr. S/1926/2007, întocmit ca urmare a controlului tematic din luna august 2007, nu s-a realizat în termenul stabilit; - selectarea arbitrară a informaţiilor ce se pun la dispoziţia cercetătorilor, având în vedere că acestora li se pun la dispoziţie liste de documente depistate de arhiviştii din cadrul Serviciului Arhive Contemporane şi nu instrumentele de evidenţă. Referitor la pretinsele întârzieri foarte mari în privinţa înregistrării în instrumentele de evidenţă, a unui număr important de fonduri, Curtea constată următoarele: Dispoziţiile art. 76 alin. 1 din Normele tehnice privind desfăşurarea activităţilor în Arhivele Naţionale, aprobate de Directorul General prin Ordinul nr. 227/18.06.2006, la care pârâta face trimitere, prevăd că: „Arhivele Naţionale Istorice Centrale şi direcţiile judeţene întocmesc un registru general de arhivă, model anexa 15, în care înregistrează fondurile şi colecţiile pe care le deţin la data întocmirii, iar în continuare, preluările de documente, în ordinea intrării lor, şi cele depistate ulterior în depozitele Arhivelor Naţionale fără forme de evidenţă”. Din analiza conţinutului acestor norme se observă că nu sunt suficient de precise şi previzibile în privinţa termenelor de înregistrare în registrul general de arhivă a fondurilor şi colecţiilor deţinute de Arhivele Naţionale la momentul întocmirii registrului general de arhivă, precum şi a celor depistate ulterior în depozitele Arhivelor Naţionale fără forme de evidenţă. Principiul legalităţii presupune existenţa unor norme de drept suficient de accesibile, precise şi previzibile pentru a permite destinatarilor acestora să prevadă la un nivel rezonabil, în circumstanţele cauzei, consecinţele ce ar rezulta dintr-un act determinat. Inexistenţa unei reglementări interne la nivelul autorităţii pârâte, care să permită a se stabili de către instanţă care erau termenele în care reclamanta avea obligaţia de a efectua înregistrările fondurilor deţinute în registrul general de arhivă, precum şi lipsa oricăror menţiuni în acest sens în actele de cercetare disciplinară şi în dispoziţia de destituire din funcţia publică, care erau absolut necesare, de vreme ce se invocă „întârzieri foarte mari în privinţa înregistrării” sau „întârzieri nejustificate”, impun examinarea susţinerilor reclamantei prin raportare la atribuţiile acesteia înscrise în fişa postului, dar şi la rezultatele evaluării activităţii profesionale a acesteia. Potrivit G. Postului (f. 727-731, dosar, vol. III), pct. V – S., reclamantei îi revin responsabilităţii de planificare; anual, întocmeşte planul de muncă al serviciului; de raportare; lunar, raportează activităţile desfăşurate de către personalului serviciului. La pct. E – Standarde de performanţă asociate postului – Indicatori cantitativi este înscrisă în atribuţia de a executa lucrările planificate şi repartizare, la nivelele cantitative şi la termenele stabilite. La dosarul cauzei au fost depuse E. de activitate ale Serviciului Arhive Contemporane pe anii 2005, 2006, 2007, aprobate de conducerea Arhivelor Naţionale (director general, director general adjunct, director al Direcţiei Arhive Naţionale Istorice Centrale), E. de activitate pe anii 2005, 2006, 2007, defalcate pe membrii Serviciului Arhive Contemporane, precum şi Rapoartele de activitate aferente acestei perioade. În Raportul de evaluare a activităţii profesionale a reclamantei pentru perioada 01.12.2005 – 30.11.2006, cap. II - Rezultatele activităţii desfăşurate sunt înscrise obiectivele, termenele şi procentele de realizare. Se remarcă faptul că obiectivele aferente perioadei evaluate au fost realizate în procent de 100% (f. 653, dosar, vol. II), iar calificativul acordat a fost acela de „G. bine”. În aceeaşi fişă de evaluare sunt consemnate şi calificativele obţinute în ultimii 4 ani, care au fost acelea de „G. bine”. În privinţa evaluării activităţii profesionale pentru perioada 01.12.2006 – 01.12.2007, calificativul acordat iniţial reclamantei de către Directorul General al Arhivelor Naţionale, d-nul E. E. , numit în această funcţie la data de 12.07.2007 şi emitent al dispoziţiei de sancţionare disciplinară a fost de „T.”. Contestaţia formulată de reclamantă împotriva acestui raport de evaluare a fost admisă de Comisia de cercetare şi soluţionare a contestaţiei, numită prin Dispoziţia Secretarului de Stat din Ministerul Internelor şi Reformei Administrative nr. II/7115/2008, acordându-se calificativul final „G. bun”. Aşa fiind, Curtea constată că în perioada anilor 2005, 2006, 2007, reclamanta, în calitate de Ş. Serviciu Arhive Contemporane, şi-a desfăşurat activitatea cu respectarea atribuţiilor conferite prin fişa postului, conform planurilor de activitate anuale aprobate de conducerea Arhivelor Naţionale, iar rezultatele evaluării profesionale, ce au vizat inclusiv obiectivele, termenele şi ponderea realizării lor, au fost concretizate în acordarea calificativului „G. E.”. Curtea subliniază că rezultatele foarte bune în activitatea profesională a reclamantei s-au înregistrat şi în cei 4 ani anteriori evaluării pe anul 2005, potrivit menţiunilor din fişele de evaluare, necontestate de pârâtă. În aceste condiţii, nu se poate reţine existenţa unor întârzieri în înregistrarea în instrumentele de evidenţă şi, cu atât mai puţin a unor întârzieri „foarte mari” care să justifice antrenarea răspunderii disciplinare a reclamantei şi aplicarea celei mai grave sancţiuni disciplinare, destituirea din funcţia publică. Tot în privinţa înregistrării defectuoase a documentelor, s-a reţinut, prin dispoziţia contestată, „înscrierea în Registrul General de Arhivă a unor fonduri pentru care, potrivit Raportului de control nr. S/576/18.02.2008, nu au fost depistate în depozitele proprii documente până la data luării lor în evidenţă”. S-a susţinut de autoritatea pârâtă că această faptă contravine prevederilor art. 76 din Normele tehnice conform cărora, în Registrul General de Arhivă se înregistrează numai fondurile şi colecţiile deţinute la data întocmirii, iar în continuare preluările de documente, în ordinea intrării lor şi cele depistate ulterior. Aprecierile instanţei expuse anterior, legate de lipsa de claritate şi precizie a acestor norme interne sunt valabile şi în această analiză, întrucât din interpretarea lor nu se poate desprinde modalitatea în care se procedează în situaţia fondurilor existente în depozitele Arhivele Naţionale, fără forme de evidenţă, fără inventare, care au fost înregistrate pe baza proceselor verbale de preluare. Prin concluziile scrise formulate în cauză, pârâta a admis că într-un depozit de arhivă pot exista atât fonduri arhivistice prelucrate (ordonate, inventariate), cât şi neprelucrate (f. 937, dosar, vol. III). În acest context, se impun a fi evidenţiate afirmaţiile reclamantei, necontestate de pârâtă, în sensul că înregistrările în Registrul General de Arhivă s-au făcut întotdeauna după procesele-verbale de preluare, că acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu fondurile la care se face referire în raportul Comisiei de disciplină, care se află în depozitul E., unde se mai află 350 m.l. neprelucraţi, fără nicio formă de evidenţă, fără inventare, înregistraţi pe bază de proces-verbal. De asemenea, este de remarcat faptul că reclamanta a susţinut că nu poate fi reţinută vinovăţia sa, întrucât înregistrarea acestor fonduri nu a fost înscrisă în planul anual de activitate, ci a fost o activitate pe care a desfăşurat-o pentru a duce la îndeplinire măsura controlului tematic din august 2007. Această măsură viza „înregistrarea în R.G.A. a tuturor fondurilor şi colecţiilor aflate în depozitele serviciului, în conformitate cu art. 76 şi anexa nr. 15 din Normele Tehnice (f. 852, dosar, vol. III), fără a se face niciun fel de precizări cu privire la procedura ce trebuie urmată în cazul fondurilor existente în depozite fără forme de evidenţă, fără inventare. Având în vedere circumstanţele în care s-a realizat operaţiunea de înregistrare a fondurilor şi colecţiilor existente în depozitele Serviciului Arhive Contemporane, faptul că reclamanta a acţionat animată de intenţia de a aduce la îndeplinire în termen o sarcină de serviciu stabilită în responsabilitatea exclusivă a acesteia şi care nu figura înscrisă în planul anual de activitate, Curtea reţine că, în realitate, fapta nu are caracter ilicit, că reclamanta nu se face vinovată de săvârşirea acesteia, astfel că răspunderea sa disciplinară nu poate fi angajată. Referitor la pretinsa administrare defectuoasă a documentelor manifestată prin faptul că: procesele-verbale de verificare a existentului cu instrumentele de evidenţă nu oferă suficiente informaţii cu privire la stadiul de prelucrare şi conservare a documentelor şi nu au consemnat măsurile adecvate în vederea perfecţionării prelucrării arhivistice şi asigurării condiţiilor de conservare, o serie de fonduri şi colecţii au fost supuse operaţiunii de verificare a existentului, premergător înscrierii lor în instrumentele de evidenţă, în unele situaţii nu sunt completate cotele unităţilor arhivistice constatate lipsă din inventare, nu au fost centralizate măsurile propuse în urma verificării existentului cu inventarul, nici pe linia prelucrării, în vederea îmbunătăţirii instrumentelor de evidenţă şi nici în ceea ce priveşte conservarea documentelor, Curtea reţine următoarele: Potrivit disp. art. 19 alin. 2 din HG nr. 1344/2007, Comisia de Disciplină îşi desfăşoară activitatea numai în baza unei sesizări, în limitele şi raportat la obiectul acesteia. Din analiza înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, Curtea constată că faptele anterior menţionate au fost reţinute în Raportul Comisiei de disciplină nr. 541/13.06.2008 şi în Dispoziţia de sancţionare disciplinară nr. 308/16.06.2008, ca formă de manifestare a abaterii disciplinare constând în neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor, însă acestea nu se regăsesc în Sesizarea Comisiei de disciplină nr. 4318/04.03.2008, ce a stat la baza cercetării disciplinare. În aceste condiţii, au fost încălcate atât disp. art. 19 alin. 2 din HG nr. 1344/2007, cât şi principiile contradictorialităţii şi al dreptului la apărare prevăzute de art. 19 alin. 1 lit. b) şi c) din HG nr. 1344/2007, fiind întemeiate susţinerile reclamantei, în sensul că a fost sancţionată şi pentru „abateri disciplinare”, cu a căror cercetare comisia de disciplină nu a fost investită. La acestea se adaugă faptul că pretinsele deficienţe privitoare la procesele – verbale de verificare a existentului cu instrumentele de evidenţă se regăsesc în Raportul privind concluziile controlului tematic nr. S/1926/04.09.2007 şi în Raportul privind concluziile controlului de fond nr. S/576/18.02.2009, iar în cazul acestora perioada verificată a fost 2006-2007, fără a se putea identifica acele fapte care au fost săvârşite în cursul anului 2007, în condiţiile în care data menţionată în sesizarea comisiei de disciplină ca fiind data săvârşirii faptelor nu vizează şi anul 2006. În acest context, se observă că în actele de cercetare disciplinară, precum şi în interogatoriul şi concluziile scrise formulate de autoritatea pârâtă există o multitudine de trimiteri la fapte ce s-au petrecut înainte de anul 2007 şi chiar ulterior înregistrării Sesizării Comisiei de disciplină nr. 4318/04.03.2008, ignorându-se complet faptul că întreaga activitate profesională a reclamantei s-a desfăşurat corespunzător fişei postului şi planurilor de activitate aprobate de conducerea instituţiei. Un ultim aspect ce se impune a fi subliniat, legat de activitatea de verificare a existentului cu instrumentele de evidenţă, este că această activitate s-a desfăşurat fără a fi inclusă în planul de activitate anual, cu ştiinţa conducerii, fiind impusă de faptul că documentele au fost aduse neordonate în pachete, saci şi chiar neordonate pe fonduri şi colecţii. Concluzionând, Curtea constată nelegalitatea dispoziţiei de sancţionare disciplinară şi a raportului comisiei de disciplină şi în privinţa faptelor privitoare la verificarea existentului cu instrumentele de evidenţă, atât pentru nerespectarea disp. art. 19 alin. 1 lit. b) şi c) şi alin. 2 din HG nr. 1344/2007, cât şi pentru aplicarea unei sancţiuni disciplinare, în condiţiile în care abaterea disciplinară nu există. Relativ la pretinsa abatere constând în faptul că multe dintre documentele depuse la dosarele fondurilor, deşi reprezintă acte oficiale de gestiune, nu au fost înregistrate sau au fost înregistrate cu întârziere nejustificată, că procesele-verbale de verificare a existentului cu instrumentele de evidenţă depuse la dosarele fondurilor nu au fost înregistrate, Curtea reţine următoarele. Susţinerile reclamantei în acest sens au vizat faptul că fondul B. B. nu face parte din Fondul B. Naţional, conform documentaţiei existente la Serviciul Metodologie Îndrumare şi Control al Arhivelor Naţionale şi a fost înregistrat ca urmare a Raportului de control S/1926/04.09.2007, că acesta nu trebuia înregistrat, deoarece se afla în custodie, iar celelalte fonduri au fost înregistrate conform planificărilor aprobate de conducerea Arhivelor Naţionale. Aceste susţineri au fost contrazise de pârâtă, care a afirmat că Fondul B. B. face parte din fondurile pe care reclamanta nu le-a înregistrat deloc până la momentul controlului, contrar prevederilor art. 76 şi anexei 15 din Normele tehnice, că acest fond trebuia înregistrat la momentul preluării. Or, dacă fondul B. B. trebuia înregistrat la momentul preluării, respectiv anul 2003 (proces-verbal de preluare din 24.03.2003), atunci o eventuală abatere constând în neînregistrarea acestuia nu putea face nicidecum obiectul unei sesizări disciplinare în anul 2008, întrucât sesizarea se depune în termen de maximum un an şi şase luni de la data săvârşirii faptei (art. 28 alin. 2 din HG nr. 1344/2007). Aceste argumente sunt valabile şi în privinţa procesului – verbal din 28.01.1999, referitor la preluarea albumelor foto provenite de la CC al E., la care se face trimitere în dispoziţia de sancţionare disciplinară. Curtea constată şi de această dată lipsa de claritate şi precizie a disp. art. 76 din Normele Tehnice, întrucât din conţinutul acestora nu rezultă dacă sunt supuse înregistrării şi fondurile aflate în custodia Arhivelor Naţionale şi care sunt termenele de efectuare a operaţiunilor de înregistrare. În aceste condiţii, divergenţele de interpretare existente între părţi legate de obligativitatea înregistrării/neînregistrării Fondului B. B., care nu face parte din Fondul B. Naţional, nu pot fi reţinute decât ca o dovadă a inexistenţei caracterului ilicit al faptei şi al vinovăţiei reclamantei în săvârşirea acesteia. Această concluzie se desprinde şi din constatarea faptului că, atât în perioada menţionată în Sesizarea Comisiei de disciplină că reprezentând data săvârşirii faptelor, respectiv „tot cursul anului 2007, precum şi în continuare, în lunile ianuarie – februarie 2008”, şi anterior, activitatea profesională a reclamantei a fost evaluată inclusiv prin prisma respectării termenelor de realizare a obiectivelor înscrise în planurile anuale de activitate aprobate de conducerea instituţiei şi a procentului în care acestea au fost îndeplinite. În aceste circumstanţe, Curtea constată inexistenta abaterii disciplinare privitoare la administrarea defectuoasă a documentelor prin neînregistrarea sau înregistrarea cu întârziere nejustificată a unora dintre documentele depuse la dosarele fondurilor. Tot ca o formă de manifestare a pretinsei administrări defectuoase a documentelor a fost invocată de către pârâtă şi nerealizarea în termenul stabilit a măsurii de predare-primire a depozitelor, măsura dispusă prin Raportul nr. S/1926/2007, deşi în acest sens a fost emisă de către Şeful Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale Dispoziţia nr. 4/08.01.2007. Sub acest aspect, constatările instanţei sunt următoarele: Prin Raportul nr. S/1926/2007 (f. 858, dosar, vol. III) s-au dispus mai multe măsuri în urma constatărilor controlului tematic efectuat la Serviciului Arhive Contemporane, printre care şi măsura de predare-primire, pe baza de proces-verbal, a depozitelor Serviciului Arhive Contemporane, în conformitate cu prevederile art. 85-92 din Normele Tehnice, stabilindu-se ca termen de realizare 31 octombrie 2007. Prin raportul nr. 13519/22 octombrie 2007 (filele 100, 101, dosar, vol. I), reclamanta a adus la cunoştinţa conducerii instituţiei că Serviciului Arhive Contemporane nu are depozite care să corespundă Normele Tehnice, fiind dotat cu rafturi improprii (pentru cazarment şi nu pentru arhivă) şi a solicitat; dotarea serviciului cu rafturi şi poliţe pentru a putea fi depozitaţi cei 3000 m.l. de documente, asigurarea condiţiilor necesare conservării, păstrării şi securităţii documentelor, conform art. 152 din Normele Tehnice, asigurarea mijloacelor specifice pentru depozitarea diferitelor genuri de documente (ex. albume foto) conform art. 153 din Normele Tehnice, asigurarea condiţiilor necesare pentru protecţia documentelor de acţiunea agenţilor de deteriorare, potrivit art. 154 din Normele tehnice. Tot pe linia aducerii la îndeplinire a măsurii de predare-primire a depozitelor, reclamanta s-a adresat directorului Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, prin Adresa nr. 19354/20.12.2007, la care au fost anexate cele 14 note ale funcţionarilor Serviciului Arhive Contemporane, aducându-i la cunoştinţă imposibilitatea de efectuare, în termenul prevăzut, a operaţiunii de predare-primire şi conservare din depozitele Serviciului Arhive Contemporane datorită lipsei evidenţelor pentru o parte din documentele deţinute şi a condiţiilor de depozitare şi conservare (filele 102-121, dosar, vol.I). De asemenea, reclamanta a întocmit un nou raport , înregistrat sub nr. 789/14 ianuarie 2008, prin care a prezentat în detaliu condiţiile improprii în care Serviciul Arhive Contemporane îşi desfăşoară activitatea profesională de prelucrare, conservare şi depozitare a documentelor şi a solicitat aprobarea ca procesul de predare-primire a depozitelor să înceapă după ce condiţiile din depozite vor putea permite desfăşurarea optimă a activităţilor, respectiv după luna august 2008. La demersurile întreprinse de reclamantă şi de 14 dintre funcţionarii Serviciului Arhive Contemporane, conducerea Direcţiei Arhive Naţionale Istorice Centrale a emis Adresele de răspuns nr. 19354/04.01.2008 şi nr. 789/16.01.2008, prin care a fost menţinută măsura de predare-primire a depozitelor, astfel cum s-a stabilit prin raportul de control tematic din august 2007, apreciindu-se că Normele tehnice nu stabilesc nicio relaţie de condiţionalitate între starea materială a depozitelor de arhivă şi obligativitatea acţiunii de predare-primire a depozitelor. Prin raportul nr. S/576/18.02.2008 privind concluziile controlului de fond efectuat la Serviciul Arhive Contemporane, control ce s-a desfăşurat în perioada 18-31.01.2008, s-a reţinut că până la data începerii controlului nu s-a realizat predarea-primirea depozitelor, măsură dispusă prin Raportul nr. S/1927/2007. S-a stabilit astfel ca termen de realizare data de 31.08.2008. Prin acest raport de control s-au reţinut dificultăţile în care Serviciul Arhive Contemporane îşi desfăşoară activitatea (f. 876, dosar, vol. III), concretizate în: lipsa dotărilor pentru depozite (căldură, rafturi, apă curentă, fluctuaţia personalului, lipsa spaţiilor de depozitare din cadrul Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice, sistematizările repetate ale fondurilor şi colecţiilor, condiţiile din depozite, care au afectat atât starea de sănătate a angajaţilor, cât şi îndeplinirea obiectivelor planificate, distanţa foarte mare între sediul în care îşi desfăşoară activitatea Serviciul Arhive Contemporane şi depozitul din Calea E., în care se află cea mai mare parte din arhiva serviciului. În considerarea acestor circumstanţe specifice, a demersurilor întreprinse de reclamantă, susţinute de personalul Serviciului Arhive Contemporane, pe linia aducerii la cunoştinţa conducerii a condiţiilor improprii în care îşi desfăşoară activitatea profesională de prelucrare, conservare şi depozitare a documentelor corelate cu absenţa oricăror măsuri de remediere din partea conducerii instituţiei, Curtea reţine lipsa caracterului ilicit al conduitei reclamantei şi inexistenţa vinovăţiei acesteia pentru nerespectarea termenului de aducere la îndeplinire a măsurii de predare-primire a depozitelor Serviciului Arhive Contemporane. Referitor la fapta constând în selectarea arbitrară a informaţiilor ce se pun la dispoziţia cercetătorilor, reţinută ca formă de manifestare a pretinsei administrări defectuoase a documentelor, Curtea va avea în vedere următoarele: Potrivit afirmaţiilor reclamantei, în cazurile în care documentele solicitate de cercetători nu aveau instrumente de evidenţă (inventare), acestora le-au fost puse la dispoziţie, cu aprobarea conducerii, liste de documente depistate de arhiviştii din cadrul Serviciului Arhive Contemporane, pe o anumită temă. Reclamanta a subliniat faptul că această situaţie s-a datorat lipsei de personal calificat, că prelucrarea arhivistică a celor 3500 m.l. de documente aflaţi în depozitele Serviciului Arhive Contemporane, ar necesita aproximativ 20 de ani de activitate cu personalului încadrat în acest moment. Pârâta nu a contestat afirmaţiile reclamantei, ci a susţinut că o astfel de procedură a obstrucţionat accesul cercetătorilor la informaţie şi că reclamanta se face vinovată de săvârşirea acestei fapte. Prin raportul privind concluziile controlului de fond nr. S/576/18.02.2008 s-au dispus măsuri profesionale, printre care şi măsura de punere la dispoziţia cercetătorilor, în urma „solicitării acestora scrise şi aprobării directorului general, pentru cazurile în care fondurile sunt inventariate, dar nu s-au întocmit/predat inventarele la sala de studiu, a fişelor de inventar întocmite” (f. 892, dosar, vol. III). Dispunând în acest sens, pârâta admite existenţa la nivelul Arhivelor Naţionale a situaţiei în care fondurile nu sunt inventariate şi nu există fişe de inventar întocmite, însă pe linia asigurării accesului cercetătorilor la informaţie nu oferă nicio soluţie pentru această situaţie, ajungându-se astfel nu la „obstrucţionarea accesului la informaţie”, ci la încălcarea efectivă a acestui drept. În aceste condiţii, Curtea nu poate reţine caracterul ilicit şi vinovăţia reclamantei pentru abaterea reţinută în sarcina sa, privitoare la „selectarea arbitrară a informaţiilor ce se pun la dispoziţia cercetătorilor”. Un alt aspect invocat de pârâtă, referitor la pretinsa abatere disciplinară constând în „neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor”, este reprezentat de exercitarea de către reclamantă a unui management neperformant. În acest sens, Curtea reţine următoarele: Atât controlul tematic desfăşurat în perioada 20-24 august 2007, cât şi controlul de fond, ce s-a efectuat în perioada 18-31.01.2008, au vizat calitatea actului managerial al conducerii Serviciului Arhive Contemporane şi îndeplinirea atribuţiilor şi sarcinilor specifice de către colectivul Serviciului Arhive Contemporane în perioada ianuarie 2006 – iulie 2007. În urma controlului tematic efectuat, s-au propus, printre alte măsuri, efectuarea unui control de fond şi analiza oportunităţii menţinerii în funcţia de şef al Serviciului Arhive Contemporane a reclamantei N. D.. În privinţa calităţii actului managerial, deficienţele reţinute în cadrul controlului tematic au fost preluate întocmai în raportul privitor la concluziile controlului de fond şi, ulterior, în sesizarea Comisiei de disciplină, raportul Comisiei de disciplină şi dispoziţia de sancţionare disciplinară. Au fost analizate cu ocazia celor două controale planurile de activitate pe anii 2006, 2007, rapoartele de activitate, fişele de post ale personalului serviciului, planurile de perfecţionare profesională, delegarea de competenţă şi activitatea de prelucrare cu întreg personalului a materialelor prezentate la bilanţul anual al instituţiei şi la reuniunile profesionale ale conducerii Arhivelor Naţionale. Prin Raportul nr. S/576/18.02.2008 cuprinzând principalele concluzii rezultate în urma controlului de fond s-a propus acordarea calificativului „O.” pentru calitatea actului managerial al conducerii Serviciului Arhive Contemporane şi sesizarea Comisiei de disciplină în legătură cu abaterile săvârşite de şeful Serviciului Arhive Contemporane, d-na N. D., prevăzute de art. 77 alin. 2 lit. b) şi j) din Legea nr. 188/19999, republicată. Prin raportul de evaluare a activităţii reclamantei, pentru perioada 01.12.2006-01.12.2007, s-a propus acordarea calificativului „O.”, iar contestaţia formulată de reclamantă împotriva acestui raport de evaluare a fost admisă de Comisia de cercetare şi soluţionare a contestaţiei, numită prin Dispoziţia Secretarului de Stat nr. II/7115/2008, acordându-se calificativul final „G. E.”. D. cu acordarea calificativului „O.”, pentru activitatea profesională desfăşurată de reclamantă pe anul 2007, conducerea Arhivelor Naţionale a procedat la retragerea salariului de merit, începând cu data de 05.09.2007, prin Dispoziţia Directorului General nr. S/468/2007, anularea premiului anual şi excluderea reclamantei din grupul de lectori ai Şcolii Naţionale de E. B.ă „B. T.”, începând cu anul 2007 (filele 578, 628, 629, dosar, vol. II). Toate aceste dispoziţii s-au întemeiat pe rezultatele controlului tematic din august 2007, ce a vizat, în principal, calitatea actului managerial exercitat de reclamantă, în calitate de Ş. Serviciu Arhive Contemporane. Procedându-se în această modalitate, s-a ajuns la o situaţie inadmisibilă în care, pentru activitatea profesională desfăşurată în anul 2007, pe de o parte, reclamantei să-i fie acordat calificativul „G. E.”, iar pe de altă parte, să i se aplice cea mai gravă sancţiune disciplinară – destituirea din funcţia publică, asociată cu retragerea salariului de merit, anularea premiului anual şi excluderea din lista lectorilor Şcolii Naţionale de B.ă, începând cu anul 2008. Aceasta, în condiţiile în care, anterior activitatea profesională a acesteia a fost evaluată în fiecare an prin acordarea calificativului „G. E.”, s-a desfăşurat în conformitate cu planurile de activitate anuale, trimestriale, defalcate pe membrii Serviciului Arhive Contemporane, aprobate de conducerea Arhivei Naţionale (director general, director general adjunct, director al Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice), precum şi cu atribuţiile de serviciu prevăzute în Fişa postului. În ceea ce priveşte activitatea profesională pe anul 2006, inclusiv calitatea actului managerial, Curtea constată că s-a desfăşurat în conformitate cu planul de activitate aprobat de conducerea instituţiei, cu atribuţiile prevăzute în fişa postului şi a fost evaluată prin acordarea calificativului „G. E.”. Sub acest aspect, este esenţial de reţinut că data săvârşirii faptelor menţionate în Sesizarea comisie de disciplină nu vizează şi anul 2006, ci anul 2007, precum şi lunile ianuarie şi februarie 2008. Concluzionând, referitor la pretinsa abatere disciplinară constând în neglijenţă repetată în rezolvarea lucrărilor, prevăzută de art. 77 alin. 2 lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, Curtea reţine că nu a existat o neîndeplinire sau o îndeplinire defectuoasă a atribuţiilor de serviciu şi nici vinovăţia reclamantei în săvârşirea faptelor reţinute ca fiind abateri disciplinare, astfel că, în lipsa acestor elemente esenţiale ale răspunderii disciplinare, sancţiunea aplicată este nelegală. 2. Cu privire la pretinsa abatere disciplinară reprezentată de refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu (art. 77 alin. 1 lit. i) din Legea nr. 188/1999, republicată. Referitor la această abatere disciplinară, s-a invocat, ca formă de manifestare, refuzul de a pune în aplicare Dispoziţia conducerii Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale nr. 4/2008 privind predarea-primirea fondurilor şi colecţiilor din depozitele aflate în administrarea Serviciului Arhive Contemporane. Critica de nelegalitate formulată de reclamantă constă, în esenţă, în faptul că nu are cunoştinţă de existenţa Dispoziţiei nr. 4/2008, întrucât nu i-a fost comunicată, şi că nu a refuzat niciodată punerea în aplicare a dispoziţiilor conducerii instituţiei. În aceste condiţii, autorităţii pârâte îi revenea obligaţia de a dovedi atât existenţa unei astfel de dispoziţii, cât şi comunicarea acesteia către reclamantă, pentru a putea susţine, cu temei, existenţa unui refuz de aducere la îndeplinire a măsurilor cuprinse în aceasta. Or, apărările pârâtei din cuprinsul întâmpinării şi concluziilor formulate în cauză nu vizează aceste aspecte, ci se limitează în a susţine existenţa refuzului de punere în aplicare a Dispoziţiei nr. 4/2008. Mai mult, la dosarul cauzei nu a fost depusă această dispoziţie, deşi pârâta a susţinut că a depus integral documentaţia ce a stat la baza emiterii actelor contestate. În aceste condiţii, concluzia instanţei nu poate fi decât în sensul inexistenţei refuzului reclamantei de aducere la îndeplinire a Dispoziţiei nr. 4/2008 şi, implicit, a inexistenţei faptei ilicite, ca element al răspunderii disciplinare. Tot din perspectiva refuzului de a îndeplini atribuţiile de serviciu, în sarcina reclamantei s-au reţinut atitudini ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, prin refuzul repetat de a recunoaşte autoritatea ierarhică a conducerii Arhivelor Naţionale şi a directorului Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale. În privinţa acestor fapte, constatările instanţei sunt următoarele: Din înscrisurile depuse la dosarul cauzei (filele 72 -74, 162, 163, 156, 158, 168 - vol. I, 589, 595, 597, 625, 644-652, 673-681- vol. II) rezultă că între reclamanta N. D., în calitate de Ş. Serviciu Arhive Contemporane, şi d-na E. B., în calitate de director al Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale şi autor al Sesizării Comisiei de disciplină nr. 4318/04.03.2008, a existat o relaţie de comunicare în privinţa problemelor legate de activitatea de predare-primire a depozitelor aflate în administrarea Serviciului Arhive Contemporane, elaborarea planului de activitate pe anul 2008 al Serviciului Arhive Contemporane şi modul de soluţionare a cererilor formulate de unii cercetători prin care se solicita accesul la fişele de inventar ale anumitor fonduri. Nu s-a administrat în cauză nicio probă în dovedirea existenţei unui refuz al reclamantei de a recunoaşte autoritatea ierarhică a conducerii Arhivelor Naţionale şi a Directorului Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale şi, cu atât mai puţin, a unui refuz repetat în acest sens. De asemenea, nu s-a făcut dovada manifestării de către reclamantă a unor atitudini ireverenţioase în timpul exercitării atribuţiilor de serviciu, a unei lipse de respect, bună credinţă şi amabilitate în relaţiile cu personalul Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice. În acest context, se impun a fi evidenţiate declaraţiile martorilor J. H., O. E., E. N., H. E. şi E. E. (filele 474, 476, 481, 499, 503, dosar, vol. II) , audiaţi pe parcursul cercetării disciplinare, care au relatat faptul că nu a existat şi nu au constatat o situaţie de insubordonare a reclamantei faţă de directorul Arhivei Naţionale Istorice, d-na E. B.. Prin urmare, pentru considerentele exprimate, Curtea constată inexistenţa abaterii disciplinare constând în refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu, sub cele trei forme de manifestare, invocate de pârâtă, astfel că sancţiunea disciplinară aplicată reclamantei este nelegală şi din această perspectivă. 3. Referitor la abaterea disciplinară constând în încălcarea prevederilor legale referitoare la îndatoriri, incompatibilităţi, conflicte de interese şi interdicţii stabilite prin lege pentru funcţionarii publici (art. 77 alin. lit. j) din Legea nr. 188/1999, republicată). S-a reţinut în dispoziţia de sancţionare disciplinară existenţa raporturilor ierarhice directe, de fapt, ale reclamantei cu soţul acesteia, d-l D. N., în perioada 2003 - august 2007, fiind încălcate astfel disp. art. 49 din Legea nr. 188/1999, republicată, şi art. 95 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 188/1999, republicată, reglementează obligaţia funcţionarilor publici de a respecta întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor, stabilite potrivit legii. Art. 95 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 prevede că: „Nu sunt permise raporturile ierarhice directe în cazul în care funcţionarii publici respectivi sunt soţi sau rude de gradul I”. Dispoziţiile legale menţionate nu sunt incidente în cauză, pentru următoarele motive: Perioada 2003-2006, la care se face referire în dispoziţia de sancţionare disciplinară, nu poate fi reţinută şi analizată sub aspectul existenţei abaterii disciplinare prev. de art. 77 alin. 1 lit. j) din Legea nr. 188/1999, întrucât excede perioadei înscrisă în Sesizarea Comisiei de disciplină nr. 4318/04.03.2008, ca reprezentând data săvârşirii faptei, respectiv „pe tot cuprinsul anului 2007, precum şi în continuare, în lunile ianuarie - februarie 2008”. Aceasta, deoarece, potrivit disp. art. 12 alin. 2 din HG nr. 1344/2007, Comisia de disciplină îşi desfăşoară activitatea numai în baza unei sesizări, în limitele şi raportat la obiectul acesteia. Aşa fiind, examinarea existenţei faptei vizează perioada ianuarie – august 2007. În această perioadă, d-nul N. D. a fost încadrat la Serviciul Arhive Economice, situaţie necontestată în cauză. Prin concluziile scrise formulate în cauză (f. 950, dosar, vol. III), autoritatea pârâtă a precizat că, prin Dispoziţia Directorului General al Arhivelor Naţionale nr. S/142/2003, d-nul N. D. a fost transferat la Serviciul Arhive Economice, pentru a nu mai fi în incompatibilitate, conform art. 95 din Legea nr. 161/19.04.2003, cu soţia sa N. D.. Prin urmare, din anul 2003, nu a existat o situaţie de incompatibilitate constând în raporturi ierarhice directe între reclamanta N. D. şi soţul acesteia, d-nul N. D., în sensul disp. art. 95 alin. 1 din Legea nr. 161/2003. Faptul că, din dispoziţia conducerii Arhivelor Naţionale, d-nul N. D. a fost desemnat să lucreze în fapt la Serviciul Arhive Contemporane până în luna august 2008, a fost justificat de reclamantă prin faptul că, în depozitele Serviciului Arhive Contemporane se află în custodie şi fonduri arhivistice economice, iar unele cereri adresate de petenţi Arhivele Naţionale vizau aceste fonduri. Independent de considerentele care au fundamentat această decizie, este relevant în cauză că situaţia de fapt a fost impusă de conducerea Arhivelor Naţionale, astfel că nu poate fi nicidecum imputabilă reclamantei N. D., care nu s-a aflat în niciuna dintre situaţiile de incompatibilitate prevăzute de lege, pentru a se putea reţine în sarcina acesteia neîndeplinirea obligaţiei prevăzute de art. 101 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 188/1999, republicată, aceea de a acţiona pentru încetarea motivului de incompatibilitate, în termen de 10 zile calendaristice de la data intervenirii acestuia . Prin urmare, Curtea constată că abaterea disciplinară prevăzută de art. 77 alin. 2 lit. j) din Legea nr. 188/1999, republicată, a fost reţinută nelegal în sarcina reclamantei, criticile de nelegalitate invocate de aceasta fiind întemeiate şi în această privinţă. Ţinând seama de constatarea nelegalităţii actelor contestate sub aspectul tuturor abaterilor disciplinare invocate, pentru inexistenţa elementelor esenţiale prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii disciplinare (fapta ilicită şi vinovăţia), Curtea apreciază că nu mai este necesară examinarea respectării principiului proporţionalităţii prevăzut de art. 19 alin. 1 lit. d) din HG nr. 1344/1999, conform căruia, în activitatea comisiei de disciplină trebuie respectat un raport corect între gravitatea abaterii disciplinare, circumstanţele săvârşirii acesteia şi sancţiunea disciplinară propusă a fi aplicată. În concluzie, pentru considerentele de fapt şi de drept evidenţiate, Curtea va dispune, în temeiul disp. art. 18 alin. 1 şi 3 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare, art. 80 şi art. 106 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, admiterea acţiunii în parte, în sensul anulării Dispoziţiei Directorului General al Arhivelor Naţionale nr. 308/17.06.2008 şi a Raportului Comisiei de Disciplină a Funcţionarilor Publici din cadrul Arhivelor Naţionale nr. 541/13.06.2008, reintegrării reclamantei în funcţia deţinută anterior, de Ş. Serviciu Arhive Contemporane, obligării pârâtei Arhivele Naţionale la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat, de la data destituirii din funcţia publică deţinută şi până la efectiva reîncadrare în funcţie. În privinţa cererii reclamantei de obligare în solidar a pârâţilor la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale, sunt incidente următoarele dispoziţii legale: Art. 16 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, care prevede că: „Cererile în justiţie prevăzute de prezenta lege pot fi formulate şi personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea sau încheierea actului […] dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudiciul cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acţiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă”. De asemenea art. 18 alin. 3 din acelaşi act normativ menţionează că: „În cazul soluţionării cererii, instanţa va hotărî şi asupra despăgubirilor pentru daunele materiale şi morale cauzate, dacă reclamantul a solicitat acest lucru”. Aceste dispoziţii legale justifică admisibilitatea cererii având ca obiect obligarea în solidar a pârâţilor la plata daunelor morale, cerere ce va fi admisă, având în vedere că pârâtul E. E., în calitate de Director General al Arhivelor Naţionale, a emis Dispoziţia de sancţionare disciplinară nr. 308/17.06.2008, a aprobat Raportul Comisiei de disciplină nr. 541/13.06.2008, acte a căror nelegalitate s-a constatat în precedent, şi a dispus efectuarea celor două controale, tematic şi de fond, cu obiective identice, în scopul expres menţionat de a analiza oportunitatea menţinerii reclamantei în funcţia de şef Serviciu Arhive Contemporane, prin verificarea activităţii profesionale a acesteia inclusiv pe anul 2007, an în care calificativul iniţial acordat de pârâtul E. E., acela de „O.”, a fost infirmat de Comisia de soluţionare a contestaţiei, calificativul final fiind de „G. E.”. Reclamanta a solicitat obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata sumei de 100.000 lei cu titlu de daune morale. Ea a menţionat că destituirea sa din funcţia publică este un abuz al conducerii instituţiei, care i-a împiedicat accesul la promovarea în ierarhia profesională, întrucât urma să susţină examenul pentru ocuparea postului de director al Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale. Reclamanta a adăugat că, prin destituirea abuzivă, i-a fost îngrădit accesul la ocuparea altei funcţii publice pentru o perioadă de 7 ani. Pârâta Arhivele Naţionale a solicitat respingerea acţiunii sub aspectul tuturor capetelor de cerere, fără a formula, în concret, un punct de vedere în privinţa prejudiciului moral invocat de reclamantă. Pârâtul E. E. nu a formulat apărări în cauză, ci a adus la cunoştinţa instanţei şi a dovedit imposibilitatea de a se prezenta la interogatoriu, la temenele de judecată în care a fost citat cu această menţiune. Având în vedere circumstanţele cauzei, Curtea apreciază că reclamanta a suferit un prejudiciu moral incontestabil, care nu poate fi remediat prin simpla constatare a nelegalităţii actelor administrative contestate. Cu toate acestea, consideră că suma solicitată este oarecum excesivă. Prejudiciul moral este reprezentat de sentimentul profund de nedreptate suferit de reclamantă, datorat faptului că, în pofida unei experienţe profesionale de 15 ani de activitate în cadrul Arhivelor Naţionale, din care 12 ani în funcţia de conducere, a rezultatelor activităţii profesionale evaluate anual prin acordarea calificativului „G. E.”, asociate cu acordarea în anul 2007 a E. Academiei Române, i-a fost aplicată cea mai gravă sancţiune disciplinară, destituirea din funcţia publică, cu consecinţa interdicţiei de a mai ocupa o funcţie publică pe o durată de 7 ani, pentru pretinse abateri disciplinare, care s-au dovedit în totalitatea lor a fi nelegale. În plus, sancţiunea disciplinară s-a dispus pe data de 17.06.2008, dată la care Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici a afişat rezultatul selecţiei dosarelor de înscriere la concursul pentru ocuparea funcţiei publice de director al Direcţiei Arhivelor Naţionale Istorice Centrale, din perioada 24.06.2008 – 25.06.2008 (f. 682, dosar, vol. II). În mod cert, instanţa nu poate emite speculaţii cu privire la rezultatul concursului, dar apreciază că este rezonabil să considere că reclamanta a pierdut o şansă reală. În consecinţă, Curtea consideră că acordarea sumei de 6000 lei cu titlu de daune morale reprezintă o satisfacţie echitabilă pentru prejudiciul moral cauzat şi va dispune obligarea, în solidar, a pârâţilor la plata acestei sume către reclamantă. Cu privire la celelalte capete de cerere, acţiunea promovată de reclamantă va fi respinsă, pentru motivele evidenţiate în precedent. De asemenea, va fi respinsă cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de judecată, întrucât nu s-au depus la dosarul cauzei documente justificative privind cuantumul acestora. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE: Admite în parte acţiunea formulată de reclamanta N. D., cu domiciliul în B,(...), sector 4, în contradictoriu cu pârâţii ARHIVELE NAŢIONALE, cu sediul în B, B-dul (...) (...) nr. 49, sector 5 şi E. E., cu adresă de comunicare a actelor de procedură la sediul Arhivelor Naţionale, din B, B-dul (...) (...) nr. 49, sector 5. Anulează Dispoziţia Directorului General al Arhivelor Naţionale nr. 308/17.06.2008 şi Raportul Comisiei de Disciplină a Funcţionarilor Publici din cadrul Arhivelor Naţionale nr. 541/13.06.2008. Dispune reintegrarea reclamantei în funcţia deţinută anterior, de Ş. Serviciu Arhive Contemporane. Obligă pârâta Arhivele Naţionale la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi recalculate, şi cu celelalte drepturi de care aceasta ar fi beneficiat, de la data destituirii din funcţia publică deţinută şi până la efectiva reîncadrare în funcţie. Obligă pârâţii, în solidar, la plata sumei de 6000 RON reprezentând daune morale către reclamantă. Respinge acţiunea cu privire la celelalte capete de cerere, ca neîntemeiată. Respinge cererea reclamantei privind plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare. Pronunţată în şedinţă publică azi, 29.10.2009. PREŞEDINTE GREFIER (...) (...) (...)-(...) P. Red. EI Tehnored. CB/ 5 ex. 02.12.2009
Toate spetele
Contencios administrativ si fiscal. Anulare act administrativ. Fond
Hotararea nr. 3593 din data 2009-10-29
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti
