Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA OPERATOR 2928

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DOSAR NR(...) – 30.09.2009

SENTINŢA CIVILĂ NR. 456

Şedinţa Publică din 22 decembrie 2009

PREŞEDINTE : (...) (...)

GREFIER : (...) (...)

S-a luat în examinare acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul E. E. B. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Dentişti, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se constată că s-au depus la dosar, prin registratura instanţei, concluzii scrise din partea pârâtului.

Se constată că mersul dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din 15.12.2009 care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

În deliberare, constată următoarele

1. Conţinutul cererii de chemare în judecată:

Prin acţiunea în contencios administrativ înregistrată la Curtea de A P E L T I M I Ş O A R A sub nr(...) la data de 30.09.2009 reclamantul E. E. B. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Dentişti, a solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună anularea Regulamentului de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale D. aprobat prin Deciziei nr. 5/2007 a Colegiului Medicilor Dentişti din România, întrucât este nelegal; cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acţiunii reclamantul E. E. B. arată că este membru al Colegiului Medicilor Dentişti din România, în virtutea prevederilor art. 474 al. 1 Titlul XIII Secţiunea 1 din Legea nr.. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, în această calitate, a îndeplinit funcţii de conducere la Colegiul T e r i t o r i a l A r a d, organizat cu respectarea dispoziţiilor art. 405 al. 1 acest act normativ.

Ca urmare a unor divergenţe de opinii privind interpretarea şi aplicarea art. 405 coroborat cu prev. art. 516 al. 2 lit. a din Legea 95/2006, prin Decizia nr. 3/2008 a fost sancţionat de către Comisia Superioară de Disciplină.

Împotriva acestei Decizii, reclamantul a formulat acţiune în anulare, care face obiectul dos. nr(...) aflat pe rolul T r i b u n a l u l u i A r a d, în rejudecare.

Decizia de sancţionare a fost întemeiată pe prevederile Regulamentului de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale D., care, apreciem este profund nelegal, impunându-se anularea lui.

Având în vedere prev. art. 7 al. I1 din Legea. 554/2004, reclamantul a formulat la data de 05.06.2009 o plângere prealabilă adresată Colegiului Medicilor Dentişti din România, solicitând revocarea Deciziei nr. 5/2008 prin care a fost adoptat Regulamentul, întrucât acesta nu este legal. În pofida prev. art. 2 lit. h din Legea 554/2004, Colegiul Medicilor Dentişti din România nu a răspuns în nici un fel plângerii sale, sens în care a formulat prezenta cerere de chemare în judecată, prevalându-se de prev. art. 8 al. 1 din Legea . 554/2004.

Reclamantul arată că potrivit prevederilor art. 530 coroborat cu art. 532 alin. (5) din Legea nr. 95/2006, medicul dentist răspunde disciplinar pentru nerespectarea legilor şi regulamentelor profesiei de medic dentist, a Codului deontologic al medicului dentist, iar procedura judecării abaterilor, alegerea membrilor comisiei de disciplină, durata mandatului acestora şi încetarea mandatului sunt prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare al Comisiilor de Disciplină ale D..

Cu toate că acest Regulament ar trebui să reprezinte o aplicare fidelă a textului de lege principal – Legea 95/2006 coroborat cu Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Colegiului Medicilor Dentişti din România, acest act normativ administrativ se vădeşte ca fiind o normă legală care depăşeşte norma legală superioară - respectiv Legea, adăugând în mod flagrant la aceasta.

Reclamantul susţine că, contrar prevederilor legale, deşi în cuprinsul art. 531 alin. (1) din lege sunt prevăzute 5 sancţiuni disciplinare aplicabile medicului dentist, paradoxal, la art. 9 alin. (1) lit. e) din Decizia nr. 5/2008 se adaugă în plus sancţiunea disciplinară a interdicţiei de a mai candida şi de a mai face parte din organele de conducere, până la radierea sancţiunii. Litera g) a aceluiaşi art. prevede că sancţiunile vor avea termenele prevăzute de lege, iar în condiţiile în care legea nu prevede această sancţiune adusă în plus prin regulament, este evident că nu se poate raporta la termenul prevăzut de lege.

Se mai arată că potrivit prevederilor art. 532 din lege, în cadrul fiecărui colegiu teritorial se organizează şi funcţionează Comisia de disciplină care judecă în complete de 3 membri abaterile disciplinare săvârşite de medicii dentişti înscrişi în acel colegiu, iar la nivelul pârâtului se organizează şi funcţionează Comisia superioară de disciplină care judecă în complete de 5 membri contestaţiile formulate împotriva comisiilor de disciplină teritoriale, prevăzându-se, de asemenea, şi căile de atac ce pot fi exercitate împotriva deciziilor comisiilor de disciplină şi termenele în care acestea pot fi introduse.

Deşi legea reglementează două grade de jurisdicţie pentru judecarea abaterilor disciplinare ale medicilor dentişti, independent de calitatea acestora, art. 30 din Regulament prevede o competenţă specială (după calitatea persoanei) a Biroului executiv naţional de a declanşa procedura disciplinară în cazul medicului dentist - membru al organelor de conducere ale Colegiului naţional sau colegiilor teritoriale. In această situaţie, competenţa de soluţionare a procedurii disciplinare „în primă instanţă" în acest caz, potrivit alin. (3) al aceluiaşi art. aparţine Comisiei superioare de disciplină, creând astfel o procedură discriminatorie în raport cu ceilalţi membri ai pârâtului, subminându-se regula dublului grad de jurisdicţie.

Se arată că o lacună a Deciziei nr. 5/2008 în ceea ce priveşte procedura cercetării disciplinare o reprezintă lipsa oricărei reglementări referitoare la dreptul celui cercetat de a fi asistat de un apărător, precum şi obligaţia corelativă a comisiilor de disciplină de a pune în vedere celui cercetat că are acest drept constituţional, în ultimă instanţă. Măsura sancţionării disciplinare poate fi aplicată în cazul unei abateri disciplinare, astfel că, la fel ca în cazul contravenţiei, care reprezintă încălcarea unei norme juridice, alta decât cea penală, având drept consecinţă aplicarea unei pedepse, e drept mai uşoară, aceasta poate fi dispusă doar cu respectarea prezumţiei de nevinovăţie şi respectarea dreptului la apărare, principii care în procedura cercetării disciplinare a medicilor dentişti nu sunt prevăzute şi reglementate în acord cu Constituţia României şi jurisprudenţa C.E.D.O.

Regulamentul încalcă în mod grav şi principiul obiectivităţii organului de decizie, în sensul că, după cum limpede rezultă şi din normele privind alcătuirea Comisiei Superioare de Disciplină, raportat la faptul că BEX al D. se poate autosesiza cu privire la săvârşirea vreunei abateri disciplinare, membri ai Comisiei Superioare de Disciplină sunt şi Membri ai BEX, fiind evident faptul că în acele situaţii în care BEX s-a autosesizat privind săvârşirea vreunei abateri, Comisia Superioară de Disciplină chemată să cerceteze această abatere, va fi compusă şi din membri ai BEX care s-au autosesizat şi care au apreciat că a fost săvârşită o abatere disciplinară ce a fost adusă în atenţia Comisiei, astfel că nici nu se mai poate face vorbire despre obiectivismul celor care „judecă" această abatere, ei fiind cei care, apreciind deja că există abatere disciplinară, au sesizat Comisia de Disciplină.

Se arată că potrivit art. 108 alin. (2) din Constituţia României coroborat cu prevederile art. 4 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 24/2000, chiar şi Guvernul României are doar abilitatea constituţională de a emite acte administrative prin care să se pună în executare sau să se organizeze executarea legii şi nicidecum să adauge la aceasta, ceea ce este pe deplin valabil, cu atât mai mult acest atribut de a adăuga sau de a modifica legea nu poate reveni persoanelor juridice de drept privat fie chiar şi în cazul celor de interes public, astfel că gravele abateri ale regulamentului în discuţie sunt de natură a anula atât decizia de aprobare a regulamentului, cât şi regulamentul însuşi.

Reclamantul E. E. B. îşi întemeiază, în drept, cererea pe dispoziţiile art. 8 al.1, coroborat cu art. 10 al. 3 din Legea nr. 554/2004.

2. Conţinutul întâmpinării pârâtului Colegiul Medicilor Dentişti :

Prin întâmpinarea depusă la dosar pentru termenul de judecată din 23.11.2009, ataşată la filele 16-22 pârâtul Colegiul Medicilor Dentişti a depus al dosar întâmpinare prin care a solicitat instanţei admiterea excepţiei necompetenţei teritoriale a Curţii de A P E L T I M I Ş O A R A, având in vedere dispoziţiile art.10 din Legea 554/2004 si art. 7 Cod procedură civilă; respingerea acţiunii in anulare formulată de reclamant faţă de dispoziţiile Regulamentului de organizare si desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale D., ca neîntemeiată;cu cheltuieli de judecată.

În motivarea întâmpinării pârâtul Colegiul Medicilor Dentişti arată că prin cererea introductivă reclamantul a formulat acţiune in anulare a Regulamentului de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale D., votat si adoptat prin Decizia nr.5/2007 a Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Dentişti din România, iar potrivit dispoziţiilor art.10 din Legea 554/2004, competenţa de soluţionare a cauzelor privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale se soluţionează in fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.

Pârâtul invocă dispoziţiilor art.519 alin. l din Legea 95/2006 - Titlul XIII, care prevăd faptul că: „ conducerea D., la nivel naţional se exercită de către : a). Adunarea generala naţională; b). Consiliul naţional; c). Biroul executiv naţional, iar în cauză actul administrativ fata de care s-a invocat excepţia de nelegalitate este emis de Consiliul Naţional al D..

Pârâtul arată că are sediul in B, iar Consiliul Naţional este un organ central de conducere al acestuia şi are sediul tot in B, astfel că din punct de vedere teritorial competenţa de soluţionare a cauzei nu poate să revină decât Curţii de A p e l B u c u r e ş t i, invocând astfel excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de A P E L T I M I Ş O A R A, solicitând declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de A p e l B u c u r e ş t i.

Pe fond, pârâtul arată că reclamantul a solicitat anularea Regulamentului comisiilor de disciplină, fără a face precizarea la care anume articole din cuprinsul acestuia se referă. Se mai arată că pârâtul este un organism profesional, de drept public, ce funcţionează in baza Legii 95/2006 - Titlul XIII, iar potrivit art. 500 alin. 1 din Legea 95/2006, C.M.D.R. este "un organism profesional, apolitic, fără scop patrimonial, de drept public, cu responsabilităţi delegate de autoritatea de stat, in domeniul autorizării, controlului şi supravegherii profesiei de medic dentist ca profesie liberală, de practica publică autorizată."

Aliniatul 2 al art. 500 dispune: "Colegiul Medicilor dentişti din România are autonomie instituţională in domeniul sau de competenţă, normativ şi jurisdicţional profesional". In ceea ce priveşte atribuţiile Colegiului Medicilor Dentişti din România, acestea sunt prevăzute de art.502 din Legea 95/2006 şi constau între altele în: lit. a, "asigurarea controlului aplicării regulamentelor şi normelor care organizează şi reglementează exercitarea profesiei de medic dentist, indiferent de formă de exercitare şi de unitatea sanitară in care se desfăşoară"; lit.o, "organizează judecarea cazurilor de abateri de la normele de etică profesională şi de deontologie medico-dentară şi a cazurilor de greşeli in activitatea profesionala, in calitate de organ de jurisdicţie profesională".

Potrivit art.519 alin.l din Legea 95/2006, "conducerea D., la nivel naţional se exercită de către Adunarea generală naţională. Consiliul naţional şi Biroul executiv naţional", iar conform art.519 alin.2 Biroul executiv naţional şi preşedintele acestuia, aleşi de Adunarea generală naţională, sunt de drept organele de conducere ale Consiliului naţional al D..

De asemenea potrivit art.523 din Legea 95/2006, intre sesiunile Adunării Generale Naţionale Colegiul Medicilor dentişti este condus de Consiliul Naţional, art.527 precizând că Biroul executiv naţional asigură activitatea permanentă a acestuia şi conduce şedinţele Consiliului naţional şi activitatea Colegiului între şedinţele Consiliului naţional, iar Biroul executiv naţional este de drept, potrivit art.519, organ de conducere al Consiliului Naţional.

Pârâtul arată că are ca atribuţie, intre altele, adoptarea Codului deontologic al medicului dentist, Regulamentul de organizare si funcţionare al C.M.D.R. Regulamentul comisiilor de disciplina ale C.M.D.R. a fost dezbătut, votat si adoptat de Consiliul Naţional al Colegiului Medicilor Dentişti din România în exercitarea atribuţiilor ce revin Consiliului Naţional, in primul rând, conform art. 526 din Legea 95/2006, articol care dă dreptul Consiliului Naţional să stabilească şi să aleagă comisiile de care consideră că este nevoie în conducerea Colegiului Medicilor Dentişti din România, în acelaşi sens fiind şi dispoziţiile art. 37 si art. 38 din R.O.F.

Se arată că Legea 95/2006 dă dreptul Consiliului Naţional să hotărască nu numai asupra tuturor aspectelor privind comisiile Consiliului Naţional dar mai ales asupra competenţelor şi regulamentelor de funcţionare ale acestora, in exercitarea atribuţiunilor prevăzute de art.526 din Legea 95/2006 şi cu respectarea dispoziţiile art.532 şi urm. din acelaşi act normativ, Consiliul Naţional al D. a adoptat Regulamentul de organizare şi desfăşurare a comisiilor de disciplină ale D. dar şi componenţa Comisiei Superioare de Disciplină.

In aceste condiţii pârâtul, faţă de atribuţiile Biroului executiv naţional şi ale Consiliului Naţional, era îndrituit să stabilească regulamentele interne pe care le consideră necesare pentru buna desfăşurare a activităţii colegiului.

Pârâtul arată referitor la dispoziţiile art.9, lit. e din R.C.D. că nimeni nu a avut intenţia la momentul discutării si adoptării prevederilor regulamentului, de a face ceea ce reclamantul numeşte o "adăugare la lege" ci a fost avută in vedere instituţia dreptului românesc privind pedepsele complimentare, unde exista reglementată aceasta instituţie a pedepselor complimentare care se aplică împreună cu pedepsele principale in considerarea datelor personale ale celui in cauză. Această sancţiune nu se aplică niciodată ca o pedeapsă de sine stătătoare ci numai împreună cu sancţiunile prevăzute la lit. b)., c). si d).

Pârâtul prin Consiliul Naţional ca organ de conducere are ca atribuţie, între altele, adoptarea codurilor şi regulamentelor interne ale acestei profesii, Regulamentul comisiilor de disciplină ale D. fiind votat si adoptat prin Decizia nr.5 din 29.03.2008 a Consiliului Naţional al C.M.D.R, luarea acestei decizii întemeindu-se întemeiat pe dispoziţiile art.500, art.502 si 526 din Legea 95/2006 - Titlul XIII. Regulamentul reprezintă o decizie a unui organ de conducere al colegiului şi are natura juridică a unui act administrativ cu caracter normativ, cu aplicare internă, iar conform art. 34 din Regulamentul de organizare si funcţionare al D., deciziile Consiliului naţional sunt obligatorii pentru toţi medicii dentişti care practică medicina dentară in România, iar nerespectarea acestora constituie abatere disciplinară, astfel pârâtul, prin Consiliului naţional, consideră că este îndrituit să-şi stabilească toate condiţiile pe care le consideră oportune pentru ocuparea unor funcţii de conducere ca şi regulile şi regulamentele interne pe care le consideră necesare pentru buna desfăşurare a activităţii colegiului.

Se mai arată că potrivit art.30 alin.l din Regulamentul comisiilor de disciplină: ,faţă de medicul dentist membru al organelor de conducere ale colegiului naţional sau colegiilor teritoriale va fi sesizat direct Biroul executiv naţional”, dispoziţie ce respectă dublul grad de jurisdicţie şi în acelaşi timp asigură obiectivitatea în luarea deciziilor, în caz contrar, la nivel teritorial s-ar fi ajuns la situaţia în care un astfel de membru al organelor de conducere s-ar fi judecat singur şi atunci nu s-ar mai fi putut asigura independenţa deciziilor.

Se arată că datorită numărului mic de membrii in multe colegii judeţene, peroanele alese in organele de conducere ale acelui colegiu sunt practic aceleaşi, iar pentru a se evita aceasta situaţie membrii Consiliului Naţional au hotărât ca, fata de medicii dentişti care deţin funcţii de conducere, sa fie sesizat Biroul executiv naţional, care este un organ de conducere la nivel naţional, iar membrii săi sunt aleşi direct si nominal de către Adunarea Generala Naţionala. Membrii Comisiei Superioare de Disciplina sunt aleşi direct şi nominal dintre membrii Consiliului Naţional, astfel ca se asigura obiectivitatea in luarea deciziilor.

B.Ex.N. analizează sesizarea primita si in cazul in care constata ca se impune, va trimite cauza spre analiza si soluţionare Comisiei Superioare de Disciplina, asa cum prevede art.30 alin.3 din Regulamentul comisiilor de disciplina, medicul în cauză are, în primul rând, posibilitatea atacării deciziei de sesizare, iar in al doilea rând posibilitatea formulării cererii de revocare a deciziei Comisiei Superioare de disciplină. Conform art. 1 alin. 6 din Legea 554/2004 republicată, persoanele care se consideră vătămate printr-un act administrativ, in speţă decizia de sancţionare, pot cere organului care a emis actul revocarea acestuia prin formularea unei contestaţii, înainte ca actul să intre în circuitul civil şi să producă efecte juridice, astfel medicii dentişti - membrii ai organelor de conducere sancţionaţi direct de Comisia Superioară de Disciplină, pot formula contestaţie împotriva acestei decizii la C.S.D., care va reanaliza cazul şi va putea să dispună revocarea deciziei date, iar după aceasta, persoana vătămată are posibilitatea, conform Regulamentului, să se adreseze instanţei de judecata in cazul in care este nemulţumită de răspunsul primit.

Pârâtul arată că faţă de membrii organelor de conducere este, oricum, imposibil să existe o discriminare printr-o dispoziţie a Regulamentului, atâta timp cât aceştia sunt favorizaţi prin însăşi natura funcţiilor pe care le au comparativ cu ceilalţi, simplii membrii C.M.D.R, astfel că sunt neîntemeiate susţinerile reclamantului referitoare la nerespectarea dublului grad de jurisdicţie.

Pârâtul arată că dreptul la apărare, este garantat de alte acte normative, aşa încât nu este necesară reiterarea sa expresă in fiecare act normativ ulterior, nici Legea 95 din 2006 si nici R.O.F. nu menţionează expres dreptul la apărare al medicului dentist cercetat disciplinar, mai mult, nu există o prevedere în regulament care să interzică acest drept, aşa încât ceea ce legea nu interzice in mod expres este permis. Se arată că tuturor persoanelor invitate la comisiile de disciplină li s-a dat posibilitatea de a se apăra aşa cum au considerat de cuviinţă şi li s-au pus la dispoziţie toate documentele care au fost solicitate, Regulamentul având dispoziţii clare şi corecte privind modul de convocare al medicului la şedinţele comisiilor de disciplină, iar în faţa C.S.D. apar, de cele mai multe ori, cazurile in care medicul sancţionat formulează contestaţie şi dosarul se formează pe baza documentelor puse la dispoziţie chiar de medic şi de comisia teritorială.

Oricare ar fi comisia la care este analizat dosarul, medicul este invitat să îşi exprime punctul de vedere personal şi să depună eventuale documente, daca doreşte, acesta poate formula o declaraţie scrisă in fata comisiei, fiind un drept al medicului şi nu o obligaţie. În cazul în care se are in dezbatere situaţia disciplinară a unui medic membru in organele de conducere, analizată direct la nivelul C.S.D., comisia respectă dispoziţiile art. 19 din Regulament şi comunică medicului sesizarea primită împotriva sa, aşa cum prevăd şi dispoziţiile art. 108 din R.O.F., iar la momentul la care se prezintă in fata comisiei, medicului îi sunt puse la dispoziţie toate celelalte documente aflate la dosar iar acesta are posibilitatea sa depună orice acte pe care le consideră utile in apărarea sa.

Pârâtul arată că potrivit art.35 lit. „u" din R.O.F., Consiliul Naţional are intre atribuţiile sale si pe aceea de a alege Comisia Superioară de Disciplină, aceasta fiind o comisie a Consiliului Naţional aşa cum prevede şi art. 532 alin. 5 din Legea 95/2006, lucru prevăzut şi de art.2 alin. 2 din Regulamentul comisiilor de disciplină.

Fiind o comisie a Consiliului Naţional, ca şi toate celelalte comisii, membrii săi sunt aleşi dintre membrii prezenţi în Consiliul Naţional, iar potrivit art. 27 alin. 2 din R.O.F. Consiliul Naţional al D. este format din „membrii Biroului executiv naţional, un reprezentant al fiecărui judeţ, 3 reprezentanţi ai municipiului B", astfel, dintre membrii Consiliului Naţional al D. au fost aleşi nominal, prin votul consiliului in plenul său, membrii Comisiei Superioare de Disciplină, tocmai din dorinţa de a asigura o independenţă a acestei comisii cu o competenţă specială, astfel că susţinerea reclamantului ca membrii E. sunt şi membrii ai Comisiei Superioare de Disciplina este cel puţin eronată.

Membrii E. sunt si membrii ai Consiliului Naţional, doua persoane fac parte si din C.S.D, ceilalţi 5 membrii ai comisiei fiind doar membrii ai Consiliului Naţional, iar Comisia superioara de disciplina judeca in complete de 5 membrii aleşi dintre cei 7 membrii, cit are in total, fiind imposibil ca cei doi membrii E. să poată influenţa o decizie luata in cadrul D., iar criteriile si condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească o persoana pentru a fi aleasă ca membru in comisia de disciplină sunt prevăzute de dispoziţiile art.98 din R.O.F. şi sunt respectate întocmai de Regulamentul comisiilor de disciplina.

Pârâtul Colegiul Medicilor Dentişti îşi întemeiază în drept întâmpinarea pe dispoziţiile art. 115 si următoarele Cod procedură civilă, Legea 95/2006 - Titlul XIII, Regulamentul de organizare si funcţionare a C.M.D.R, Regulamentul comisiilor de disciplina ale C.M.D.R.

3. Aprecierea instanţei:

Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa constată următoarele:

3.1 Cu privire la excepţia neîndeplinirii de către reclamant a procedurii prealabile sesizării instanţei, prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, instanţa aminteşte că, potrivit art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, înainte de a se adresa instanţei de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorităţii publice emitente sau autorităţii ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.

În privinţa acestei excepţii, instanţa constată că domnul E. E. B. a depus la dosar copia plângerii prealabile adresate pârâtului Colegiul Medicilor Dentişti din România, precum şi dovada comunicării acesteia către pârât, conform copiei chitanţei emise la data de 5.06.2009 şi a confirmării de primire, recepţionate de reclamant la data de 11.06.2009.

În aceste condiţii, instanţa reţine că reclamantul a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile administrative, motiv pentru care va respinge ca nefondată excepţia neîndeplinirii de către reclamant a procedurii prealabile sesizării instanţei.

3.2 Cu privire la excepţia necompetenţei Curţii de A P E L T I M I Ş O A R A, instanţa reţine că această excepţie a fost invocată de pârât pe considerentul că sediul acestuia este situat în municipiul B, astfel încât competenţa de soluţionare a prezentei cauze revine Curţii de A P E L T I M I Ş O A R A.

În privinţa competenţei instanţelor de contencios administrativ, art. 10 alin. 1 şi 2 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 dispune că „litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

(2) Recursul împotriva sentinţelor pronunţate de tribunalele administrativ-fiscale se judecă de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, iar recursul împotriva sentinţelor pronunţate de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel se judecă de Secţia de contencios administrativ şi fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.

Instanţa reţine că pârâtul Colegiul Medicilor Dentişti din România nu contestă că actul a cărui anulare o solicită reclamantul are caracter administrativ, astfel încât instanţa reţine că nu este contestată competenţa instanţelor de contencios administrativ ci numai competenţa teritorială a Curţii de A P E L T I M I Ş O A R A

În privinţa competenţei teritoriale, în condiţiile în care domiciliul reclamantului este situat în judeţul A, iar sediul pârâtului este situat în B, instanţa reţine că este competentă, din punct de vedere teritorial, atât Curtea de A P E L T I M I Ş O A R A cât şi Curtea de A p e l B u c u r e ş t i, conform art. 10 alin. 3 teza I din Legea nr. 554/2004, care prevede că ”reclamantul se poate adresa instanţei de la domiciliul său sau celei de la domiciliul pârâtului”. Totodată, conform art. 12 Cod de Procedură Civilă, „reclamantul are alegerea între mai multe instanţe deopotrivă competente”.

În raport cu aceste precizări, în condiţiile în care domiciliul reclamantului este situat în judeţul A – adică în circumscripţia Curţii de A P E L T I M I Ş O A R A – instanţa urmează a respinge, ca nefondată, excepţia necompetenţei teritoriale a Curţii de A P E L T I M I Ş O A R A, invocată de pârât.

3.3 Cu privire la fondul litigiului, instanţa reţine că reclamantul E. E. B. este membru al Colegiului Medicilor Dentişti din România, fiind sancţionat de Comisia Superioară de Disciplină a Colegiului Medicilor Dentişti din România prin decizia nr. 3/2008, decizie pe care a contestat-o în dosar(...) al T r i b u n a l u l u i A r a d.

Instanţa reţine, de asemenea, că Decizia Comisiei Superioare de Disciplină nr. 3/2008 a fost emisă în baza Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentişti din România – act a cărui nulitate o invocă reclamantul în prezenta cauză.

Curtea reţine că Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentişti din România – Anexa nr. 1 la Decizia nr. 5 din 29 martie 2008 a Colegiului Medicilor Dentişti din România, a fost publicat în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 382/20.05.2008, fiind ulterior modificat prin Decizia Consiliului Naţional al Colegiului Medicilor Dentişti din România nr. 12/2009, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 295/6.05.2009.

Cu titlu preliminar, instanţa reţine că domnul E. E. B. a solicitat anularea întregului Regulament, invocând introducerea în Regulament a unei sancţiuni care nu era prevăzută de Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, încălcarea dreptului la două grade de jurisdicţie în cazul contestării sancţiunilor disciplinare aplicate membrilor organelor de conducere ale Colegiului naţional sau ai colegiilor teritoriale, precum şi lipsa oricărei reglementări referitoare la dreptul la apărare al celui cercetat disciplinar.

În această privinţă, instanţa aminteşte că, potrivit art. 1 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, „orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim şi repararea pagubei ce i-a fost cauzată. Interesul legitim poate fi atât privat, cât şi public”. Instanţa precizează că acest text legal limitează obiectul acţiunii la acele dispoziţii ale actului administrativ care sunt considerate vătămătoare de către persoana vătămată, iar instanţa are obligaţia de a evalua existenţa acestei vătămări în raport cu afirmaţiile reclamantului.

În speţă, instanţa reţine că, deşi domnul E. E. B. a solicitat anularea întregului Regulament, domnia sa a invocat motive de nelegalitate privind numai anumite texte din cuprinsul acestui regulament. Totodată, domnul E. E. B. nu a indicat care sunt acele vătămări aduse domniei sale de celelalte texte ale acestui regulament în afara celor expres criticate în cererea de chemare în judecată.

În aceste condiţii, instanţa consideră că reclamantul nu a făcut dovada vătămării domniei sale prin restul textelor legale din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentişti din România, acţiunea nefiind întemeiată sub acest aspect. În consecinţă, instanţa va examina legalitatea regulamentului în litigiu prin prisma afirmaţiilor reclamantului şi numai raportat la textele expres indicate ca nefiind în conformitate cu dispoziţiile legale.

3.3.1 Cu privire la art. 9 lit. e) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentişti din România – Anexa nr. 1 la Decizia nr. 5 din 29 martie 2008 a Colegiului Medicilor Dentişti din România, instanţa precizează că, potrivit art. 9 din Regulament, „sancţiunile disciplinare sunt:

a) mustrare;

b) avertisment;

c) vot de blam;

d) interdicţia de a exercita profesia ori anumite activităţi medico-dentare pe o durată de la o lună la 6 luni;

e) interdicţia de a mai candida şi de a mai face parte din organele de conducere, până la radierea sancţiunii, pentru cele prevăzute la lit. b), c) şi d);

f) retragerea calităţii de membru al D.;

g) sancţiunile vor avea termenele prevăzute de lege”.

În privinţa competenţei de adoptare a acestui regulament, instanţa precizează că, potrivit art. 500 alin.1 şi 2 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii:

(1) „Colegiul Medicilor Dentişti din România este organism profesional, apolitic, fără scop patrimonial, de drept public, cu responsabilităţi delegate de autoritatea de stat, în domeniul autorizării, controlului şi supravegherii profesiei de medic dentist ca profesie liberală, de practică publică autorizată.

(2) Colegiul Medicilor Dentişti din România are autonomie instituţională în domeniul său de competenţă, normativ şi jurisdicţional profesional”.

Totodată, potrivit art. 502 alin. 1 lit. f) din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, „Colegiul Medicilor Dentişti din România are următoarele atribuţii generale:

f) elaborează şi adoptă Regulamentul de organizare şi funcţionare al Colegiului Medicilor Dentişti din România şi Codul deontologic al medicului dentist, luând măsurile necesare pentru respectarea unitară a acestora.”

Curtea subliniază că legalitatea unei hotărâri emise de o autoritate administrativă autonomă sau a unor organe ale administraţiei publice centrale de specialitate se evaluează în raport cu reglementările cuprinse în actele de nivel superior adoptate în materia respectivă. Prin urmare, legalitatea unei hotărâri a Colegiul Medicilor Dentişti din România implică respectarea reglementărilor emise în domeniul respectiv şi care sunt cuprinse în legi sau în acte emise de Guvernul României.

Astfel, conform art. 75 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, astfel cum a fost republicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. nr. 777 din 25 august 2004 şi modificată ulterior republicării prin Legea nr. 49/2007, prin Legea nr. 173/2007 şi prin Legea nr. 194/2007, „ordinele cu caracter normativ, instrucţiunile şi alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor şi ai celorlalte organe ale administraţiei publice centrale de specialitate sau ale autorităţilor administrative autonome se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 40 alin. (4).”

În acest sens, art. 76 din Legea nr. 24/2000 prevede clar că „ordinele, instrucţiunile şi alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.”

Instanţa observă, examinând art. 9 din Regulament, că acesta enumeră sancţiunile disciplinare aplicabile medicilor dentişti.

În această privinţă, instanţa reţine că, potrivit art. 531 alin.1 din Legea nr. 95/2006, privind reforma în domeniul sănătăţii, „sancţiunile disciplinare sunt:

a) mustrare;

b) avertisment;

c) vot de blam;

d) interdicţia de a exercita profesia ori anumite activităţi medico-dentare pe o perioadă de la o lună la 6 luni;

e) retragerea calităţii de membru al Colegiului Medicilor Dentişti din România”.

Raportând textul art. 9 din Regulament la dispoziţiile art. 531 alin.1 din Legea nr. 95/2006, instanţa constată că sancţiunea prevăzută de art. 9 lit. e) din Regulament nu este prevăzută de art. . 531 alin.1 din Legea nr. 95/2006, care nu enumeră între sancţiunile aplicabile „interdicţia de a mai candida şi de a mai face parte din organele de conducere, până la radierea sancţiunii, pentru cele prevăzute la lit. b), c) şi d)”.

Instanţa reaminteşte că art. 75 şi 76 din Legea nr. 24/2000 impun ca actele normative emise de un organ al administraţiei publice centrale de specialitate să se evalueze în raport cu reglementările cuprinse în actele de nivel superior adoptate în materia respectivă şi că aceste acte „se emit numai pe baza şi în executarea legilor, a hotărârilor şi a ordonanţelor Guvernului.” şi că acestea „trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza şi în executarea cărora au fost emise şi nu pot conţine soluţii care să contravină prevederilor acestora.”

Or, introducând o sancţiune disciplinară care nu este prevăzută de art. 531 alin.1 din Legea nr. 95/2006 – în baza şi cu respectarea căruia a fost emis – art. 9 lit. e) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentişti din România contravine acestei dispoziţii legale.

Date fiind aceste concluzii, instanţa reţine nelegalitatea art. 9 lit. e) din Regulamentul respectiv, text ce urmează a fi anulat pentru aceste motive.

3.3.2 Cu privire la încălcarea dreptului la două grade de jurisdicţie în cazul contestării sancţiunilor disciplinare aplicate membrilor organelor de conducere ale Colegiului naţional sau ai colegiilor teritoriale, instanţa observă că art. 30 din Regulament prevede următoarele:

(1) „Faţă de medicul dentist membru al organelor de conducere ale Colegiului naţional sau colegiilor teritoriale va fi sesizat direct Biroul executiv naţional.

(2) Biroul executiv naţional va dispune respingerea plângerii ca vădit nefondată sau declanşarea procedurii disciplinare.

(3) În cazul în care se va dispune declanşarea procedurii disciplinare Biroul executiv naţional va trimite plângerea Comisiei superioare de disciplină, care va putea stabili una dintre soluţiile prevăzute de art. 112 din S., respectiv de art. 9 din prezentul regulament”.

La rândul său, art. 532 din Legea nr. 95/2006 prevede următoarele:

(1) „În cadrul fiecărui colegiu teritorial se organizează şi funcţionează comisia de disciplină care judecă în complete de 3 membri abaterile disciplinare săvârşite de medicii dentişti înscrişi în acel colegiu.

(2) La nivelul Colegiului Medicilor Dentişti din România se organizează şi funcţionează Comisia superioară de disciplină care judecă în complete de 5 membri contestaţiile formulate împotriva deciziilor comisiilor de disciplină teritoriale.

(3) Unul dintre membrii comisiilor de disciplină este desemnat de autorităţile de sănătate publică, la nivel teritorial, şi de Ministerul Sănătăţii Publice, la nivelul Comisiei superioare de disciplină.

(4) Calitatea de membru al comisiilor de disciplină încetează prin deces, demisie, pierderea calităţii de membru al Colegiului Medicilor Dentişti din România ori prin numirea unui alt reprezentant în cazul membrilor desemnaţi de Ministerul Sănătăţii Publice sau de autorităţile de sănătate publică.

(5) Procedura judecării abaterilor, alegerea membrilor comisiilor de disciplină, durata mandatului acestora şi încetarea mandatului sunt prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare al Colegiului Medicilor Dentişti din România.

(6) Deciziile de sancţionare pronunţate de comisiile de disciplină de la nivelul colegiilor teritoriale pot fi contestate de medicul dentist sancţionat, în termen de 15 zile de la comunicare.

(7) Împotriva deciziei Comisiei superioare de disciplină, în termen de 15 zile de la comunicare, medicul dentist sancţionat poate formula o acţiune în anulare la secţia de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia îşi desfăşoară activitatea”.

Examinând art. 532 din Legea nr. 95/2006, instanţa constată că acesta nu indică dreptul la un dublu grad de jurisdicţie administrativă. Dimpotrivă, art. 532 alin. 5 din Legea nr. 95/2006 prevede că „procedura judecării abaterilor, alegerea membrilor comisiilor de disciplină, durata mandatului acestora şi încetarea mandatului sunt prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare al Colegiului Medicilor Dentişti din România”, iar alineatul 6 prevede numai că „deciziile de sancţionare pronunţate de comisiile de disciplină de la nivelul colegiilor teritoriale pot fi contestate de medicul dentist sancţionat, în termen de 15 zile de la comunicare”

Instanţa reţine, aşadar, că art. 532 din legea citată nu garantează un drept la un dublu grad de jurisdicţie administrativă, motiv pentru care nu se poate reţine că art. 30 din Regulament ar deroga de la acest text legal.

În privinţa discriminării în raport cu ceilalţi medici, care nu au calitate de membri ai organelor de conducere ale Colegiului naţional sau ai colegiilor teritoriale, instanţa observă că această diferenţă de tratament a fost justificată de pârât prin faptul că, dat fiind numărul mic al membrilor colegiilor teritoriale, majoritatea acestora face parte şi din organele de conducere ale colegiilor teritoriale.

Pe altă parte, instanţa reţine inutilitatea dublului grad de jurisdicţie administrativă, dată fiind lipsa independenţei acestei jurisdicţii.

Sub acest aspect, Curtea reţine – dată fiind importanţa acordată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului aparenţelor în privinţa evaluării independenţei instanţei – că membrii organului disciplinar nu se pot bucura de gradul de independenţă impus unei instanţe în sensul prevederilor art. 6 paragraf 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului. Această lipsă de independenţă este inerentă organizării unei jurisdicţii administrativ disciplinare şi are caracter obiectiv, indiferent care ar fi identitatea membrilor completului.

Însă art. 6 par.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu impune independenţa în toate procedurile, ci permite existenţa acestor jurisdicţii, cu condiţia ca deciziile acestora să poată fi cenzurate integral, în fapt şi în drept, în faţa unei instanţe independente.

Astfel, în paragraful nr. 60 din Hotărârea dată la 24 mai 2005, în cauza Buzescu împotriva României, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 210 din 8 martie 2006, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a arătat că „art. 6 alin. 1 din Convenţie nu obligă statele părţi să supună litigiile asupra drepturilor şi obligaţiilor cu caracter civil unei proceduri care să respecte integral, în toate etapele, cerinţele art. 6. Intervenţia iniţială a organismelor administrative sau profesionale, care au sau nu prerogative judiciare, care nu îndeplinesc toate cerinţele, poate fi justificată dacă aceste organisme se supun controlului ulterior al unui organ judiciar cu competenţă deplină, care garantează drepturile prevăzute de art. 6 alin. 1 din Convenţie (a se vedea Le D., E. Leuven şi De N. împotriva Belgiei, Hotărârea din 23 iunie 1986, Seria A nr. 43, pag. 23, paragraful 51, şi B. şi Le D. împotriva Belgiei, Hotărârea din 10 februarie 1983, Seria A nr. 58, pag. 16, paragraful 29).”

În speţă, Curtea reţine că este îndeplinită această cerinţă prin competenţa instanţelor de contencios administrativ – a căror independenţă este stabilită prin art. 124 alin. 3 din Constituţia României – de a analiza în fapt şi în drept cauza.

Pentru aceste motive, nici celelalte motive de imparţialitate sau lipsă a independenţei nu vor fi considerate de C ca motive de desfiinţare a regulamentului, dată fiind concluzia lipsei obiective a independenţei organelor de judecare a acţiunilor disciplinare, lipsă de independenţă care nu poate afecta legalitatea hotărârilor pronunţate, în condiţiile în care acestea sunt supuse ulterior unui control judiciar complet.

Oricare ar fi motivele de imparţialitate, consecinţa ar fi aceeaşi, şi anume imposibilitatea constituirii – la nivelul comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentişti din România – a unui complet care să îndeplinească cerinţele de independenţă şi imparţialitate impuse de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

Curtea subliniază, însă, că nici legea română şi nici Convenţia Europeană a Drepturilor Omului nu impun ca judecata comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentişti din România să îndeplinească cerinţele de independenţă impuse de art. 6 par.1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ci doar ca hotărârile acestor comisii să poată fi supuse controlului unei instanţe judecătoreşti, cerinţă care este îndeplinită în speţă prin posibilitatea a examinării cauzei de către instanţele de contencios administrativ.

Pentru considerentele expuse anterior, instanţa reţine că art. 30 din Regulament nu contravine dispoziţiilor art. 532 din Legea nr. 95/2006 şi că lipsa de independenţă a Comisiei Superioare de Disciplină – care este inerentă este organizării unei jurisdicţii administrativ disciplinare şi are caracter obiectiv, indiferent care ar fi identitatea membrilor completului – este compensată de posibilitatea contestării hotărârilor acestei comisii în faţa instanţelor de contencios administrativ.

3.3.2 Cu privire la lipsa oricărei reglementări referitoare la dreptul la apărare al celui cercetat disciplinar, instanţa reţine că Regulamentul contestat nu cuprinde dispoziţiile speciale privind dreptul la apărare.

În lipsa oricăror precizări în acest sens, devin aplicabile dispoziţiile generale în materia asigurării dreptului la apărare, inclusiv dreptul persoanei cercetate disciplinar de a fi asistată de un avocat în faţa organelor administrative de jurisdicţie disciplinară.

Sub acest aspect, instanţa observă că regulamentul în litigiu nu interzice sub nici o formă exercitarea dreptului la apărare, astfel încât nu se poate reţine că acesta contravine unor reglementări superioare.

Pentru aceste motive, instanţa nu poate reţine nelegalitatea sub acest aspect a Regulamentului de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentişti din România – Anexa nr. 1 la Decizia nr. 5 din 29 martie 2008 a Colegiului Medicilor Dentişti din România

În consecinţă, pentru motivele arătate anterior, la punctul 3.3.1 din prezentele considerente, instanţa constată nelegalitatea art. 9 lit. e) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentişti din România – Anexa nr. 1 la Decizia nr. 5 din 29 martie 2008 a Colegiului Medicilor Dentişti din România.

Având în vedere aceste motive, instanţa va admite în parte acţiunea formulată de reclamantul E. E. B. în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Dentişti din România şi va anula art. 9 lit. e) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentişti din România – Anexa nr. 1 la Decizia nr. 5 din 29 martie 2008 a Colegiului Medicilor Dentişti din România.

Totodată, instanţa va respinge în rest acţiunea reclamantului, reţinând caracterul nefondat al celorlalte critice aduse regulamentului în litigiu

3.4 Cu privire la cheltuielile de judecată:

Având în vedere dispoziţiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora „partea care cade în pretenţiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată”, ţinând seama că s-a constatat caracterul fondat al acţiunii, Curtea va obliga pârâta la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamantă, respectiv la plata sumei de totale de 2975 RON, reprezentând onorar de avocat conform chitanţei depuse la dosar.

Sub acest aspect, Curtea consideră nerelevant faptul că în chitanţa depusă la dosar se face menţiunea că plata sumei reprezentând onorar de avocat s-a făcut de persoana fizică autorizată ”Cabinete asociate AF T. 2D”, în condiţiile în care această formă de organizare nu are personalitate juridică şi patrimoniu diferit de cel al reclamantului, iar litigiul are o strânsă legătură cu activitatea profesională a reclamantului E. E. B., vizând legalitatea unui act care a stat la baza procedurii disciplinare declanşate împotriva sa, în calitate de medic dentist şi titular al persoanei fizice autorizate să presteze acest serviciu sub denumirea ”Cabinete asociate AF T. 2D”.

3.5 Cu privire la calea de atac împotriva prezentei hotărâri:

Având în vedere dispoziţiile art. 20 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, conform cărora „hotărârea pronunţată în primă instanţă poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare”, instanţa reţine că împotriva prezentei hotărâri se poate exercita calea de atac a recursului în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii către părţi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Respinge excepţia de necompetenţă a Curţii de A P E L T I M I Ş O A R A.

Respinge excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile.

Admite în parte acţiunea formulată de reclamantul E. E. B., cu domiciliul în mun. A,(...), scara B, . 5, judeţ A, în contradictoriu cu pârâtul Colegiul Medicilor Dentişti, cu sediul în municipiul B,(...), Sector 1.

Anulează art. 9 lit. e) din Regulamentul de organizare şi desfăşurare a activităţii comisiilor de disciplină ale Colegiului Medicilor Dentişti din România – Anexa nr. 1 la Decizia nr. 5 din 29 martie 2008 a Colegiului Medicilor Dentişti din România.

Respinge în rest acţiunea reclamantului.

Obligă pârâtul la plata către reclamant a sumei de 2975 lei cu titlul de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar de avocat.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicarea hotărârii.

Pronunţată în şedinţa publică din 22.12.2009.

PREŞEDINTE, GREFIER

(...) (...) (...) (...)

Se comunică:

- reclamantului – E. E. B., A,(...), scara B, . 5, judeţ A

- pârâtului – Colegiul Medicilor Dentişti B,(...), Sector 1

Red.R.P./ 04.01.2010

tehnored. G.R./ 22.01.2010/ 4 ex.