Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 3973

Şedinţa publică de la 14 Octombrie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Grefier: (...) (...)

x.x.

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P E N I T E N C I A R U L C R A I O V A, împotriva sentinţei nr.726 din 02 aprilie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă E. N..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat D. E., pentru intimata reclamantă E. N., lipsind recurentul pârât P E N I T E N C I A R U L C R A I O V A.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Avocat D. E., pentru intimata reclamantă E. N., arată că nu mai are alte cereri de formulat.

Solicită respingerea recursului formulat de pârât, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de faţă constată următoarele:

Prin sentinţa nr. 726 din 02 aprilie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosarul nr(...) a fost admisă cererea reclamantei E. N., în contradictoriu cu pârâtul P E N I T E N C I A R U L C R A I O V A şi s-a dispus anularea deciziei nr. 112/13.10.2008, emisă de Directorul P e n i t e n c i a r u l u i C r a i o v a din Administraţia Naţională a Penitenciarelor.

Pentru a pronunţa această sentinţă Tribunalul a reţinut următoarele:

Prin decizia nr. 112 din 13.10.2008 a Directorului P e n i t e n c i a r u l u i C r a i o v a din A.N.P. a fost sancţionată cu "mustrare scrisă" comisarul de penitenciar E. N., medic specialist medicină de familie, în temeiul art. 62 lit. a din L. 293/2004.

Sancţiunea a fost aplicată pentru că în data de 24.07.2008 în jurul orei 10.30, la Cabinetul medical de infirmerie, medicul E. N. i-a adresat expresii jignitoare asistentului medical E. N. pe fondul lipsei la acea oră a medicamentelor necesare consultării, precum şi a altor discuţii anterioare între cei doi.

În motivare s-a arătat că în fapt, prin decizia contestată a fost sancţionată cu mustrare scrisă, deoarece în ziua de 24 iulie 2008 ar fi adresat expresii jignitoare asistentului medical E. N., ceea ce însă nu corespunde adevărului.

Arată că, de fapt, reclamanta a sesizat comisia de disciplină la data de 27 august 2008 cu privire la nerespectarea obligaţiilor de serviciu de către asistentul medical E. N..

Potrivit art. 18 alin. 1 lit. a din Ordinul 2856/C din 29.08.2004 al ministrului justiţiei prin care a fost aprobat Regulamentul ce reglementează activitatea comisiilor de disciplină, comisia cercetează abaterile disciplinare pentru care a fost sesizată. Ori în speţă sancţionând-o pe reclamantă, comisia şi-a depăşit limitele învestirii sale prevăzute de textul legal menţionat.

Analizând legalitatea actului administrativ contestat, respectiv conformitatea acestuia cu actele normative cu forţă juridică superioară, instanţa reţine că emiterea acestuia nu s-a conformat dispoziţiilor art. 18 alin.1 lit. a din Ordinul nr. 2856/C/29.08.2004 al Ministrului Justiţiei, dispoziţii potrivit cărora Comisia de Disciplină cercetează abaterile disciplinare pentru care a fost sesizată.

Prin urmare, Comisia de Disciplină nu este competentă să facă cercetări şi nu se poate dispune sancţionarea unei persoane în urma efectuării acestor cercetări, dacă nu a fost investită cu soluţionarea unei cereri, definită de actul normativ sus menţionat "sesizare".

În cuprinsul Ordinului nr. 2856/C/29.08.2004 al Ministrului Justiţiei se face trimitere în repetate rânduri la noţiunea de "sesizare", respectiv la art. 22 stabilind că "sesizarea se poate face în termen de ….", iar art. 23 alin.1 stabileşte că "la primirea sesizării comisia de disciplină ….".

Prin urmare, sesizarea Comisiei de Disciplină cu săvârşirea unei fapte de natură a atrage răspunderea disciplinară este o condiţie fără de care o persoană, chiar vinovată de săvârşirea unei anumite fapte, nu poate fi cercetată şi sancţionată.

Verificând dacă în ceea ce priveşte presupusa faptă săvârşită de reclamantă există o asemenea sesizare, instanţa reţine că, din actele care au stat la baza emiterii actului administrativ contestat nu rezultă că organul abilitat cu cercetarea abaterilor disciplinare ar fi fost investit cu o astfel de cerere. De altfel nici pârâta în cuprinsul întâmpinării nu arată că ar exista o astfel de sesizare.

În acest context, reţinând că nu s-a formulat o sesizare în sensul art. 18 alin.1 lit. a din Ordinul nr. 2856/C/29.08.2004 al Ministrului Justiţiei pentru fapta presupus săvârşită de reclamantă, aceasta fiind sancţionată prin decizia contestată în lipsa investirii Comisiei de Disciplină, instanţa apreciază că Decizia nr. 112/13.10.2008 a Directorului P e n i t e n c i a r u l u i C r a i o v a din A.N.P. este nelegală, aducând reclamantei o vătămare a drepturilor sale profesionale, vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acesteia.

Din aceste considerente, având în vedere şi dispoziţiile art. 1 alin. 1 din L. 554/2004 tribunalul va admite cererea şi va dispune anularea deciziei contestate.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs pârâtul, în termen şi motivat, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie şi a solicitat modificarea acesteia, în sensul respingerii cererii de chemare în judecată.

Prin motivele de recurs încadrate în drept pe dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. Pr. Civ., s-a susţinut că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor legale.

S-a susţinut că instanţa de fond a dat o interpretare greşită a legii în sensul că a aplicat regulile referitoare la învestirea instanţei de judecată la organele cu activitate jurisdicţională. Astfel, instanţa de judecată este ţinută a se pronunţa numai cu privire la cererea de investire, pe când organele cu activitate jurisdicţională - comisia de disciplină - cercetează abaterea disciplinară pentru care a fost sesizată sub toate aspectele.

Totodată, s-a arătat că pe parcursul cercetărilor comisia de disciplină, a reţinut şi vinovăţia reclamantei şi că la individualizarea sancţiunii disciplinare pentru fiecare funcţionar public cu statut special participant la abaterea disciplinară, a ţinut cont de existenţa cumulativă a elementelor esenţiale ale răspunderii disciplinare, pronunţând o decizie cu aplicarea prevederilor legale.

Intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care solicita respingerea recursului şi menţinerea hotărârii pronunţate de către instanţa de fond, ca temeinică şi legală.

În cuprinsul întâmpinării, s-a susţinut că prin referatul întocmit comisia de disciplină şi-a depăşit limitele investirii, mai precis a cercetat o faptă şi a stabilit o sancţiune disciplinară, fără ca iniţial să fi fost sesizată cu privire la o faptă socialmente periculoasă, săvârşită de intimata-reclamantă.

De asemenea, s-a susţinut că intimata-reclamantă nu a avut posibilitatea să formuleze vreo apărare în faţa comisiei de disciplină, întrucât nu a avut nici cel mai mic indiciu că ar fi fost persoana cercetată.

Curtea, analizând recursul formulat în raport de motivele invocate, de apărările formulate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 304¹ din C. Pr. Civ., apreciază că este fondat, însă pentru alte considerente decât cele invocate şi care vor fi expuse în continuare:

Soluţia adoptată de către instanţa de fond, se întemeiază, în esenţă, pe constatarea nelegalităţii Deciziei nr. 112/13.10.2008 a Directorului P e n i t e n c i a r u l u i C r a i o v a din A.N.P, motivată de inexistenţa unei sesizări cu privire la fapta funcţionarului public cu statut special E. N., şi prin urmare a neîndeplinirii condiţiei prevăzute de art. 18 alin. 1 lit. a din Ordinul nr. 2856/C/29.08.2004 al Ministrului Justiţiei.

În opinia instanţei de fond, sesizarea prevăzută de art. 18 alin. 1 lit. a din Ordinul nr. 2856/C/29.08.2004 al Ministrului Justiţiei, trebuie să se refere în mod necesar la un funcţionar public cu statut special determinat, adică să indice în mod precis persoana care s-ar face vinovată de săvârşirea unei abateri disciplinare, în absenţa unui astfel de conţinut, neputându-se discuta despre sesizare.

Potrivit dispoziţiilor art. 22 din Ordinul nr. 2856/C/29.08.2004 al Ministrului Justiţiei Comisia de disciplină poate fi sesizată de:

    a) conducătorul unităţii;

    b) conducătorul compartimentului în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public a cărui faptă este sesizată;

    c) orice persoană care se consideră vătămată prin fapta unui funcţionar public.

    (2) Sesizarea trebuie să cuprindă:

    a) numele, prenumele, domiciliul şi, după caz, locul de muncă şi funcţia deţinută de persoana care a formulat sesizarea;

    b) numele, prenumele şi, dacă este posibil, compartimentul în care îşi desfăşoară activitatea funcţionarul public a cărui faptă este sesizată;

    c) descrierea faptei care constituie obiectul sesizării;

    d) arătarea dovezilor pe care se sprijină sesizarea;

    e) data şi semnătura.

    (3) Sesizarea se formulează în scris şi este însoţită, atunci când este posibil, de înscrisurile care o susţin.

    (4) Sesizarea se poate face în termen de cel mult 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoştinţă de către persoanele prevăzute la alin. (1), dar nu mai târziu de 60 de zile de la data săvârşirii faptei care constituie abatere disciplinară.

Curtea apreciază, în acord cu dispoziţiile art. 22 din actul normativ susmenţionat, că noţiunea de sesizare se referă la înscrisul semnat, emanând de la o persoană, prin care se aduce la cunoştinţa organelor abilitate o stare de fapt, iar atunci când este posibil şi persoana sau persoanele presupuse a fi autorul sau autorii faptei, precum şi dovezile pe care se sprijină aceasta.

Faptul că această interpretare este corectă, rezultă şi din dispoziţiile art. 23 privind clasarea unde se arată că „În cazul în care comisia de disciplină constată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 22 alin. (2) lit. a), c) şi e) sau alin. (4), sesizarea este clasată.”

În realitate, sesizarea constituie singurul mod prin care poate fi investită Comisia de Disciplină, ceea ce înseamnă că legiuitorul a dorit să excludă posibilitatea autoinvestirii Comisiei de Disciplină prin modalitatea „din oficiu” sau prin anonime.

O altă interpretare, ar conduce la concluzia, inacceptabilă, că persoana care participă la o faptă ce ar putea fi calificată ca abatere disciplinară, dacă a sesizat Comisia de disciplină, susţinând că vinovăţia aparţine celuilalt ori celorlalţi participanţi, nu mai poate fi subiect al cercetării disciplinare.

În mod cert, comisia de disciplină a fost sesizată de către intimata-reclamantă, această sesizare constituind temeiul cercetării disciplinare a faptei asistentului medical E. N., îndreptată împotriva intimatei-reclamante.

Ca atare, în cauză a existat sesizare, astfel că soluţia adoptată de către instanţa de fond, care a admis contestaţia în baza unei excepţii, respectiv cea a lipsei sesizării, apare ca fiind greşită, astfel că, sentinţa va fi casată iar cauza va fi trimisă spre rejudecare, aceleiaşi instanţe care va proceda la analizarea pe fond a contestaţiei.

În rejudecare se vor verifica susţinerile intimatei-reclamante, referitoare la respectarea procedurii de desfăşurare a cercetării disciplinare, prin prisma încunoştinţării sale şi a respectării dreptului la apărare.

Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu dispoziţiile art. 312 alin. 5 C Pr. Civ., va admite recursul formulat, va casa sentinţa recurată şi va trimite cauza spre soluţionare la aceiaşi instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de pârâtul P E N I T E N C I A R U L C R A I O V A, împotriva sentinţei nr.726 din 02 aprilie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimata reclamantă E. N..

Casează sentinţa şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, T r i b u n a l u l D o l j.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 14 Octombrie 2009

Red. Jud. C.(...)/2ex.

Jud. Fond C. N.

Tehnored. M.(...)