Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C O N S T A N Ţ A

SECŢIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ŞI FLUVIALĂ,

CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 355/CA

Şedinţa publică de la 25.06.2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...) (...)

Judecător (...) (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul pârât - DIRECŢIA GENERLĂ A FINANŢELOR PUBLICE T, cu sediul în T,(...) bis, judeţ T, împotriva sentinţei civile nr. 206/25.01.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimatul reclamant - E. E., domiciliat în T,(...), .11, .A, .9, având ca obiect anulare act administrativ.

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în şedinţa publică din 18.06.2008 fiind consemnate în încheierea de şedinţă din acea dată încheiere ce face parte integrantă din prezenta iar completul de judecată având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunţarea la data de 25.06.2008, pentru când:

C U R T E A

Asupra recursului în contencios administrativ de faţă.

Din actele şi lucrările dosarului, instanţa constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 27.11.2007 şi înregistrată sub nr.2946/2007 la T r i b u n a l u l T u l c e a, reclamantul E. E. a solicitat în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. T anularea Deciziei nr.660/19.10.2007 emisă de pârâtă şi obligarea acesteia la plata sporului lunar de 5% care se va aplica la salariul de bază în lunile în care comisia de disciplină şi-a desfăşurat sau îşi va desfăşura activitatea începând cu luna octombrie, actualizată cu inflaţia la data plăţii efective.

Prin sentinţa civilă nr.206/25.01.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a s-a admis acţiunea, s-a dispus anularea deciziei nr.660/19.10.2007, emisă de pârâtă şi a fost obligată pârâta la plata către reclamant a sporului de 5%, aplicat la salariul de bază şi calculat pentru lunile în care Comisia de disciplină funcţionează începând cu 19 octombrie 2007, actualizat în raport cu rata inflaţiei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că prin Decizia nr.16/22.01.2004 emisă de D.G.F.P. T reclamantul a fost numit membru în comisia de disciplină, iar prin decizia nr.144/31.05.2006, pentru că 3 din membri deveniseră incompatibili, s-a reînnoit cu alţii, reclamantul păstrându-se în componenţa acesteia.

Ulterior, prin decizia nr.258/1.08.2006 s-a modificat din nou componenţa comisiei, de această dată nemaifiind menţinut reclamantul.

Nemulţumit de această nouă decizie, reclamantul a formulat contestaţie, care, prin hotărâre judecătorească irevocabilă a fost anulată, iar în considerentele ce formează un tot cu dispozitivul s-a apreciat că cea anterioară, din data de 31.05.2006, este corectă şi că nu a existat niciun temei legal – suspendare, încetare, incompatibilitate - pentru ca reclamantul să nu figureze în componenţa comisiei.

Cu toate acestea, pârâta neluând în considerare o hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă, care a statuat ca dată a începerii duratei mandatului - 31.05.2006 - susţine în continuare că la emiterea deciziei anulate s-a avut în vedere că mandatul reclamantului expirase, considerând ca dată 22.01.2004. Chiar şi în această ipoteză, durata mandatului de 3 ani ar fi expirat la 22.01.2007, dar, în condiţiile emiterii deciziei nr.144/31.05.2006, prin care a fost numit ca membru în comisie, iar instanţa a stabilit prin hotărâre că termenul curge de la 31.05.2006, înseamnă că mandatul expira la 31.05.2009.

Pârâta a mai pretins la recursul graţios exercitat de reclamant că în perioada cât acesta a formulat acţiunea în justiţie a fost suspendat din calitatea de membru al comisiei de disciplină şi considerând începerea mandatului la 22.01.204, expira la 19.10.2007.

Or, dispoziţiile art. 11,12. din H.,G. nr.1210/2003 prevăd situaţiile în care operează suspendarea de drept sau la cerere, cazul în speţă neîncadrându-se în nici unul.

Pe de altă parte, pârâta deşi a apreciat la emiterea deciziei nr.258/1.08.2006 că expirase mandatul reclamantului, totuşi în luna iulie 2007 l-a invitat să participe la şedinţele comisiei în calitate de membru, ceea ce înseamnă că nu l-a mai considerat suspendat.

În plus, în caz de suspendare, aceasta se aduce la cunoştinţă celui în cauză de îndată, ceea ce nu s-a făcut.

Cu privire la cel de-al doilea capăt de cerere, s-a reţinut de instanţă că, faţă de soluţionarea primului, în sensul nelegalităţii şi netemeiniciei deciziei atacate, este întemeiat şi reclamantului i se cuvine acel spor de 5% lunar pentru perioada cât a fost împiedicat să participe la şedinţele comisiei din motivele arătate.

Împotriva hotărârii menţionate a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice T, care a criticat soluţia instanţei de fond ca fiind nelegală şi netemeinică.

A motivat recurenta, în esenţă, că în mod greşit a fost reţinută de către instanţă data de la care a început mandatul reclamantului ca fiind 31.05.2006. Această dată a fost preluată din considerentele sentinţei civile nr.3239/2006 la pronunţarea căreia s-au avut în vedere exclusiv susţinerile reclamantului cu privire la inexistenţa motivelor legale de înlocuire şi nu aspecte privind împlinirea termenului mandatului. În această situaţie, adoptarea Deciziei nr.660/2007 emisă de directorul executiv al DGFP T este legală dată fiind împlinirea termenului stabilit prin Decizia nr.16/2004.

De asemenea, recurenta a criticat soluţia dată capătului de cerere accesoriu, arătând că pentru primirea indemnizaţiei de către membrii comisiei de disciplină legiuitorul a impus două condiţii cumulative, respectiv să se desfăşoare o activitate în cadrul comisiei şi comisia să se întrunească în luna în care membrul din comisie urmează să fie indemnizat. Ori, reclamantul nu a participat la lucrările comisiei, iar legea nu acordă dreptul la un astfel de spor pentru neparticipare din motive neimputabile.

Intimatul – pârât, prin întâmpinare, dar şi prin concluziile orale, a solicitat respingerea recursului ca nefondat arătând că în conformitate cu art.8 din HG nr.1210/2003 mandatul său era de trei ani şi anume în perioada 31.05.2006 – 31.05.2009, ca urmare a deciziei nr.144/31.05.2006 şi a sentinţei civile nr.3239/14.12.2006 a T r i b u n a l u l u i T u l c e a rămasă irevocabilă, iar pentru perioada în care a fost exclus abuziv din comisie i se cuvine sporul de 5% aplicat la salariul de bază şi calculat pentru lunile în care Comisia de disciplină funcţionează.

Analizând cauza sub aspectul motivelor invocate şi în raport de probele administrate, Curtea constată că recursul este fondat.

Astfel, se reţine că prin Decizia nr.16/22.01.2004 emisă de directorul executiv al DGFP T s-a decis constituirea comisiei de disciplină în temeiul HG nr.1210/2003 fiind numit în această comisie ca membru titular şi intimatul - reclamant E. E..

Decizia menţionată a fost modificată în ceea ce priveşte componenţa prin Decizia nr.270/17.09.2004, care la rândul ei a fost anulată prin Decizia nr.76/12.04.2005, constituindu-se comisia de disciplină cu o altă componenţă în care este cuprins şi reclamantul.

De asemenea, Decizia nr.76/12.04.2005 a fost anulată prin Decizia nr.81/14.04.2005, iar această din urmă decizie a fost anulată prin Decizia nr.144/31.05.2006, reclamantul figurând în continuare ca membru al comisiei de disciplină.

Având în vedere că în mod nelegal pârâta a dispus prin Decizia nr.258/1.08.2006 anularea Deciziei nr.144/2006 şi excluderea reclamantului din comisie, prin sentinţa civilă nr.3239/2006 a T r i b u n a l u l u i T u l c e a, irevocabilă, s-a dispus anularea Deciziei nr.258/2006, astfel că pârâta a emis Decizia nr.479/20.06.2007 prin care reclamantul a fost inclus din nou în Comisie.

Prin Decizia nr.660/19.10.2007, contestată în prezenta cauză, s-a stabilit începând cu data de 19.10.2007 o nouă componenţă a comisiei de disciplină, componenţă în care reclamantul nu se regăseşte motivat de faptul că mandatul acestuia de 3 ani a expirat. În răspunsul dat de pârâtă la plângerea prealabilă, aceasta a arătat că perioada în care prin Decizia nr.258/2006 a fost înlocuit din comisie este înţeleasă ca perioadă de suspendare, astfel că mandatul a fost considerat în perioada 22.01.2004 – 19.10.2007.

Potrivit art.8 din HG nr.1210/2003, în vigoare la momentul emiterii actului administrativ contestat, „(1) Mandatul preşedintelui şi al membrilor comisiei de disciplină este de 3 ani. Mandatul poate fi reînnoit o singură dată.

(2) Preşedintele şi membrii comisiei de disciplină îşi exercită mandatul de la data emiterii actului administrativ de constituire a comisiei de disciplină până la data expirării duratei acestuia sau înainte de termen, în condiţiile art. 15.”

Faţă de dispoziţiile menţionate, Curtea constată că reclamantul avea dreptul să-şi exercite mandatul în comisia de disciplină de la data emiterii Deciziei nr.16/22.01.2004, acesta fiind actul administrativ de constituire a comisiei de disciplină, şi nu de la data de 31.05.2005 cum greşit a reţinut instanţa de fond.

Indiferent de modificările intervenite în componenţa comisiei şi de modalitatea în care pârâta a înţeles să facă aceste modificări, nu se poate susţine că reclamantul a fost numit în comisie prin Decizia nr.144/31.05.2006.

Din succesiunea actelor administrative menţionate mai sus rezultă cu claritate că nicio decizie nu a vizat constituirea unei comisii noi, ci doar modificarea comisiei deja constituite, ca urmare a intervenirii unor situaţii de incompatibilitate a diferiţilor membri.

De asemenea, nu se poate reţine că sentinţa civilă nr.3239/2006 a T r i b u n a l u l u i T u l c e a statuează cu putere de lucru judecat asupra faptului că data de la care reclamantul începe să-şi exercite mandatul este data de 31.05.2006. Aceasta deoarece, pe de o parte, instanţa nu s-a raportat la toate actele enumerate mai sus, având în vedere la pronunţarea soluţiei doar Decizia nr.144/31.05.2006, iar pe de altă parte aspectul referitor la data de la care începe mandatul reclamantului nu a făcut obiectul judecăţii, nefiind pus în discuţia contradictorie a părţilor, ci doar reţinut de instanţă în considerente.

Prin urmare, instanţa de recurs constată că actul administrativ contestat este legal, cererea reclamantului fiind nefondată, situaţie în care nu se mai impune analizarea pe fond al celui de-al doilea capăt de cerere, care fiind accesoriu, urmează soarta celui principal.

Pentru considerentele expuse, constatând că motivele de recurs invocate sunt întemeiate, urmează a admite recursul în baza art.312 alin.1 şi 304/1 Cod de procedură civilă şi a modifica în tot hotărârea recurată în sensul respingerii acţiunii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul pârât - DIRECŢIA GENERLĂ A FINANŢELOR PUBLICE T, cu sediul în T,(...) bis, judeţ T, împotriva sentinţei civile nr. 206/25.01.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l T u l c e a în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimatul reclamant - E. E., domiciliat în T,(...), .11, .A, .9.

Modifică în tot hotărârea recurată în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi 25 Iunie 2008.

Jud.fond C.D.B.-M.E. (red.MB)

Red.dec.jud. F.

4 ex./18.07.2008