Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 4601

Şedinţa publică de la 09 O. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE - (...) (...)

Judecător - (...) (...) (...)

Judecător - (...) E.

Grefier N. J. E.

x.x.x.x

S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta reclamantă F. B. împotriva sentinţei nr. 1066 din 26 mai 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii pârâţi PRIMARUL MUNICIPIULUI B şi CONSILIUL LOCAL B.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de către grefierul de şedinţă a fost prezentă recurenta reclamantă F. B. asistată de avocat D. M E. Ş., lipsind intimaţii pârâţi PRIMARUL MUNICIPIULUI B şi CONSILIUL LOCAL B.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că recursul a fost declarat în termen şi motivat, iar prin serviciul arhivă a fost depusă întâmpinare de către intimaţii pârâţi PRIMARUL MUNICIPIULUI B şi CONSILIUL LOCAL B, după care:

Se comunică recurenta reclamantă F. B. un exemplar de pe întâmpinarea depusă, după care nemaifiind alte cereri de formulat s-a acordat cuvântul asupra recursului.

Avocat D. M E. Ş. pentru recurenta reclamantă F. B. solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat.

A susţinut că sentinţa este nelegală şi netemeinică, dispoziţia emisă de intimatul pârât Primatul Mun. Băileşti fiind dată cu încălcarea prevederilor legale, iar actele care au stat la baza emiterii acesteia nu au existat.

Cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A:

Asupra recursului de faţă:

Prin sentinţa nr. 1066 din 26 mai 2009 T r i b u n a l u l D o l j a respins acţiunea formulată de reclamanta F. B., în contradictoriu cu pârâţii PRIMARUL MUN B şi CONSILIUL LOCAL AL MUN B.

A obligat reclamanta la plata către pârâtul Primarul Mun. Băileşti a sumei de 500 lei, cheltuieli de judecată.

În considerentele sentinţei s-a reţinut că prin adresa nr. 22553/27.10.2008, înregistrată la Comisia de disciplină din cadrul Primăriei mun. Băileşti, numitul E. M. N., consilier în cadrul acestei instituţii a sesizat comisia de disciplină în legătură cu abaterile disciplinare săvârşite de reclamantă în îndeplinirea atribuţiilor de serviciu.

În cuprinsul sesizării se arată că în luna octombrie 2008 reclamantei i-au fost solicitate de către primarul municipiului listele cu situaţia debitelor persoanelor fizice atât la taxe şi impozite cât şi la amenzi. La data de 08.10.2008 reclamanta a prezentat o situaţie care evidenţia numai debite mai mari de 500 lei la taxe şi impozite persoane fizice şi 1000 lei la amenzi cuprinzând menţiunea scrisă a reclamatei că nu există în aceste liste debite prescrise. Cu aceeaşi ocazie s-a constatat că deşi era vorba de o situaţie întocmită la data de 08.10.2008 listele în discuţie cuprindeau chitanţe emise în data de 10.10.2008, iar din informarea scrisă a numitei H. E. a rezultat faptul că aceste chitanţe au fost întocmite la solicitarea reclamantei care a înmânat subalternilor săi suma de 100 lei pentru a se efectua plăţi pentru împiedicarea prescrierii debitelor neexecutate.

S-a arătat, de asemenea, că reclamanta a mai prezentat primarului municipiului o situaţie cu privire la gradul de colectare a veniturilor datorate bugetului local, situaţie total diferită de cea prezentată cu privire la acelaşi aspect de şeful ierarhic al acesteia, fiind evident că reclamanta, cu bună ştiinţă a încercat să inducă în eroare, prezentând situaţii ce nu reflectă realitatea.

În plus s-a arătat în sesizare, reclamanta a şantajat cu calificativele pe care din poziţia de şef serviciu poate să le aplice salariaţilor din cadrul Serviciului de taxe şi impozite, făcând presiuni asupra numitei O. J. pentru faptul că a informat primarul cu privire la debitele prescrise.

În urma controlului efectuat de o comisie desemnată în acest sens, au rezultat diferenţe între evidenţa analitică şi cea sintetică de ordinul sutelor de milioane, datorată neînregistrărilor în contabilitate a debitelor existente în cadrul serviciului de impozite şi taxe locale.

Reclamanta nu şi-a îndeplinit îndatoririle de serviciu ce se regăsesc în fişa postului, activitatea desfăşurată fiind slabă, nu a luat măsuri corespunzătoare pentru colectarea debitelor, iar gradul de colectare a taxelor şi impozitelor este sub limită, fiind astfel aduse pagube bugetului local determinate atât de expirarea termenelor de prescripţie cât şi de neîncasarea debitelor la termenele prevăzute de lege.

La data de 29.10.2008 numitul E. N. a formulat completare la sesizarea nr. 42 din 29.10.2008 în cuprinsul căreia arată că în raportul de activitate a serviciului I.TL. întocmit la solicitarea primarului reclamanta a încercat să arate că nu are nici o vină deoarece acele debite nu pot fi urmărite dar nu a dorit să arate că există debite prescrise, debite neînregistrate şi că activitatea serviciului este foarte slabă.

E.-şi lucrările în conformitate cu dispoziţiile H.G. 1344/2007, Comisia de disciplină din cadrul Primăriei Băileşti a întocmit raportul înregistrat sub nr. 64/19.12.2008 prin care, reţinând că reclamanta a săvârşit abaterile disciplinare prevăzute de art. 77 alin. 2 lit. b, i şi k din Legea 188/1999 a propus aplicarea sancţiunii disciplinare prevăzute de art. 77 alin. 3 lit. d din Legea 188/1999, respectiv, retrogradarea în funcţia publică pe o durată de până la un an.

Raportul comisiei de disciplină a fost comunicat reclamantei sub semnătură la data de 24.12.2008, iar primarului municipiului Băileşti la data de 29.12.2008 prin adresa comisiei de disciplină nr. 66/29.12.2008.

La aceeaşi dată, potrivit procesului verbal nr. 67/29.12.2008, comisia de disciplină a procedat la afişarea raportului în discuţie.

Prin Dispoziţia nr. 1/05.01.2009, Primarul Municipiului Băileşti a dispus sancţionarea reclamantei cu retrogradarea în funcţia publică pe o perioadă de 1 an, începând cu data de 12.01.2009, urmând ca de la această dată să ocupe funcţia de consilier I superior I, preluând atribuţiile de serviciu cuprinse în fişa postului numitei E. N..

S-a reţinut în dispoziţia în discuţie că reclamanta a săvârşit abateri disciplinare constând în neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor, refuzul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu şi alte fapte prevăzute ca abateri în actele normative din domeniul funcţiei publice cu scopul de a ascunde realitatea în cadrul serviciului pe care îl conduce, încercând inducerea în eroare a conducătorului unităţii prin întocmirea de situaţii şi rapoarte, fără a-şi asuma răspunderea pentru corectitudinea documentelor.

Potrivit procesului verbal nr. 68/06.01.2009, reclamantă a refuzat să primească dispoziţia de sancţionare, motiv pentru care aceasta i-a fost comunicată prin poştă, la data de 06.01.2009.

La aceeaşi dată, dispoziţia în discuţie a fost comunicată dispoziţia primarului şi compartimentelor financiar, contabilitate, personal,salarizare prin adresa nr. 314/06.01.2009.

Ulterior, la data de 12.01.2009, Primarul Municipiului Băileşti a emis o nouă dispoziţie, nr. 7/2009 prin care a fost modificat art. 5 din dispoziţia nr. 1/2009 în sensul că reclamanta va ocupa funcţia de inspector I principal I , preluând atribuţiile cuprinse în fişa postului numitei E. N., dispoziţie comunicată atât reclamantei cât şi comisiei de disciplină.

Astfel, în ce priveşte legalitatea deciziilor contestate de reclamantă, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, s-a reţinut ca nefondate criticile formulate de aceasta referitoare la încălcarea dispoziţiilor H.G. 1344/2007.

Aşa cum s-a reţinut anterior, raportul comisiei de disciplină în baza căruia a fost aplicată sancţiunea a fost comunicat reclamantei chiar înaintea emiterii dispoziţiei de sancţionare fiindu-i înmânat acesteia sub semnătură la data de24.12.2008, astfel încât în cauză nu se poate pune problema încălcării dispoziţiilor art. 50 alin. 3 din H.G. 1344/2007. Chiar dacă adresa de comunicare a dispoziţiei de sancţionare a reclamantei nu cuprinde o referire expresă la faptul că o dată cu actul sancţionator se comunică şi raportul comisiei de disciplină, reclamanta nu poate pretinde vătămarea vreunui drept sau interes legitim în condiţiile în care raportul în discuţie i-a fost comunicat chiar înaintea sancţionării sale. Dispoziţiile art. 50 alin 3 prevăd sancţiunea nulităţii pentru comunicarea dispoziţiei de sancţionare anterior comunicării raportului comisiei de disciplină plecând de la ideea că raportul în discuţie este de natură să garanteze înlăturarea oricărui arbitrariu din parte persoanei abilitate să aplice sancţiunea, astfel că o asemenea problemă nu se poate pune când raportul a fost comunicat chiar înaintea aplicării sancţiunii.

Tot astfel având în vedere că aşa cu s-a reţinut anterior, raportul comisiei de disciplină a fost înaintat primarului la data de 29.12.2009, s-a constat că în cauză, prin emiterea dispoziţiei de sancţionare la data de 05.01.2009, a fost respectat termenul de 10 zile calendaristice prevăzut de art. 50 alin 1 din H.G. 1344/2007 pentru emiterea actului administrativ de sancţionare, după cum a fost respectat şi termenul de 5 zile calendaristice prevăzut de alin. 5 al aceluiaşi articol pentru comunicarea dispoziţiei de sancţionare către compartimentul personal, compartimentul în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea reclamanta şi comisiei de disciplină.

Este nefondată şi susţinerea reclamantei referitoare la neconcordanţele dintre considerentele dispoziţiei de sancţionare şi raportul comisiei de disciplină, fiind evident că în cuprinsul dispoziţiei de sancţionare nu pot fi reluate decât succint argumentele ce au format convingerea comisiei de disciplină pentru propunerea unei anume sancţiuni. În privinţa apărărilor reclamantei, procesele verbale întocmite cu ocazia şedinţelor comisiei de disciplină, atestă analiza efectivă a apărărilor reclamantei invocate cu ocazia audierii sale, astfel că nu se poate vorbi de încălcarea prezumţiei de nevinovăţie, iar citaţiile emise pentru participarea la lucrările comisiei contrazic susţinerile acesteia referitoare la posibilitatea apărării prin prezentarea argumentelor în faţa comisiei de disciplină.

Criticile reclamantei sunt nefondate şi în ce priveşte faptul că ar fi fost sancţionată şi pentru altă abatere disciplinară decât cele stabilite în raportul comisiei de disciplină, respectiv pentru cea prevăzută de art. 77 alin 1 din Legea 188/1999.

Aşa cum a rezultat din dispoziţiile acestuia, textul art. 77 din Legea 188/1999 defineşte în alin. 1 principiul general al răspunderii disciplinare a funcţionarului public dispunând că „încălcarea cu vinovăţie de către funcţionarii publici a îndatoririlor corespunzătoare funcţiei publice pe care o deţin şi a normelor de conduită profesională şi civică prevăzute de lege constituie abatere disciplinară şi atrage răspunderea disciplinară a acestora”, fără a stabili abateri disciplinare concrete care sunt enumerate limitativ în alin 2 al aceluiaşi articol.

Ca atare, indicând în cuprinsul dispoziţiei de sancţionare, ca temei de drept, dispoziţiile art. 77 alin 1 alături de dispoz. art. 77 alin. 2 lit. b, i şi k indicate în raportul comisiei de disciplină, Primarul Municipiului Băileşti nu a reţinut în sarcina reclamantei o altă abatere disciplinară ce nu făcuse obiectul cercetării comisiei de disciplină, ci s-a rezumat a indica temeiul juridic general pentru aplicarea sancţiunii funcţionarului public.

În privinţa dispoziţiei nr. 7/12.01.2009, având în vedere că aceasta se rezumă a îndrepta, practic, o eroare materială strecurată în dispoziţia de sancţionare în cuprinsul căreia deşi se menţionează retrogradarea reclamantei şi preluarea atribuţiilor prevăzute în fişa postului numitei E. N., se menţionează tot funcţia de consilier I superior I în loc de inspector I principal I , instanţa apreciază ca nefondate criticile reclamantei, nefiind vorba de o nouă sancţiune care să pună în discuţie încălcarea principiului unicităţii sancţiunii pentru aceeaşi faptă sau necesitatea emiterii acesteia în termenul prevăzut de dispoziţiile art. 50 alin. 1 din H.G. 1344/2007.

Şi în ce priveşte fondul cauzei s-a constat că acţiunea reclamatei este nefondată.

Potrivit fişei postului deţinut de reclamantă aceasta îndeplinea atribuţii ce vizau, printre altele, verificarea şi răspunderea de realitatea şi legalitatea datelor înscrise în documentele întocmite de personalul cu funcţii de execuţie, din cadrul serviciului, care au atribuţii pe linia constatării, impunerii, urmăririi şi executării silite a contribuabililor persoane fizice şi juridice, verificarea şi răspunderea de modul în care personalul cu funcţii publice de execuţie din cadrul serviciului controlează, constată şi acţionează pentru înregistrarea corectă a materiei impozabile, stabilită în sarcina persoanelor fizice sau juridice, fără nici un fel de discriminare sau interes personal, verificarea modului de aplicare a măsurilor de executare silită prevăzute de legislaţia în vigoare cu privire la întocmirea somaţiilor, titlurilor executorii, popririlor, indisponibilizărilor de cont bancar, sechestrelor asupra bunurilor mobile şi imobile pentru creanţele provenind din amenzi, precum şi aplicarea tuturor prevederilor legale, la nivelul serviciului, în ceea ce priveşte impozitele şi taxele datorate de persoane fizice şi juridice.

Ori, în contextul acestor atribuţii, este neîndoielnic că, prezentând primarului municipiului o situaţie deliberat eronată, aşa cum au arătat persoanele audiate de comisia de disciplină, cu privire la situaţia debitelor pentru persoane fizice atât la taxe şi impozite cât şi la amenzi, dispunând şi contribuind efectiv la emiterea în mod fictiv a unor chitanţe, pe numele contribuabililor pentru întreruperea termenului de prescripţie, aşa cum chiar aceasta recunoaşte în memoriul adresat comisiei de disciplină la data de 03.11.2008 şi limitându-se a dispune emiterea numai a 8 popriri pentru executarea silită a sumelor datorate de contribuabili, până la data de 26.06.2008, reclamanta şi-a încălcat în mod grav atribuţiile de serviciu.

De asemenea, existenţa unor diferenţe majore între evidenţele scriptice ale serviciului pe care îl conducea şi realitatea faptică, neînregistrarea sumelor în evidenţa contabilă şi împlinirea termenului de prescripţie pentru mai multe debite ale persoanelor fiice, aşa cum rezultă din înscrisurile întocmite cu ocazia controlului intern dispus ulterior de primarul municipiului şi situaţia privind diferenţele dintre evidenţa sintetică şi analitică înregistrată sub nr. 5863/27.02.2009, evidenţiază neglijenţa repetată, constantă a reclamantei în îndeplinirea sarcinilor de serviciu.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în cauză recurenta reclamantă F. B., criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.

În motivare recurenta a arătat că în mod eronat instanţa de fond a reţinut că nu au fost încălcate prevederile HG 1344/2007, cu motivarea că raportul comisiei de disciplină ar fi fost comunicat anterior. A arătat recurenta tă, în conformitate cu dispoz. art. 50 alin. 5 din HG 1344/2007 la actul administrativ de sancţionare prevăzute la aliniatul 3 se anexează raportul comisiei de disciplină, sub sancţiunea nulităţii. Ori, acest raport nu a fost anexat spre comunicare odată cu dispoziţia, Aşa cum rezultă din adresa nr. 314/06.01.2009 a Primarului Municipiului Băileşti în cuprinsul căruia se arată că se comunică Dispoziţia.

Întrucât aceste prevederi legale sunt imperative, fără posibilitate de derogare, nu se analizează dacă s-a cauzat sau nu o vătămare.

De asemenea, nu au fost respectate termenele de 10 zile calendaristice prev. de art. 50 alin. 1 din HG 1344/2007 şi de 5 zile calendaristice prevăzute pentru comunicarea dispoziţiei de sancţionare.

Recurenta a mai arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere diferenţele mari de conţinut şi motivare dintre Dispoziţia nr. 1/05.01.2009 şi Raportul nr. 64/19.12.2008 al Comisiei de disciplină.

Astfel, Dispoziţia Primarului arată că apărările recurentei au fost înlăturate de către Comisia de Disciplină pentru o serie de motive, în vreme ce raportul Comisiei de Disciplină nu menţionează că ar fi fost înlăturate apărările sale.

Recurenta a arătat că fără o individualizare şi menţionare a abaterilor disciplinare descoperite nu se poate propune sau aplica o sancţiune, ceea ce duce la nulitatea raportului şi a dispoziţiei atacate. Cu privire la cea de a doua dispoziţie atacată a arătat recurenta că aceasta a fost dată la peste 10 zile de la comunicarea Raportului Comisiei de Disciplină, fără motivare, având dispoziţii contrare raportului .

Prin această dispoziţie a fost încălcat principiul unicităţii sancţiunii, în conformitate cu care pentru aceeaşi abatere disciplinară nu se poate aplica decât o singură sancţiune, ca atare ambele dispoziţii sunt nule.

Instanţa de fond a reţinut greşit legalitatea şi temeinicia dispoziţiilor organului sancţionator.

Astfel, instanţa de fond reţine vinovăţia şi neglijenţa reclamantei privind încălcarea atribuţiilor de serviciu având în vedere controlul intern dispus ulterior de primarul municipiului Băileşti precum şi situaţia privind diferenţele dintre evidenţa analitică şi sintetică.

Aceste acte ulterioare nu puteau fi reţinute de instanţă ca probe în favoarea dispoziţiilor atacate şi ca motive de respingere a acţiunii.

Recurenta a arătat că toate faptele sesizate de numitul E. M. N. sunt neadevărate, nu se poate reţine vinovăţia sa în săvârşirea acestora.

Din analizarea dosarului, raportului de expertiză se reţine faptul că nu există nici un document care să dovedească susţinerile din sesizare, neexistând în acest sens nici un act de contabilitate propriu-zisă.

Recurenta a mai arătat că un argument în plus în susţinerea nevinovăţiei sale îl constituie faptul că în anii anteriori calificativele sale au fost „foarte bine”, ceea ce denotă faptul că şi-a respectat şi îndeplinit atribuţiile de serviciu, fiind chiar şi membră a Comisiei de Disciplină.

Intimaţii Primarul mun. Băileşti şi Consiliul Local al Municipiului Băileşti solicitând respingerea recursului ca nefundat.

Au arătat intimaţii că, în mod corect, instanţa de fond a respins excepţiile reiterate şi în recurs şi a considerat legale şi temeinice Decizia nr. 1/05.01.2009 şi Decizia nr. 7/12.01.2009.

Analizând sentinţa recurată, prin prisma motivelor şi a dispoziţiilor art. 304¹ Cod pr. Civilă, Curtea reţine că recursul nu este fondat, având în vedere următoarele considerente:

Prin dispoziţia nr. 1/05.01.2009 Primarul Municipiului Băileşti a dispus sancţionarea reclamantei cu retrogradarea în funcţia publică pe o perioadă de un an, începând cu data de 12.01.2009, urmând ca de la această dată să ocupe funcţia de consilier I superior I. Ulterior, la data de 12.01.2009 s-a emis dispoziţia nr. 7/2009 prin care s-a modificat art. 5 din Dispoziţia nr. 1/2009 în sensul că reclamanta va ocupa funcţia de inspector I principal I.

Referitor la nulitatea absolută rezultată din încălcarea dispoz. art. 50 alin. 3 din HG nr. 1344/2007, invocată de către recurentă se reţine că nu operează în cauză, având în vedere că s-a procedat la comunicarea raportului comisiei de disciplină. Faptul comunicării acestuia anterior emiterii dispoziţiei de sancţionare nu atrage sancţiunea nulităţii dispoziţiei,reglementat de art. 50 alin. 4 din HG nr. 1344/2007, aceasta având în vedere ipoteza necomunicării raportului de evaluare, respectiv al neluarii la cunoştinţă. Scopul, instituit de legiuitor, al anexării raportului comisiei de disciplină la actul administrativ de sancţionare este acela al luării la cunoştinţă, scop ce în cauză a fost atins prin comunicarea acestuia anterior dispoziţiei de sancţionare.

Totodată, în cauză au fost respectate termenele prev. de art. 50 alin. 1 din HG 1344/2007.

În conformitate cu acest text de lege se instituie termenul de 10 zile calendaristice în vederea emiterii actului administrativ sancţionator, termen ce curge de la data primirii raportului comisiei de disciplină.

Din înscrisurile depuse la dosarul de fond al cauzei se reţine că raportul comisiei de disciplină a fost comunicat Primarului Municipiului Băileşti la data de 29.12.2008 (fila 87), iar Dispoziţia de sancţionare a fost emisă la data de 05.01.2009, fiind astfel respectat termenul legal, fapt reţinut de altfel şi de instanţa de fond.

Având în vedere înscrisurile depuse la filele 91 – 94 din dosarul de fond se reţine că a fost respectat şi termenul de 5 zile reglementat de art. 50 alin. 5 din HG 1344/2007.

În ceea ce priveşte motivul de recurs referitor la încălcarea principiului unicităţii sancţiunii pentru aceeaşi faptă, Curtea reţine că nu este fondat având în vedere că prin cea de a doua dispoziţie, respectiv Dispoziţia nr. 7/12.01.2009, nu a fost aplicată o nouă sancţiune pentru abaterea disciplinară reţinută prin Dispoziţia nr.1/05.01.2009 ci s-a modificat art. 5 din prima Dispoziţie fiind astfel aplicabilă în această situaţie Dispoziţia nr. 7/12.01.2009, coroborată cu Dispoziţia nr. 1/2009. Aceasta cu atât mai mult cu cât recurenta reclamantă nu ar putea ocupa, în acelaşi timp atât funcţia de consilier I superior I cât şi pe cea de Consilier I principal I.

Referitor la neconcordanţele dintre motivele reţinute şi raportul comisiei de disciplină şi cele din dispoziţia de sancţionare invocate de către recurentă se reţine , pe de o parte, faptul că acestea nu sunt contradictorii, iar pe de altă parte, că sancţiunea nulităţii, nu operează într-o astfel de situaţie, fiind reglementat în ipoteza în care actul de sancţionare nu cuprinde menţiunile obligatorii prev. de art. 50 alin. 3 din HG nr. 1344/2007 sau în ipoteza în care raportul comisiei de disciplină nu cuprinde elementele obligatorii prev. de art. 49 alin. 1 din acelaşi act normativ.

Referitor la motivele de recurs invocate cu privire la soluţionarea fondului cauzei Curtea apreciază că acestea nu sunt întemeiate având în vedere că recurenta a combătut probele avute în vedere la aplicarea sancţiunii pentru abaterea disciplinară reţinută în sarcina sa fără a face dovada prin înscrisuri, cu privire la aceste susţineri.

Nu poate fi susţinută apărarea recurentei reclamante în sensul că, la emiterea dispoziţiei de sancţionare, s-a avut în vedere un control ulterior dispus de către Primarul Mun. Băileşti, având în vedere că un astfel de control s-a dispus ca urmare a sesizării adresate cu privire la existenţa unor nereguli în activitatea recurentei reclamante.

Fiind reţinută temeinicia Dispoziţiilor atacate, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre legală şi temeinică, având în vedere probele administrate.

Faţă de cele arătate anterior, în temeiul art. 312 Cod pr. Civilă va fi respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de recurenta reclamantă F. B. împotriva sentinţei nr. 1066 din 26 mai 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosarul nr(...), în contradictoriu cu intimaţii pârâţi PRIMARUL MUNICIPIULUI B şi CONSILIUL LOCAL B.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 09 O. 2009.

Red. Jud. A R

Ex.2/J./16.12.2009

Jud. fond G D D.