Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 2480

Şedinţa publică de la 19 Mai 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

x.x.x

S-a luat în examinare recursul formulat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C împotriva sentinţei numărul 2480 din 09 decembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurentul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C prin consilier juridic D. J. şi intimatul reclamant E. P. prin avocat S. D..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, apreciindu-se dosarul în stare de soluţionare, s-a acordat cuvântul asupra recursului.

Consilier juridic D. J. pentru recurentul pârât PRIMARUL MUNICIPIULUI C solicită admiterea recursului, modificarea sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii apreciind că au fost respectate prevederile art.50 din HG 1344/2007.

Avocat S. D. pentru intimatul reclamant E. P. solicită respingerea recursului fără cheltuieli de judecată.

CURTEA:

Asupra recursului de faţă;

T r i b u n a l u l D o l j, prin sentinţei nr. 2480 din 09 decembrie 2008, pronunţată în dosarul nr(...) a admis acţiunea formulată de reclamantul E. P. în contradictoriu cu pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C şi a anulat Dispoziţia nr.32460/06.03.2008 emisă de Primarul Municipiului C.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că prin referatul întocmit la data de 03.12.2007, secretarul Primăriei C a sesizat Comisia de disciplină cu privire la abaterile disciplinare comise cu ocazia întocmirii anchetelor sociale înregistrate sub nr. (...)/2006 şi (...)/2007 întocmite de personalul Direcţiei de Asistenţă şi Protecţie Socială C, printre care şi reclamantul.

Prin Dispoziţia nr.79 din 10.01.2008 emisă de către Primarul Mun.C s-a dispus constituirea Comisiei de disciplină în conformitate cu art.61 alin.2 , art.68 alin.1 şi art.115 alin.1 , lit. a din Legea nr.215/2001, dispoziţia fiind ulterior contestată pentru nelegalitate de Instituţia Prefectului D la instanţa de contencios administrativ.

Prin sentinţa nr.1424 din 12.06.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j rămasă irevocabilă prin nerecurare s-a respins acţiunea formulată de reclamanta Instituţia Prefectului D având ca obiect constatarea nelegalităţii Dispoziţiei nr.79/2008 privind constituirea Comisiei de Disciplină din cadrul Primăriei Mun.C.

Din cuprinsul Raportului privind concluziile şi propunerea Comisiei de Disciplină din cadrul Primăriei C, rezultă că au fost cercetaţi disciplinar funcţionarii publici: Ţ. S., B. N., P. E. N., V P., E. B. E., iar cu referire strict la reclamant se reţine că a semnat, fără a se deplasa efectiv la domiciliul solicitantei, anchetele sociale ce fac obiectul sesizării comisiei de disciplină efectuate la cererea numitei N. F. în cuprinsul cărora, cu depăşirea competenţelor legale, ar fi consemnat aspecte ce nu pot face obiectul anchetei sociale şi care nu corespund realităţii.

Prin dispoziţia 32460/06.03.2008 emisă de Primarul municipiului C s-a dispus sancţionarea reclamantului E. P., inspector în cadrul Direcţiei Asistenţă şi Protecţie Socială, cu diminuarea drepturilor salariale cu 10% pe lunile martie şi aprilie 2008, în conformitate cu prevederile art. 77, alin. 3, lit. b din Legea nr. 188/1999, republicată.

Potrivit menţiunilor olografe efectuate de reclamant, dispoziţia contestată a fost comunicată acestuia la data de 10.03.2008.

În raport de aspectele reţinute anterior, instanţa a apreciat că acţiunea este întemeiată.

Astfel, în ce priveşte legalitatea dispoziţiei de sancţionare instanţa a constatat că în cauză nu au fost respectate dispoziţiile art. 50 din H.G.1344/2007, prevăzute sub sancţiunea nulităţii absolute.

Potrivit art. 50 alin. 4 din H.G. nr. 1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, „ la actul administrativ de sancţionare prevăzut la alin. 3 se anexează raportul comisiei de disciplină, sub sancţiunea nulităţii absolute”.

Dispoziţiile legale citate anterior, venind în completarea condiţiilor de validitate a actului administrativ de sancţionare prevăzute de alin 3 al aceluiaşi articol, condiţionează legalitatea actului de sancţionare de îndeplinirea unei condiţii extrinseci şi ulterioare emiterii acestuia, referitoare la ataşarea raportului comisiei de disciplină la dispoziţia de sancţionare.

Nulitatea prevăzută de art. 50 alin. 4 este absolută, expresă şi necondiţionată de dovada unei vătămări cauzate subiectului de drept căruia i se adresează actul administrativ sancţionator, textul de lege prezumând că prin comunicarea dispoziţiei de sancţionare fără raportul comisiei de disciplină care stă la baza acesteia şi constituie garanţia înlăturării arbitrariului în luarea deciziilor de către conducătorii autorităţilor publice, dreptul la apărare al funcţionarului public şi stabilitatea în funcţia publică deţinută sunt grav afectate, iar vătămarea nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului administrativ.

Pe de altă parte dispoziţiile legale citate constituie o garanţie a efectivei analize a cauzei disciplinate de către comisia de disciplină – comisie care potrivit H.G. 1344/2007, este singura îndriduită să efectueze cercetarea disciplinară a funcţionarilor publici, justificând practic raţiunea înfiinţării şi desfăşurării activităţii acestor comisii.

Ori, în speţa de faţă, aşa cum s-a reţinut anterior, menţiunile de pe dispoziţia de sancţionare probează numai comunicarea acestui act către reclamant la data de 10.03.2008, neexistând nici un înscris la dosarul cauzei care să dovedească faptul că odată cu dispoziţia de sancţionare reclamantului i-a fost comunicat şi raportul comisiei de disciplină.

În aceste condiţii, instanţa a constatat că dispoziţia contestată nu îndeplineşte condiţiile prevăzute sub sancţiunea nulităţii de dispoziţiile H.G. 1355/2007, împrejurare ce afectează validitatea actului administrativ, făcând de prisos analiza celorlalte motive de nelegalitate invocate de reclamant.

Şi în ce priveşte temeinicia actului administrativ contestat, instanţa a constatat că acţiunea este întemeiată.

Astfel, în condiţiile în care atât în sesizarea comisiei de disciplină cât şi în cuprinsul raportului întocmit de această comisie se menţionează explicit că cererea numitei N. F. pentru efectuarea anchetei sociale a fost repartizată de directorul Direcţiei de Asistenţă Socială reclamantului şi numitei B. N., ancheta socială fiind semnată şi de directorul acestei direcţii, căruia îi revine sarcina de a organiza activitatea compartimentului pe care îl conduce, reclamantul nu este responsabil şi nu poate fi sancţionat pentru faptul că ancheta socială nu a fost comunicată sub antetul Primăriei C şi nu poartă semnătura persoanelor care reprezintă instituţia.

În ce priveşte depăşirea competenţei funcţiei deţinute prin semnarea anchetelor sociale, din analiza fişei postului şi Regulamentului de organizare şi funcţionare a aparatului Primarului mun. C, instanţa reţine că, funcţionând în cadrul Direcţiei de Asistenţă Socială, reclamantul are atribuţii privind verificarea condiţiilor de formă şi de legalitate a anchetelor sociale în cazul cărora alţi funcţionari publici desemnaţi de şeful ierarhic superior au făcut constatarea de fapt.

De altfel, chiar pârâtul recunoaşte prin răspunsul la întrebarea nr. 5 din interogatoriu că „desemnarea reclamantului la întocmirea şi verificarea aspectelor formale şi legale privind ancheta socială înregistrată sub nr. (...)/19.10.2007 a fost făcută de către persoana ierarhic superioară acestuia din cadrul Direcţiei de Asistenţă şi Protecţie Socială”, fiind neîndoielnic că, independent de deplasarea sa la domiciliul solicitantei, reclamantul, în urma efectuării acestor verificări, trebuia să semneze concluziile anchetei sociale efectuate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului C .

In motivare, recurentul a învederat că nu este fondat argumentul instanţei de fond potrivit căreia au fost încălcate dispoziţiile art. 50 pct.4 din HG nr.1344/2007, având in vedere faptul că raportul Comisiei de Disciplina a fost comunicat împreună cu Dispoziţia de sancţionare la finalizarea procedurii cercetării administrative .

De asemenea, motivarea instanţei de fond conform căreia participarea reclamantului –intimat la efectuarea anchetei sociale nu excede sferei atribuţiilor de serviciu este contrară materialului probator administrat .

Legea nr. 17/2000 face distincţie intre ancheta sociala efectuata in cazul persoanelor vârstnice ce beneficiază de întreţinere, fiind incidente dispoziţiile art. 33, 34 din lege .

Audierea martorei N. F. nu ar fi fost utilă întrucât este chiar beneficiarul anchetei sociale, iar pe de alta parte, potrivit art.37 alin.2 coroborate cu art. 39 alin. 4 şi art. 40 din HG nr. 1344/2007, funcţionarul public poate propune mijloacele de proba prin care înţelege să se apere, ceea ce nu a făcut reclamantul in speţă .

Sub aspectul temeiniciei, o ancheta socială are in vedere condiţiile socio –umane, consiliere si reprezentarea, si in nici un caz declaraţiile martorilor sau vecinilor.

Asistenţii sociali nu puteau face precizări cu privire la legalitatea unei măsuri, la condiţiile stabilite, la actele medicale sau la relaţiile dintre N. F. si d-na E. .

Recurenta a mai susţinut că ancheta socială a fost făcută pro causa cu scopul evident de a favoriza pe întreţinută N. F. la rezoluţiunea contractului de vânzare –cumpărare cu clauza de întreţinere şi că ancheta a fost depusa la dosarul cauzei având ca obiect anularea contract intreţinere.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei instanţei de fond prin prisma motivelor invocate de pârât si a dispoziţiilor art. 304 ¹ din C o d u l d e procedură civilă, se reţin următoarele aspecte.

Sub aspectul legalităţii actului contestat, criticile recurentei referitoare la faptul ca au fost respectate dispoziţiile art. 50 alin.4 din HG nr.1344/2004 sunt întemeiate .

In acest sens, Raportul Comisiei de Disciplina întocmit la data de 20.02. 2008, aflat la (filele 81-87 din dosar fond), este semnat pe verso de către reclamantul – intimat, dată la care a luat cunoştinţa de acest act, ceea ce echivalează cu comunicarea.

De asemenea, se reţine că reclamantul – intimat a avut posibilitatea reală de a contesta sub toate aspectele dispoziţia de sancţionare, făcând referire inclusiv la respingerea nejustificată a unor probe solicitate in cursul cercetării administrative . In acest context nu sunt incidente dispoziţiile art. 50 alin 4 din HG nr. 1344/2004 ce sancţionează cu nulitatea absoluta omisiunea anexării raportului comisiei de disciplina la dispoziţia de sancţionare a funcţionarului public.

Sub aspectul temeiniciei , criticile recurentei nu sunt întemeiate .

In mod corect instanţa de fond a reţinut ca ancheta sociala nr. (...) din data de 19 nov. 2007 nu a fost intocmită cu depăşirea atribuţiilor de serviciu ale reclamantului –intimat.

Astfel, conform art. 3 şi 4 din Legea nr. 17/2000 poate beneficia de prevederile legii, persoana vârstnică, definită la art. 1 alin. 4 care se găseşte intr-una dintre situaţiile enumerate la lit. a.-e, iar în speţa, persoana vârstnică a solicitat efectuarea anchetei încadrându -se in cazul reglementat de art. 3 lit. d din Legea nr. 17/2000, aceste aspecte nefiind contrazise de fişa postului de inspector in cadrul Direcţiei Asistenţă şi Protecţie Sociala a Primăriei si nici de Regulamentul de organizare si funcţionare a aparatului Primarului Mun. C.

Existenţa intre beneficiara anchetei sociale, d-na N. F. si E. O. a unui contract de vânzare - cumparare cu clauza de intreţinere nu prezinta relevanta juridică sub aspectul strict al sferei competentei profesionale, cazul prevăzut de art. 3 lit. a, nefiind exclus de cazul prevăzut de lit.d al aceluiaşi text de lege prin cererea formulată de către numita N. F. s–a învederat tocmai faptul ca nu beneficiază de ajutor, fiind singură la 83 de ani.

Se constată ca reclamantul – intimat a participat la efectuarea anchetei si a contrasemnat acest act alături de S. U. in calitate de Director executiv al Direcţiei Asistenta si Protecţie Sociala, neputând fi responsabil direct pentru faptul ca sesizarea nu a fost transmisă Autorităţii Tutelare, că a fost semnată şi de alţi funcţionari publici sau pentru faptul ca a fost comunicată unei instituţii fără semnătură primarului, nefiind dovedit faptul ca reclamantul - intimat ar fi procedat la aceasta comunicare către judecătorie din proprie initiativa.

Critica recurentei în sensul că nu s-a solicitat audierea d-nei N. F. este nefondata, reclamantul subscriind cererii intitulată ,,întâmpinare ,, formulată de către toţi funcţionarii publici cercetaţi disciplinar prin care s-a cerut audierea in calitate de martor a petentei, insă proba a fost respinsă ca inutilă aşa cum rezulta din Raport, în condiţiile în care proba ar fi fost utilă pentru a stabili cu certitudine dacă acuzaţia potrivit căreia in ancheta s–ar fi consemnat aspecte de fapt ce nu corespund realităţii, se dovedeşte.

Faptul că însăşi martora este beneficiara anchetei si ar fi prezentat aspecte neadevărate inspectorilor, aspecte consemnate cu buna credinţa, nu antrenează răspunderea acestora, în condiţiile în care nu s-a făcut dovada certă a unei presupuse complicităţi intre reclamant şi beneficiara anchetei in scopul producerii unei probe in procesul având ca obiect anulare contract vânzare –cumpărare cu clauza de întreţinere.

Critica recurentei referitoare la faptul ca anchetele sociale au in vedere condiţiile socio-umane şi nu ar fi posibil să cuprindă referiri la legalitatea unei masuri, la condiţiile stabilite sau acte medicale nu poate fi reţinută având în vedere că aspectele reţinute prin ancheta se refera la condiţiile de viata, socioumane în care trăieşte petentă : starea de sănătate, modul de deplasare , imposibilitatea de a–si pregăti hrana, cum işi procură hrana si medicamentele, aspectele fiind obiective, constatate personal, redate chiar de petentă, rezultate din acte sau confirmate de alte persoane indicate, nicio o proba administrată de recurentă neconducând in mod concludent la intenţia reclamantului de a releva aspecte false în beneficiul petentei.

Pe de alta parte, sancţiunea a fost dispusa in temeiul dispoziţiilor art. 77 alin.3 lit. b din Legea nr. 188/1999 R text ce prevede sancţiunea pentru săvârşirea uneia dintre abaterile disciplinare prev. de art. 77 alin2 din Legea nr.188/1999, fără a se preciza cu exactitate cărei abateri dintre cele descrise şi enumerate de textul de lege se circumscriu faptele reclamantului - intimat .

Pentru aceste considerente de fapt şi de drept, Curtea constată nefondat recursul declarat de pârât, urmând ca in temeiul dispoziţiilor art. 312 alin 1 din C o d u l d e procedură, să fie respins recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul formulat de pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C împotriva sentinţei numărul 2480 din 09 decembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 19 Mai 2009

Red. jud. C.M.

Tehnored. P.F./2ex./17.06.2009