Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIA Nr. 235/CA

Şedinţa publică de la 15 aprilie 2009

Completul compus din:

Preşedinte : (...) (...) (...)

Judecător: (...) G

Judecător:(...) P. (...)

Grefier: N. H. B.

Pe rol fiind judecarea recursului introdus de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului I împotriva sentinţei civile nr. 1122/C.A. din 12.12.2008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i, pronunţată în dosarul nr(...), având ca obiect litigiu privind funcţionarii publici (Legea nr. 188/1999).

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, se constată lipsa părţilor.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, din care rezultă că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 13 aprilie 2009, susţinerile părţilor fiind cuprinse în încheierea din acea zi care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, din lipsă de timp pentru deliberare şi pentru a se da posibilitatea părţilor de a depune concluzii scrise, s-a amânat pronunţarea pentru astăzi, 15 aprilie 2009.

După deliberare;

CURTEA DE APEL:

Asupra recursului de contencios administrativ de faţă;

Prin sentinţa 1122/CA/12 decembrie 2008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i s-a dispus:

Admite cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul N. D., domiciliat în mun. I,(...) în contradictoriu cu pârâta D.G.F.P. I.

Anulează Decizia nr.30/31.01.2008 emisă de directorul executiv din cadrul pârâtei.

Obligă pârâta să restituie reclamantului drepturile salariale reţinute în baza Deciziei nr.30/31.01.2008.

Ia act de renunţarea reclamantului la judecata celorlalte pretenţii deduse judecăţii.

Ia act că reclamantul nu solicită cheltuieli de judecată.

A reţinut instanţa de fond:

În sarcina reclamantului Comisia de disciplină din cadrul D.G.F.P. I a reţinut săvârşirea a 3 abateri disciplinare: art. 77 alin.2 lit. a (întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor ), art.77 alin.2 lit. b (neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor ) şi art.77 lit. i ( refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu), abateri prevăzute de Legea nr.188/1999.

Prin raportul nr.214/30.01.2008 Comisia de disciplină cu unanimitate de voturi a propus aplicarea sancţiunii disciplinare prevăzute de art. 77 alin. 3 lit. b din Legea nr.188/1999, sancţiunea propusă fiind aplicată de către directorul executiv al D.G.F.P. I prin Decizia nr.30/31.01.2008.

Din analiza dosarului ce a stat la baza sancţionării disciplinare a reclamantului tribunalul reţine că în sarcina acestuia nu se poate reţine săvârşirea vreuneia din cele 3 fapte de natură a constitui abateri disciplinare imputate acestuia după cum urmează:

a) întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor;

Această abatere disciplinară nu poate fi reţinută în sarcina reclamantului întrucât din analiza stării de fapt imputate acestuia nu rezultă ce anume lucrări nu au fost îndeplinite în raport şi de atribuţiile de serviciu conform fişei postului şi nici caracterul sistematic al întârzierii îndeplinirii lucrărilor repartizate.

De altfel, actul de sesizare al Comisiei de disciplină formulat de O. N. este vag, iar martorii audiaţi de comisie nu au fost în măsură să confirme existenţa unei întârzieri sistematice din partea reclamantului în efectuarea lucrărilor repartizate.

Întrucât faţă de reclamant nu s-a formulat o reclamaţie concretă cu privire la o eventuală întârziere sistematică în realizarea lucrărilor, iar probele administrate de comisia de disciplină din cadrul pârâtei nu confirmă îndeplinirea cumulativă a condiţiilor privind abaterea disciplinară imputată tribunalul constată că în mod nelegal şi nejustificat s-a reţinut în sarcina reclamantului săvârşirea abaterii disciplinare prev. de art. art.77 alin. 2 lit. a din Legea nr. 188/1999.

b) neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor;

Nici abaterea disciplinară prevăzută de art. art.77 alin.2 lit. b din Legea nr. 188/1999 nu poate fi reţinută în sarcina reclamantului întrucât din probele administrate de comisia de disciplină nu reiese că ar fi îndeplinită condiţia impusă de lege: neglijenţa repetată.

Din actul de sesizare al comisiei de disciplină, din referatul întocmit de numitul B. E. la data de 15.08.2007 nu rezultă că reclamantul se face vinovat de neglijenţă repetată în soluţionarea lucrărilor, simpla nerealizare a lucrărilor indicate de şeful de serviciu colectare creanţe şi executare silită pe cererea de concediu formulată de reclamant neîntrunind condiţia de repetabilitate impusă de legiuitor.

În lipsa unor acuzaţii concrete fundamentate pe mijloace de probă obiective care să conducă la concluzia existenţei unei neglijenţe repetate a reclamantului în soluţionarea sarcinilor de serviciu tribunalul constată că reclamantul nu se face vinovat de săvârşirea abaterii disciplinare imputate;

c) refuzul de a îndeplini atribuţiile de serviciu;

În privinţa acestei abateri disciplinare tribunalul reţine că starea de fapt imputată reclamantului priveşte refuzul acestuia de a prelua suburbia 26 a municipiului I (în raport de delimitarea efectuată de pârâtă) în vederea asigurării executării silite .

Motivul distribuirii unor suburbii a fost generat de lipsa de personal, iar pretinsul refuz al reclamantului de a prelua suburbia 26 se pare că datează de la finele lunii iulie 2007, acest aspect nereieşind cu caracter cert din actele dosarului de cercetare disciplinară.

Actul de sesizare al Comisiei de disciplină a fost înregistrat la pârâtă sub nr.66163/23.08.2007, însă în raport de această dată reclamantul a făcut dovada că deşi nu preluase sub semnătură suburbia 26 în fapt acesta îşi îndeplinea atribuţiile de serviciu şi în legătură cu această suburbie dovadă fiind „Somaţia” emisă la 15.08.2008 către debitorul E. E., acesta având domiciliul în suburbia 26.

În consecinţă, tribunalul apreciază că reclamantului nu i se poate imputa săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 77 alin.2 lit. i din Legea nr.188/1999, comisia de disciplină în mod eronat şi neîntemeiat că nesemnarea procesului verbal de predare-primire a titlurilor executorii aferente suburbiei 26 ar constitui o neîndeplinire a atribuţiilor de serviciu atâta timp cât în realitate reclamantul şi-a îndeplinit obligaţiile legale conform fişei postului cu privire la titlurile executorii aferente suburbiei 26.

De asemenea, tribunalul apreciază că apărarea reclamantului privind existenţa unui refuz justificat de nesemnare a procesului-verbal de predare-primire a titlurilor executorii este pertinentă având în vedere că acesta a invocat chiar de la demararea procedurii disciplinare existenţa acestuia însă comisia de disciplină nu a depus toate diligenţele pentru a verifica şi apărările reclamantului şi a preciza concret dacă titlurile executorii indicate a fi lipsă la predarea către reclamant există în materialitatea lor sau nu.

Prin urmare, petentul nu se face vinovat de săvârşirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 77 alin. 2 lit. i din Legea nr.188/1999.

În ceea ce priveşte celelalte susţineri ale reclamantului privitoare la nelegalitatea alcătuirii comisiei de disciplină şi al caracterului pretins mincinos al declaraţiilor martorilor audiaţi de către Comisia de disciplină tribunalul a constatat că sunt nefondate.

Faţă de considerentele anterior expuse tribunalul a constatat că Decizia de sancţionare a reclamantului este nelegală şi neîntemeiată astfel încât a fost admisă cererea de chemare în judecată şi a anulat decizia contestată cu obligarea pârâtei la restituirea către reclamant a sumelor de bani reţinute în baza deciziei de sancţionare anulată.

Împotriva aceste sentinţe a promovat cerere de recurs pârâta D.G.F.P a judeţului I, considerând-o netemeinică şi nelegală sub aspectul dispoziţiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, teza a doua, respectiv „hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii”, întrucât eronat a apreciat că reclamantul nu s-ar face vinovat de săvârşirea abaterilor disciplinare reţinute în Raportul nr. 214/30.01.2008, ca parte integrantă a deciziei 30/31.01.2008.

Consideră recurenta că prima instanţă nu a dat dovadă de rol activ în aflarea adevărului, pronunţându-se doar asupra abaterilor disciplinare constând în interzicerea sistematică în efectuarea lucrărilor, neglijenţa repetată în rezolvarea lucrărilor şi refuzul de a-şi îndeplini atribuţiile de serviciu.

Ori, raportat definiţiei abaterii disciplinare, prevăzute în art. 77 alin. 1 din Legea nr. 188/1999, completată cu dispoziţiile art. 23 alin. 1 din Legea nr. 7/2004, privind C o d u l d e conduită al funcţionarilor publici, consideră recurenta că abaterile disciplinare au fost demonstrate în cauză, astfel:

- întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor rezultă fără echivoc din declaraţiile martorilor T. E. şi H. G, nr. 205 şi 206 din 23.01.2008, date în faţa comisiei de disciplină, ce atestă faptul că intimatul nu a respectat raportul de serviciu prin rezoluţia înscrisă pe cererea de concediu nu a semnat în timp util procesul verbal de predare – primire, cu consecinţe negative asupra efectuării lucrărilor ce derivau din preluarea dosarelor de executare silită;

- neglijenţa în serviciu este demonstrată de nerealizarea cu premeditare şi rea-credinţă a lucrărilor ce-i reveneau, în mod repetat, în sensul art. 77 alin. 2 lit. b din Legea nr. 188/1999;

- refuzul de îndeplinire a atribuţiilor de serviciu şi respectiv atingerea adusă prestigiului instituţiei, prin conduita intimatului, consideră recurenta că şi acestea au fost demonstrate în cauză, cu declaraţiile şefului punctului de administraţie O. N., ale şefului de serviciu B. E. şi a martorilor audiaţi de comisie, ce trebuie apreciate prin prisma prevederilor Legii 7/2004 art. 12 alin. 1 şi 2, ce prevăd în sarcina funcţionarilor publici atât sarcini cu caracter profesional, cât şi extraprofesional, ce ţin de relaţiile interumane din timpul şi din afara serviciului, fiind suficientă o singură manifestare de natură a prejudicia prestigiul instituţiei pentru a fi justificată o măsură disciplinară.

Consideră, aşadar, recurenta că în speţă Comisia de Disciplină a încadrat juridic corect fapta săvârşită de intimat, aplicându-i sancţiunea corespunzătoare ce decurgea din situaţia de fapt reţinută, şi având în vedere şi prezumţia de legalitate de care se bucură orice act administrativ de autoritate, solicită admiterea recursului, iar în fond respingerea acţiunii reclamantului ca nefondată;

Intimatul prin întâmpinare consideră recursul ca fiind nefondat, prima instanţă reţinut corect situaţia de fapt şi de drept incidentă în cauză.

Curtea, verificând probatoriul aflat la dosarul cauzei, coroborat cu susţinerile părţilor din cadrul dezbaterilor constată recursul promovat de pârâtă ca nefondat, pentru considerentele de mai jos.

Astfel, în ce priveşte abaterea disciplinară constând în „întârzierea sistematică în efectuarea lucrărilor” corect instanţa de fond a reţinut că din actul de sesizare a Comisiei de disciplină şi cercetările efectuate de aceasta, nu rezultă ce anume lucrări au fost întârziate şi nici caracterul sistematic al pretinselor întârzieri, de poziţiile martorilor T. D. şi H. Gh., precizând sub acest aspect ,că „ nu sunt în măsură să-i verifice activitatea” intimatului.

Cât priveşte „neglijenţa în serviciu” constând în nerealizarea cu premeditare a serviciilor ce-i reveneau, Curtea constată că în cauză nu a fost probată pretinsa „tergiversare” de intimat, a preluării dosarelor fiscale aparţinând sentinţei nr. 26, din moment ce întârzierea în derularea acestui proces a fost justificată de acesta în cuprinsul referatului său cu nr. 65528/21 august 2007 de faptul că s-a aflat în imposibilitate de a prelua un număr de 43 titluri executorii ce în fapt nu existau în anexa procesului verbal de predare – primire, aspect ce conducea la necesitatea reconstituirii documentului de preluare în forma legală. Referatul atestă de asemenea faptul că această neconcordanţă fusese adusă la cunoştinţa şefului său ierarhic însă acesta din urmă nu a prezentat-o conducerii instituţiei pentru a se lua cunoştinţă de paguba înregistrată – de 4615 - prin lipsa titlurilor la cheltuieli judiciare semnalată, lipsă recunoscută de altfel de predător (B. M.) în ciorna aflată la dosarul de cercetare.

Ori, refuzul intimatului de preluare a dosarelor suburbiei nr. 26, în condiţiile sus-evocate, apare ca fiind nejustificat, raportat prevederilor art. 44 alin. 3 din Legea nr. 188/1999, situaţie în care fapta nu putea fi calificată ca abatere disciplinară, cum se susţine de recurentă.

Nici susţinerea recurentei privind existenţa unei întârzieri sistematice în efectuarea lucrărilor de către intimat nu se verifică în speţă, în realitate fiind evocată doar o singură pretinsă întârziere, cauzată de „nerespectarea rezoluţiei de plecare în concediu” din 20.08.2007, însă această faptă nu a fost analizată şi sancţionată de comisia de disciplină.

Cât priveşte abaterea constând în existenţa unor manifestări ale intimatului de natură a prejudicia interesele instituţiei, în raporturile cu colegii, şefii ierarhici şi contribuabilii, Curtea reţine că martorii ce au făcut declaraţii în acest sens erau în realitate în duşmănie cu intimatul, fiind vizaţi de înscrisuri ce atestau documentele de executare lipsă din suburbia nr. 26, şi care proveneau din perioada în care serviciul se aflase sub conducerea martorului O. N., evocat de recurentă.

Concluzionând, faţă de cele arătate în cele ce preced, Curtea va proceda la menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei civile 1122/CA/2008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i, cu consecinţa respingerii ca nefondate a cererii de recurs promovate de pârâta D.G.F.P. I.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul introdus de pârâta D.G.F.P. I împotriva sentinţei civile nr. 1122/CA din 12.12.2008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i, sentinţă pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 15.04.2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER,

(...) (...) G (...) P. (...) B.

(...) (...) N. H.

Red. G.A.

Tehnored. M.C.

02 ex.

14.05.2009

T r i b u n a l u l I a ş i

Jud. G. B. B.