Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M A N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

SECTIA COMERCIALA, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR.183/2008

Sedinţa publică din data de 14 februarie 2008

Instanţa constituită din :

PREŞEDINTE : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

GREFIER : (...) (...)

S-a luat în examinare – după casare prin decizia nr. 3465/20.09.2007 pronunţată în dosarul nr(...) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - acţiunea în contencios administrativ formulată de reclamantul U. N. în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR – COMISIA DE DISCIPLINĂ –, având ca obiect pretenţii.

La apelul nominal, la a doua strigare, se prezintă consilier juridic S. G. cu delegaţia la dosar în reprezentarea intereselor pârâtului, lipsă fiind reclamantul.

Procedura de citare este îndeplinită.

Acţiunea este legal timbrată cu 43 lei taxă judiciară de timbru şi 0,3 lei timbru judiciar, anterior casării, în doarul nr(...).

S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la data de 14.01.2008 s-a înregistrat la dosar din partea reclamantului o cerere prin care solicită judecarea cauzei în lipsă, potrivit art. 242 alin.2 Cod pr.civ., însoţită de acte în probaţiune reprezentând: adresa nr.19986/5759/16.11.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie, adresa nr.10018/P/23.11.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 B, adresa nr. 4228/P/16.11.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria sectorului 5 B.

În timpul dezbaterilor s-au primit de la arhiva instanţei, concluziile scrise trimise prin fax din partea pârâtului, într-un singur exemplar.

Reprezentantul pârâtului arată că nu solicită administrarea de noi probe.

Curtea, apreciază ca fiind suficiente probele administrate pentru justa soluţionare a cauzei şi nefiind cereri de formulat sau excepţii de invocat declară închisă faza probatorie iar în temeiul art. 150 Cod pr.civ. acordă cuvântul pe fondul cauzei şi pune în vedere părţii prezente să facă referiri şi cu privire la îndrumările date de instanţa supremă prin decizia de casare.

Raportat la decizia de casare, reprezentantul pârâtului MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR – COMISIA DE DISCIPLINĂ arată că nu este de acord cu punctul de vedere al instanţei supreme deoarece Curtea de A p e l C l u j nu a omis şi s-a pronunţat asupra capătului principal de cerere.

Pe fond, reprezentantul reclamantului solicită respingerea acţiunii formulate de reclamant ca neîntemeiată potrivit motivelor arătate în scris, fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A :

Prin acţiunea înregistrată la 22 ianuarie 2007 reclamantul U. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL FINANŢELOR PUBLICE obligarea acestuia la plata sumei de 500.000 lei daune morale în considerarea refuzului pârâtului de a-i răspunde la obiecţiunile formulate la referatul privind rezultatul activităţii de cercetare administrativă desfăşurată de comisia de disciplină.

Prin sentinţa civilă nr. 147/9.03.2007 pronunţată în dosarul nr(...) Curtea de A p e l C l u j a admis în parte acţiunea formulată de reclamantul U. N. şi în consecinţă, pârâtul a fost obligat să-i achite reclamantului suma de 1.000 lei cu titlu de daune morale.

În motivare s-a reţinut în esenţă că finalitatea urmărită de legiuitor prin posibilitatea acordată celui care a sesizat, de a formula obiecţii, poate fi asigurată numai prin comunicarea răspunsului la acestea, lucru care reprezintă una din etapele soluţionării petiţiei, neexistând nici o raţiune în a acorda dreptul formulării de obiecţii, dacă nu este comunicat şi rezultatul acestora, cu atât mai mult cu cât, reprezintă etapa finală a cercetării administrative, care va fundamenta propunerea de sancţionare sau, din contră, clasarea sesizării.

Instanţa a evaluat prejudiciul moral suferit de reclamant, derivat din însăşi vătămarea interesului public urmărit de către acesta, prin aprecierea gravităţii, importanţei şi consecinţele refuzului pârâtului, în raport de persoana vătămată, prin aprecierea globală a tuturor consecinţelor negative şi implicaţiilor generate de refuz pe toate planurile vieţii reclamantului, reţinând că în speţă se pune doar problema daunelor morale în condiţiile în care reclamantul nu a solicitat şi realizarea dreptului pretins, probabil în considerarea faptului că, între timp, a luat cunoştinţă de răspunsul la obiecţiile sale.

Prin decizia nr. 3465/20.09.2007, Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile declarate de părţi, a casat sentinţa atacată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că instanţa de fond, deşi a admis acţiunea şi a obligat pârâtul la daune morale, a omis să se pronunţe asupra capătului principal de cerere şi nu a stabilit dacă obiectul acţiunii îl reprezintă nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri sau refuzul nejustificat de a o soluţiona, de acest lucru depinzând stabilirea faptului dacă sunt aplicabile prevederile OG nr. 27/2002 privind activitatea de soluţionare a petiţiilor.

Analizând în rejudecare cererea reclamantului, în raport de probele administrate şi conform art. 315 Cod procedură civilă, curtea reţine următoarele:

Din ansamblul materialului probator administrat în cauză rezultă că în speţă sunt aplicabile dispoziţiile Legii 571/2004, privind protecţia personalului din autorităţile publice, instituţiile publice şi din alte unităţi care semnalează încălcări ale legii, precum şi H.G. 1210/2003, privind organizarea şi funcţionarea comisiilor de disciplină şi a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice, deoarece sesizarea reclamantului se referă la fapte disciplinare afirmativ săvârşite de unul din angajaţii instituţiei.

Deşi nu invocă o vătămare proprie, în sensul art. 21 alin. 1 din H.G. 1210/2003, reclamantului i se poate conferi calitatea de avertizor în interesul legii, prin natura sesizării, care constituie una din formele de materializare a petiţiei, potrivit art. 2 din O.G. 27/2002.

Din această perspectivă, întrucât avertizorul urmăreşte un interes mai larg, general, un interes public, în sensul art. 1, alin. 1 din legea 554/2004, realizarea deplină a acestui interes presupune cooptarea activă a celui care a făcut sesizarea în întreaga problemă reglementată de H.G. 1210/2003.

În acest sens, dreptul conferit de lege celui care a sesizat, de a formula obiecţiuni poate fi asigurat numai prin comunicarea răspunsului la acestea, ca etapă a soluţionării petiţiei sale.

Acest drept fiindu-i nesocotit, urmează ca prin admiterea acestui capăt de cerere, potrivit art. 18 alin. 1 din Legea 554/2004, pârâtul să fie obligat să-i răspundă reclamantului la obiecţiunile formulate, referitoare la rezultatul activităţii de cercetare administrativă desfăşurată de Comisia de Disciplină din cadrul Ministerului Finanţelor Publice, din dosarul nr. 80/2005.

De asemenea, pârâtul va fi obligat la plata sumei de 1000 lei, daune-morale, în favoarea reclamantului, pentru prejudiciul adus acestuia, în calitatea sa de fost angajat al Administraţiei Finanţelor Publice D, reţinându-se calitatea persoanei împotriva căreia a formulat sesizarea – directorul Direcţiei Generale a Finanţelor Publice C – precum şi faptul că aspectele sesizate se refereau în mod direct la instituţia al cărei angajat a fost, la modul în care aceste aspecte i-au afectat viaţa profesională şi implicit pe cea personală.

Se va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului să răspundă la plângerea prealabilă din 13 decembrie 2006, datorită modului de soluţionare a primului petit, prin care pretenţiile principale ale reclamantului au primit o soluţionare favorabilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admis în parte acţiunea.

Obligă pârâtul să răspundă reclamantului la obiecţiile acestuia la referatul privind rezultatul activităţii de cercetare administrativă desfăşurată de Comisia de Disciplină din cadrul M.F.P. din dosar 80/2005.

Obligă pârâtul să achite reclamantului suma de 1000 lei, cu titlu de daune-morale.

Respinge capătul de cerere privind obligarea pârâtului să răspundă la plângerea prealabilă din 13.12.2006.

Definitivă.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 14 februarie 2008.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

(...) (...) (...) (...) (...) (...)