Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

SECŢIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS

ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

SENTINŢA CIVILĂ NR. 660/2009

Şedinţa publică din 16 decembrie 2009

Instanţa constituită din:

JUDECĂTOR : (...) (...)

GREFIER : E. E.

S-a luat în examinarea, pentru pronunţare, acţiunea formulată de reclamantul V. J.-G., în contradictoriu cu pârâta AGENŢIA DE PLĂŢI ŞI INTERVENŢIE PENTRU AGRICULTURĂ, având ca obiect suspendare executare act administrativ, respectiv Decizia nr. 1647/2009 emisă de B., cerere formulată în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii în anulare a actului contestat.

În data de 14.12.2009, a sosit la dosar, din partea pârâtei, întâmpinarea trimisă prin poştă ( f. 87 -99).

Din partea reclamantului, în data de 15.12.2009, au fost trimise la dosar prin fax, dovezile privind justificarea cheltuielilor de judecată solicitate ( f. 100 -101), iar în data de 16.12.2009, pârâta a trimis la dosar prin fax concluzii scrise ( f. 102 -107).

N. dezbaterilor, susţinerile şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 14 decembrie 2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când pronunţarea hotărârii s-a amânat pentru acest termen.

C U R T E A

deliberând reţine că,

Prin acţiunea în contencios administrativ reclamantul V. J.-G. a chemat în judecată pârâta AGENŢIA DE PLĂŢI ŞI INTERVENŢIE PENTRU AGRICULTURĂ, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună suspendarea executării actului administrativ respectiv decizia nr. 1647/2009 emisă de B., până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii în anulare a actului contestat.

În dezvoltarea motivelor acţiunii, se arată că prin decizia Directorului General al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură nr.(...).11.2009 emisă în temeiul Legii nr.188/1999, a O.G.nr.9/2008 pentru modificarea O.G.nr.7/2007, a Raportului Comisiei de disciplină nr.559/6.11.2009 privind "propunerea de suspendare a raportului de serviciu a dlui. V. J. G. şi în temeiul HG.nr.1344/2007" aprobat de directorul general al A.P.I.A." ... se constată suspendarea de drept a raportului de serviciu al reclamantului V. J. G., director executiv al Centrului Judeţean M al A.P.I.A., în perioada cercetării administrative ..." cu invocarea în drept a prevederilor art.94 alin.(l) lit.(n) din Legea nr.188/1999, dispoziţie legală potrivit cu care: "Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară poate influenta cercetarea administrativă, la propunerea motivată a comisiei de disciplină. "

În susţinerea cererii de suspendare a executării actului administrativ, apreciază pe deplin incidente în situaţia de faţă normele cu caracter de excepţie prevăzute de art.14 alin.l din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ potrivit cu care "în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instantei competente să dispună

Se susţine că reclamantul a respectat condiţia prealabilă impusă de prevederile suscitate şi prin înscrisul ataşat în copie, însoţit de dovada comunicării acestuia cu autoritatea pârâtă, justifică a fi sesizat autoritatea emitentă cu o plângere împotriva actului administrativ, apreciind profund nelegal şi netemeinic actul administrativ unilateral individual prin care s-a constatat suspendarea de drept a raportului de serviciu încheiat cu acesta, înaintând la data de 18 noiembrie 2009 directorului general al A.P.I.A o plângere prealabilă prin care a solicitat revocarea in tot a deciziei pentru motive de nelegalitate şi netemeinicie, obligaţie impusă de prevederile arţ.7 alin. 1 din Legea nr.554/2004.

În al doilea rând, pe baza înscrisurilor ataşate cererii de faţă, în limitele permise de natura specială a procedurii instituite de arte 14 din Legea nr. 554/2004, instanţa va putea constata pe deplin îndeplinită cerinţa legală a cazului bine justificat astfel cum este acesta definit în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, respectiv dovedirea de către reclamant a unor "împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ."

Astfel cum a statuat şi Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie, Secţia Comercială, de Contencios Administrativ şi Fiscal prin decizia nr.3015/23 septembrie 2008, "împrejurările de natură a crea o îndoială asupra legalităţii actelor administrative ...atacate, în condiţiile în care nu se pot antama în această etapă procesuală aspecte de fond, rezultă din, cel puţin aparenţe, inconsecvenţe de raţionament ale organului emitent.

Existenţa cazului bine justificat nu presupune prezentarea unor dovezi de nelegalitate evidentă, căci o asemenea cerinţă şi interpretare ar echivala cu prejudecarea fondului cauzei.

Aşa fiind, cazul bine justificat rezidă nu numai în simplele afirmaţii ale reclamantului dar şi în argumentele juridice prezentate şi sumar probate, aparent valabile, de natură a crea însă o îndoială în ceea ce priveşte actele contestate, şi a căror legalitate nu a fost încă pe deplin confirmată."

Se mai arată că în cuprinsul Raportului nr.559 din data de 6.11.2009 şi deopotrivă, argumentele în baza cărora Directorul General a acceptat şi aprobat propunerea de suspendare a raportului de serviciu al reclamantului, prin decizia a cărei suspendare se solicită "se constată suspendarea de drept a acestui raport pe perioada cercetării administrative" pentru considerente necomunicate reclamantului şi pe care, astfel, acesta nu a fost În măsură a le combate cu argumente.

În condiţiile în care decizia atacată se fondează practic în mod exclusiv pe anumite considerente invocate de Comisia de disciplină în cuprinsul Raportului 559/2009, considerăm că în temeiul principiul contradictorialităţii consacrat de prevederile art.19 alin.l lit.c din H.G. nr. 1344/2007, prealabil B. propunerii Comisiei de către Directorul General, atât Comisia cât şi emitentul deciziei trebuiau să aducă la cunoştinţa reclamantului conţinutul Raportului, motivele invocate pe care se sprijină practic în mod exclusiv "decizia de constatare a suspendării de drept".

Ori, în măsura în care motivele invocate nu au fost aduse la cunoştinţa reclamantului subiect al unei cercetări disciplinare efectuată la comandă din considerentul clar şi public declarat al ministrului agriculturii, în repetate rânduri, al înlăturării prin orice mijloace a acestuia de la conducerea Centrului Judeţean M al A.P.I.A., decizia este lovită de nulitate fiind emisă cu Încălcarea gravă atât a principiului contradictorialităţii conform cu care "comisia de disciplină are obligaţia de a asigura persoanelor aflate pe poziţii divergente posibilitatea de a se exprima cu privire la orice act sau fapt care are legătură cu abaterea disciplinară pentru care a fost sesizată comisia de disciplină" cât şi cu nesocotirea principiului garantării dreptului la apărare al reclamantului potrivit cu care ,funcţionarul public are dreptul de a fi audiat, de a prezenta dovezi în apărarea sa şi de a fi asistat sau reprezentat pe parcursul procedurii de cercetare administrativă".

Măsura suspendării raporturilor de serviciu constatată de Directorul General prin decizia contestată, deşi emisă de acesta cu invocarea prevederilor art.94 alin.l lit.n din Legea nr.188/1999, îşi are reglementarea legală (norma de drept material) în textul art.44 alin.1 din H.G. nr.1344/2007 potrivit cu care art. 44 (1) în cazul în care sunt indicii că funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată ca abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă, comisia de disciplină are obligaţia de a întocmi un raport de propunere de mutare temporară a acestuia în cadrul altui compartiment sau altei structuri a instituţiei ori autorităţii publice şi/sau de interzicere a accesului acestuia la documentele care pot influenţa cercetarea sau, după caz, de suspendare a raportului de serviciu al acestuia. "

Prin urmare, avându-şi deplina justificare în pretinse "indicii constatate în cursul procedurii cercetării disciplinare" şi fondându-se exclusiv pe propunerea Comisiei de disciplină, legalitatea unei atare măsură impunea respectarea dreptului reclamantului de a lua cunoştinţă de aspectele imputate şi deopotrivă, a dreptului acestuia de a le combate, de a se apăra împotriva oricăror acuzaţii. acestea constituind garanţiile unei legale cercetări disciplinare şi deopotrivă obligaţii stabilite în sarcina Comisiei de prevederile art.20 alin.l pct.l din H.G. nr.1344/2007 care odată nesocotite, atrag NULITATEA oricăror măsuri dispuse.

În al doilea rând, se impune a constata că sesizarea Comisiei de Disciplină privitor la pretinse fapte comise de reclamant a fost realizată de numitul J. B, Ş. Serviciu Control J. din cadrul A.P.I.A. prin adresa înregistrată la Comisie sub nr.358/25.08.2009, deci cu aproape 3 luni înainte de emiterea deciziei contestate.

În conformitate cu normele de procedură reglementate de H.G.nr.1344/2007, Comisia de disciplină a procedat la convocarea membrilor acesteia şi a persoanelor ce urmau a fi audiate, a dispus citarea părţilor, a procedat la audierea reclamantului - funcţionarul public a cărui faptă a fost sesizată - precum şi a persoanei ce a realizat sesizarea, a administrat probele în condiţiile prevăzute de norma susmenţionată intrând practic în cercetarea sesizării cu care a fost investită.

Reclamantul a dat curs solicitării de a se prezenta la Comisia de disciplină sens în care în data de 8 oct.2009 s-a prezentat conform citaţiei spre a fi audiat, ocazie cu care a înaintat în scris expunerea detaliată a punctului său de vedere raportat la faptele imputate prin sesizare şi deopotrivă, a ataşat notelor scrise toate mijloacele de probă cu înscrisuri care, în opinia sa, îi probează nevinovăţia. De asemenea, reclamantul a invocat toate mijloacele de probă cu care înţelege a se apăra, indicând în concret martorii a căror audiere o solicită.

După depunerea tuturor mijloacelor de probă de către persoanele implicate, după audierea persoanei ce a sesizat Comisia de disciplină şi deopotrivă a reclamantului, Comisia de disciplină are obligaţia de a încheia un proces verbal, prevăzut anume de dispoziţiile art.39 din H.G. nr.1344/2007.

Conform prevederilor alin.7 ale art.39, "în procesul-verbal se stabileşte în mod obligatoriu termenul până la care mijloacele de probă care nu au fost solicitate în timpul audierii vor mai putea fi invocate în faţa comisiei de disciplină sau a persoanelor desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condiţiile prevăzute la art. 31, dar nu mai târziu de termenul limită la care comisia de disciplină administrează probele. "

Cu toate că, după audiere, reclamantul a solicitat în mod expres o copie a procesului verbal al Comisiei de disciplină, această solicitare nu i-a fost aprobată.

Nici reclamantul şi nici persoana care au făcut sesizarea nu au mai solicitat acordarea unui termen până la care să depună la dosar alte probe în sprijinul sustinerilor formulate. ori dacă un atare termen ar fi fost solicitat, potrivit alin.8 al art.39 din H.G.1344/2007, "Termenul... se comunică functionarului public a cărui faptă a fost sesizată, precum şi persoanei care a formulat sesizarea. "

În condiţiile în care persoana care a făcut sesizarea, cu nesocotirea vădită a prevederilor imperative suscitate, a mai depus alte mijloace de probă, Comisia de disciplină era obligată a face aplicarea art.40 din H.G.1344/2007 potrivit cu care "Mijloacele de probă care nu au fost solicitate în condiţiile art. 39 nu vor mai putea fi invocate în fata comisiei de disciplină sau a persoanelor desemnate să efectueze cercetarea administrativă în condiţiile prevăzute la art.31. "

Ori, chiar în condiţiile în care Comisia de disciplină ar fi primit atare probe în dosar, conform art.43 din H.G. nr.1344/2007 avea"...obligaţia de a asigura accesul neîngrădit al persoanei care a formulat sesizarea şi al functionarului public a cărui faptă a fost sesizată la documentele utilizate în sau rezultate din activitatea comisiei de disciplină privind fapta sesizată ca abatere disciplinară” expresie a dreptului la apărare şi a principiului contradictorialităţii ce trebuie să guverneze cercetarea disciplinară.

În concret însă, Comisia de disciplină a nesocotit grav aceste obligaţii (deopotrivă drepturi ale petentului) întocmind pentru considerente neaduse la cunoştinţa reclamantului un raport cu propunere de suspendare a raportului de serviciu cu toate că administrarea probelor în condiţii de legalitate era încheiată şi astfel, reclamantul nu mai avea, obiectiv, ce să influenţeze şi totodată, nu s-au adus la cunonştinţa acestuia care sunt elementele şi documentele ce au condus la indicii temeinice că acesta ar putea influenţa cercetarea disciplinară.

În concluzie, măsura luată este lipsită de orice fundament, motivat În principal pe stadiul de soluţionare a dosarului de cercetare disciplinară care exclude la modul absolut posibilitatea ca reclamantul să poată influenţa cercetarea disciplinară la momentul la care această măsură a fost propusă.

Conform art.94 alin.I lit.n din Legea nr.188/1999, "Raportul de serviciu se suspendă de drept pe perioada cercetării administrative, în situatia în care functionarul public care a săvârsit o abatere disciplinară poate influenta cercetarea administrativă. la propunerea motivată a comisiei de disciplină".

În condiţiile concrete, deşi sesizată cu anumite pretinse fapte comise de reclamant, Comisia de disciplină nu a statuat nici măcar că acesta a săvârşit faptele imputate, principiul prezumţiei de nevinovăţie impus de prevederile art.19 alin.1 lit.a din H.G.nr.1344/2007 prevăzând că "funcţionarul public este considerat nevinovat pentru fapta sesizată ca abatere disciplinară comisiei de disciplină atât timp cât vinovăţia sa nu a fost dovedită. "

Nici săvârşirea unei abateri disciplinare de către reclamant şi nici vinovăţia acestuia nu au fost dovedite de Comisie, neaducându-ni-se la cunoştinţă o atare concluzie a Comisiei de Disciplină, care să deschidă posibilitatea acesteia de a solicitarea luarea unei măsuri de suspendare a raportului de serviciu al reclamantului.

Cererea de suspendare a executării Deciziei nr.1647/11.11.2009 până la pronunţarea instanţei de fond asupra cererii de anulare a actului administrativ este întemeiată şi pentru considerentul prevenirii unei pagube iminente, astfel cum termenul de pagubă iminentă a fost definit în art. 2 alin. (1) lit. ş) din Legea nr. 554/2004 respectiv "un prejudiciu material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau unui serviciu public. "

În concret, actul administrativa cărui suspendare o solicităm instanţei este de natură a afecta grav drepturi fundamentale recunoscute reclamantului precum dreptul la muncă. dreptul la protecţia socială a muncii şi dreptul la un nivel de trai decent, aşa cum aceste drepturi sunt consfinţite de prevederile constituţionale sub act. 41 şi act. 47 alin. (I), fiind apte a produce un important prejudiciu material dar şi moral reclamantului, care se impune a fi evitat prin suspendarea executării Deciziei atacate.

Prin conţinutul lor, aceste drepturi complexe includ dreptul la salariu şi dreptul la condiţii rezonabile de viaţă, de natură a asigura titularului lor un trai civilizat şi decent. Ori, menţinerea efectelor actului administrativ atacat are drept consecinţă încetarea raporturilor de serviciu ale reclamantului şi pierderea de către acesta a tuturor drepturilor de natură salarială aferente.

În sensul celor susmenţionate, trebuie amintit că potrivit celor statuate de Curtea Constituţională în Decizia nr. 1.189/2008, sensul juridic al verbului "a afecta" cuprinde mai multe nuanţe, precum pe cel de "a suprima", "a aduce atingere", "a prejudicia", "a vătăma", " leza" sau "a antrena consecinţe negative".

Pe de altă parte, suspendarea reclamantului din funcţia publică de conducere pe care o ocupă în condiţii de legalitate (şi care, urmare deciziei atacate este ocupată în continuare în mod absolut abuziv de directorul coordonator numit pe criterii politice) este de natură a afecta grav imagine a şi prestigiul profesional al acestuia, iar în condiţiile în care ulterior, în soluţionarea cererii de anulare a actului administrativ s-ar constata nelegalitatea acestuia, repararea prejudiciilor create, îndeosebi în plan moral, de măsura dispusă de conducătorul pârâtei va fi deosebit de dificilă, în raport de specificul activităţii desfăşurate de reclamant.

Nu mai puţin important, dată fiind funcţia publică ocupată de reclamant - aceea de director executiv al Centrului Judeţean M al Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură M, ordonator terţiar de credite ce are În subordine toate Centrele Locale ale Agenţiei de Plăţi din Judeţul M, se poate în mod temeinic aprecia de către instanţă că respingerea cererii de suspendare a Deciziei nr.1647/11.11.2009 ar putea genera grave disfuncţionalităţi În activitatea autorităţii publice, fapt ce atrage incidenţa prevederilor art.2 alin.1 lit.ş din Legea nr.554/2004, cât timp numai reclamantul director executiv menţinut în această funcţie publică urmare soluţiei Curţii de A p e l C l u j pronunţate în dosarul (...) - are legitimitatea de a reprezenta instituţia, nicidecum directorul coordonator al cărui provizorat se doreşte a fi prelungit prin măsura atacată.

Nu în ultimul rând, apreciază că suspendarea executării actului administrativ unilateral individual ar fi în deplin acord cu S. nr. R(89)8 adoptată la data de 13 septembrie de Comitetul de Ministri din cadrul Consiliului Europei, referitoare la protecţia jurisdicţională provizorie în materia administrativă.

S. consideră că este de dorit să fie asigurată persoanelor o protecţie jurisdicţională provizorie şi că autorităţile administrative acţionează în numeroase domenii, iar activităţile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertăţile şi interesele persoanelor. S. a apreciat că executarea imediată si integrrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate în anumite circumstante. Cauza persoanelor un prejudiciu ireparabil si pe care echitatea îI impune ca fiind de evitat În măsura posibilului.

La nivel european, actul administrativ este privit ca orice măsură sau decizie de ordin individual luată în exercitarea puterii publice şi de natură a produce efecte directe asupra drepturilor, libertăţilor sau intereselor persoanelor. În acest context, recomandarea anterior citată, pe deplin aplicabilă României - membru al Consiliului Europei - arată că instanţele chemate să decidă măsuri de protecţie provizorie vor ţine cont de ansamblul circumstanţelor şi intereselor prezente, asemenea măsuri putând fi acordate mai ales atunci când executarea actului administrativ este de natură a cauza pagube grave, dificil de reparat şi când există un argument juridic aparent valabil faţă de nelegalitatea actului administrativ.

Pârâta AGENŢIA DE PLĂŢI şi INTERVENŢIE PENTRU AGRICULTURĂ prin întâmpinarea depusă la data de 14 decembrie 2009 solicită respingerea cererii de suspendare a executării deciziei nr. 1647 din 11 noiembrie 2009 ca inadmisibilă (f.87).

În dezvoltarea motivelor întâmpinării se arată că, potrivit art. 14 alin 1 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, „în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond. (...)".

Decizia A.P.LA. nr. 1647/11. 11.2009, formulată de reclamant, privind urgenţa, vremelnicia şi prevenirea unei pagube iminente şi care nu s-ar putea repara.

Prezumţia de legalitate şi de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, acesta fiind el însuşi titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt în baza legii, echivalează cu a nu executa lege a, ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.

Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situaţie de excepţie care intervine când legea o prevede, în limitele şi condiţiile anume reglementate.

Aşadar, din textul precizat rezultă că cererea de suspendare poate fi introdusă şi În perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanţei cu fondul acţiunii, iar pentru soluţionarea favorabilă trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiţii: În cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente. Or, în cauză nu s-a făcut dovada existentei acestor conditii.

Decizia nr. 614/24.04.2009 a fost emisă în mod temeinic şi legal, în conformitate cu Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, re publicată, cu modificările şi completările, Ordonanţa Guvernului nr.9/2008 pentru modificarea O.G.6/2007 privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale şi a altor drepturi ale funcţionarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, precum şi creşterile salariale care se acordă funcţionarilor publici în anul 2007, cu modificările şi completările ulterioare, ţinând cont de dispoziţiile consemnate în Raportul Comisiei de disciplină DT. 559/06.11.2009 aprobat de Directorul General al A.P.LA. şi Sentinţa civilă DT. 224/19.05.2009 pronunţată de Curtea de a p e l C l u j În dosarul (...) sub aspectul funcţiei publice deţinute de reclamant la momentul emiterii deciziei atacate.

Raportul de serviciu se suspendă de drept atunci când funcţionarul public se află în una dintre următoarele situaţii: n) pe perioada cercetării administrative, în situaţia în care funcţionarul public care a săvârşit o abatere disciplinară poate influenţa cercetarea administrativă, la propunerea motivată a comisiei de disciplină ", în conformitate cu care s-a emis decizia de suspendare de drept a raportului de serviciu al domnului V. J. G..

Având în vedere prevederile legale mai sus menţionate coroborate cu prevederile art. 44 alin.1) din H.G. nr.1344/2007 privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor de disciplină, cu modificările şi completările ulterioare, Comisia de Disciplină a propus suspendarea În regim de urgenţă a raportului de serviciu a domnului J. G. V., director executiv al Centrului judeţean A.P .LA. M, pe perioada cercetării administrative a faptelor săvârşite de aceasta şi sesizate comisiei de disciplină în dosarul de cercetare administrativă 17/2009.

Comisia de Disciplină a motivat această propunere expunând neregulile constatate la verificarea achiziţiei publice de lucrări "N. la CJ şi CL M", la derularea execuţiei obiectivelor "D. şi modernizarea la CL Târgu L" şi extinderea CL Somcuţa M", la verificarea achiziţei şi derulării contractelor de servicii de supraveghere a lucrărilor şi contractelor de asistenţă tehnică din partea proiectantului nr.15 din 01.09.2008 şi nr.l0 din 29.07.2008, a procedurii de achiziţii privind "N. terestre şi derularea contractului de servicii de măsurători terestre".

Totodată, pentru motivarea propunerii Comisiei de Disciplină, aceasta exemplifică aspecte legate de posibilitatea existenţei unui conflict de interese, posibilitatea tentativei de fraudă cu fonduri europene, posibilitatea tentativei de fraudă legate de fonduri de la bugetul de stat, posibile foloase necuvenite.

Aşa cum reţine Comisia de Disciplină, responsabilitatea pentru aceste nereguli revine în sarcina domnului director J. G. V., care avea calitatea şi pârghiile necesare pentru a coordona şi a controla acţivitatea CJ B. M. Astfel, s-a constatat un management defectuos, grave erori manageriale, precum şi nereguli în privinţa "" achiziţiilor publice pe parcursul anului 2008. Astfel, în urma controlului efectuat la Centrul Judeţean A.P.I.A. M au reieşit o serie întreagă de deficienţe. Constatările echipei de control bazate pe documentele puse la dispoziţie au fost transmise spre competentă solutionare institutiilor abilitate ale statului.

În ceea ce priveşte paguba iminentă, arătă faptul că dimpotrivă, prin suspendarea executării actului administrativ atacat şi menţinerea domnului V. J. G. ca director executiv nu ar insemna decât destabilizarea activităţii Centrului Judeţean A.P.LA. M periclitând în mod evident absorbţia fondurilor europene şi creînd o imagine negativă asupra instituţiei

Toate aceste elemente coroborate cu prejudiciile aduse imaginii instituţiei argumentează pe deplin propunerea comisiei de disciplină de suspendarea a raportului de serviciu a domnului J. G. V. pe perioada cercetării administrative.

De menţionat faptul că legea oferă posibilitatea suspendării actului administrativ, ca o situatie de exceptie. dar numai în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente. Aceste conditii trebuie întrunite cumulativ. Paguba iminentă reprezintă prejudiciul material viitor şi previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcţionării unei autorităţi publice sau a unui serviciu public, iar cazurile bine justificate sunt împrejurările legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.

În ceea ce priveşte acuzaţiile aduse de către reclamant referitoare la emiterea deciziei nr. 1647/11.11.2009 pentru ocuparea în mod abuziv a funcţiei publice de către directorul coordonator, doreste să arate faptul că postul de director executiv, care presupune exercitarea unei funcţii publice de conducere În baza deciziei de numire în funcţie a Directorului General al A.P .I.A, este distinct de acela al directorului coordonator care presupune exercitarea funcţiei în baza unui contract de management încheiat cu ordonatorul principal de credite pe o perioadă de maximum 4 ani.

Recomandările Comitetului de Miniştri din cadrul Consiliului Europei. nu sunt obligatorii în niciun caz, fiind considerate "legislaţie moderată". Legislaţia moderată poate fi definită ca reguli de conduită care, în principiu, nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic.

Examinând cererea formulată prin prisma motivelor invocate şi a actelor existente la dosar, Curtea constată următoarele:

Potrivit art. 14 alin 1 di Legea nr. 554/2004, în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente, după sesizarea, în condiţiile art. 7, a autorităţii publice care a emis actul sau a autorităţii ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunţarea instanţei de fond.

Prin urmare, suspendarea actelor administrative unilaterale poate fi dispusă de instanţă până la soluţionarea cererii în cazuri bine justificate şi pentru prevenirea unei pagube iminente.

În speţă instanţa va aprecia că cerinţele de admisibilitate a cererii de suspendare instituite de legiuitor prin dispoziţiile legale amintite mai sus sunt îndeplinite. Astfel, cererea reclamantului se circumscrie sferei cazurilor bine justificate întrucât se poate susţine cu temei că este posibil ca actul administrativ unilateral al pârâtei să fie pus în executare anterior momentului la care o instanţă de judecată să se fi pronunţat irevocabil cu privire la legalitatea acestuia cu consecinţa producerii unor prejudicii care ulterior nu ar putea fi reparate, prejudicii care ar putea decurge din privarea în mod nelegal de remuneraţia aferentă funcţiei sale, ipoteza normei legale fiind îndeplinită.

Este cunoscut faptul că art. 14(1) din Legea nr. 554/2004 condiţionează suspendarea executării unui act administrativ de existenţa unui caz bine justificat şi pentru prevenirea unei pagube iminente, condiţii cerute a fi îndeplinite şi a căror verificare trebuie făcută prin raportare la definiţiile pe care însuşi legiuitorul le-a dat acestor expresii/termen, respectiv la art. 2(1) lit.ş) şi t).

Mai mult, afirmaţiile reclamantului coroborate cu înscrisurile depuse în probaţiune sunt în măsură să creeze o îndoială puternică şi evidentă asupra prezumţiei de legalitate a actului administrativ contestat.

Fără a cerceta fondul cauzei se poate observa că decizia a cărei suspendare se solicită a fi dispusă a fost emisă la data la care cercetarea administrativă a reclamantului a fost finalizată astfel că ipoteza normei legale instituită prin art.94 alin.1 lit.n din Legea nr.188/1999.

Totodată prin S. nr. R(89) 8 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei se arată că măsurile de protecţie provizorie - ce pot îmbrăca şi forma suspendării executării actului administrativ - pot fi acordate dacă executarea actului este de natură să cauzeze prejudicii grave ireparabile doar cu dificultate, şi sub condiţia existenţei unui caz prima facie împotriva validităţii actului respectiv, ipoteză întrunită în speţă.

Pentru toate aceste considerente, Curtea va aprecia cererea de suspendare formulată de către reclamant ca fiind fondată iar în temeiul art.14 din Legea nr.554/2004 o va admite, va dispune suspendarea ordinului nr.1647 din data de 11 noiembrie 2009 emis de pârâtă până la pronunţarea instanţei de fond.

Pârâta aflându-se în culpă procesuală, în temeiul art. 274 Cod procedură civilă va fi obligată să plătească reclamantului suma de 1710,3 lei cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ş T E

Admite acţiunea formulată de reclamantul V. J.-G. domiciliat în E. D. nr. 88 judeţul M.

Dispune suspendarea executării deciziei nr. 1647 din 11 noiembrie 2009 a pârâtei.

Obligă pârâta să plătească reclamantului suma de 1710,3 lei cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în 5 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică din 16.12.2009.

PREŞEDINTE GREFIER

(...) (...) E. E.

Red.M.S./M.N.

4 ex./ 14.01.2010.