Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA COMERCIALĂ ŞI DE CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DOSAR NR(...) DECIZIE NR. 120/R-C

Şedinţa publică din 01 Februarie 2008

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...) (...) - judecător

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) E. (...)

Grefier: U. N.

S-au luat în examinare, pentru soluţionare, recursurile declarate de reclamantul P. O. B., cu domiciliul în P, str. (...), (...)5, .B, .11, judeţ A, şi de pârâtul Baroul A, împotriva, sentinţei nr. 407/CA din 02 iulie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş – Secţia Civilă, în dosarul nr(...), intimat – pârât fiind Comisia de Dsciplină din cadrul Baroului A.

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, au răspuns avocat S. D. pentru Baroul A şi avocat J. J. pentru Comisia de Disciplină din cadrul Baroului A, reclamantul P. O. fiind lipsă.

Procedura, legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care învederează că la dosar au fost depuse relaţiile solicitate.

Curtea pune în discutia părţilor tardividitatea recursului formulat de pârâtul Baroul A.

Apărătorii pârâţilor arată că lasă la aprecierea instanţei soluţionarea acestei excepţii.

Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului.

Apărătorul pârâtului Baroul A, având cuvântul, solicită respingerea recusului formulat de P. O., arătând că hotărârea instanţei de fond este motivată, aceasta făcând trimitere la acte normative. Referitor la capătul de cerere privitor la daunele morale, apărătorul pârâtului susţine că acesta nu este fondat deoarece reclamantul nu a făcut dovada vreunui prejudiciu moral. În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Comisiei de Disciplină a Baroului A, arată că instanţa de fond în mod corect a admis această excepţie, deoarece Comisia de Disciplină nu are personalitate juridică şi este o structură internă.

Apărătorul Comisiei de Disciplină, având cuvântul, solicită respingerea recursului reclamantului P. O., arătând că hotărârea de la instanţa de fond a fost motivată iar prejudiciul nu a fost creat şi nu poate fi demonstrat, o simplă întârziere în furnizarea unui răspuns către petent nu creează prezumţia producerii unui prejudiciu. Totodată precizează că Comisia de Disciplină din cadrul Baroului A nu are personalitate juridică şi nici patrimoniu propriu.

C U R T E A

Asupra recursurilor de faţă, deliberând:

Constată că prin acţiunea introdusă la data de 6 martie 2007, înregistrată la T r i b u n a l u l A r g e ş sub nr(...), reclamantul P. O. B. a chemat în judecată Baroul A şi Comisia de disciplină din cadrul baroului, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea acestora să-i răspundă la cererea nr. 496/12.09.2006 şi a deciziei disciplinare motivată, pronunţată în legătură cu plângerea nr. 227/29 mai 2005, precum şi să-i plătească despăgubiri morale în sumă de 10.000 lei, penalităţi de 50 lei/zi de întârziere şi cheltuieli de judecată, arătând că în mod sistematic pârâţii refuză să îi răspundă la cererea formulată.

Prin sentinţa nr. 407/CA din 2 iulie 2007, T r i b u n a l u l A r g e ş – secţia civilă, complet specializat contencios administrativ şi fiscal, a admis în parte acţiunea, în sensul că a obligat pe pârâtul Baroul A să-i răspundă la cererea cu nr. 496/12.09.2006 şi să-i plătească 4,30 lei cheltuieli de judecată. Prin aceeaşi sentinţă a fost respins capătul de cerere privitor la despăgubirile morale, cât şi acţiunea faţă de Comisia de disciplină, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Pentru a se pronunţa în sensul celor de mai sus, instanţa a reţinut că pârâta comisia de disciplină este o structură internă a baroului şi doar face propuneri baroului, neputând fi parte în proces.

Pe fondul cauzei, a reţinut că pârâtul Baroul A nu a răspuns cererii reclamantului nr. 496/12.09.2006, motiv pentru care acest capăt de cerere a fost admis. Cererea de acordare a despăgubirilor morale şi a penalităţilor a fost respins, pentru că reclamantul nu a făcut dovada prejudicierii sale.

Împotriva sentinţei, în termen legal au formulat recurs reclamantul cât şi pârâtul Baroul A.

În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamantul a criticat sentinţa sub următoarele aspecte:

1. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină ( art. 304 pct.7 Cod proc. civilă), pentru că nici unul dintre capetele de cerere nu este motivat în drept, cu excepţia cheltuielilor de judecată.

2. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aprecierea greşită a legii ( art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă). Greşit i s-a respins capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor morale şi a penalităţilor ca nedovedit, în condiţiile în care baroul a fost obligat să îi răspundă cererii sale. Concluzia instanţei în sensul că reclamantul ar fi dat dovadă de dezinteres, lăsând să treacă un termen îndelungat de la data sesizării comisiei de disciplină şi data formulării cererii nr. 496/2006 este nefondată, pentru că soluţionarea sesizării sale presupune parcurgerea unor anumite etape, până la pronunţarea soluţiei disciplinare din 25 mai 2006. Obligaţia pârâţilor de comunicare a deciziei disciplinare motivate s-a încălcat, motiv pentru care a solicitat cu cererea nr. 496/12.09.2006 înaintarea acesteia. În plus, instanţa a omis să se pronunţe pe cererea de comunicare a deciziei disciplinare motivate.

3. Soluţia de respingere a acţiunii faţă de Comisia de disciplină din cadrul Baroului A este nelegală, pentru că deşi funcţionează în cadrul acestuia, are organe proprii de conducere, atribuţii , structură internă proprie, beneficiind de fonduri necesare funcţionării sale, motiv pentru care sunt aplicabile dispoziţiile art. 41 alin. 2 Cod proc. civilă.

În recursul său, Baroul A a criticat sentinţa sub un sigur aspect, susţinând că prin adresa nr. 1/02.04.2007( primită de acesta la 4.04.2007) i s-a comunicat reclamantului decizia disciplinară nr.1/25.05.2006, prin care a fost soluţionată plângerea sa nr. 227/2005, iar astfel cererea a rămas fără obiect.

În privinţa recursului pârâtului Baroul A, s-a pus în discuţia părţilor excepţia de tardivitate a formulării lui, în raport de dovada de comunicare a sentinţei, realizată prin borderoul nr. 152 din 13 iulie 2007, fila 61, ultima poziţie. Faţă de această dovadă, se constată că recursul Baroului A este tardiv formulat, cu depăşirea termenului de 15 zile prevăzut de art.20 alin. 1 din legea nr. 554/2004, în condiţiile în care plicul prin care recursul a fost expediat poartă ştampila cu data de 03.09.2007. Pe cale de consecinţă, pentru temeiurile arătate, recursul Baroului A va fi respins ca tardiv formulat, în temeiul art. 20 alin. 1 din Legea nr. (...) coroborat cu art. 103 alin. 1 Cod proc. civilă, urmând a fi examinat, pe fond, doar recursul declarat de reclamant.

În privinţa acestuia, se constată următoarele:

Prima critică adusă sentinţei este nefondată, întrucât soluţia se întemeiază pe prevederile art. 1 alin. 1 coroborat cu art. 8 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, stabilindu-se îndreptăţirea reclamantului în a se adresa instanţei de contencios administrativ, acţiunea sa fiind corect şi legal încadrată în dispoziţiile acestui act normativ.

Nici cea de a doua critică adusă sentinţei nu este fondată. Aşa cum a reţinut şi prima instanţă, reclamantul nu a făcut nici o dovadă privind prejudiciul moral pe care l-ar fi suferit ca urmare a necomunicării răspunsului la cererea sa cu nr. 496/12.09.2006. De altfel, chiar recurentul-reclamant a arătat că cercetarea disciplinară presupune parcurgerea mai multor etape, până la finalizarea printr-o decizie ( în speţă, decizia pronunţată poartă nr. 1 din 25 mai 2006). Chiar dacă recursul baroului nu poate fi analizat, ca urmare a neformulării în termen, înscrisurile depuse la dosar rămân câştigate cauzei şi atestă atât finalizarea plângerii formulată de reclamant, prin decizia susmenţionată, prin care sesizarea Consiliului Baroului privitoare la aceasta a fost respinsă (situaţie care constituie încă un motiv pentru respingerea cererii sale de acordare a despăgubirilor morale), cât şi comunicarea sa, potrivit confirmării de la f. 43 din dosar. Nici cererea privind plata penalităţilor nu putea fi primită, Legea nr. 554/2004, pe care a fost întemeiată acţiunea, statuând, prin art. 24 şi 25, asupra măsurilor de constrângere a autorităţilor în privinţa executării obligaţiilor ce le revin.

Nefondată este şi ultima critică adusă sentinţei, în condiţiile în care chiar reclamantul a solicitat prin acţiune obligarea autorităţii administrative la emiterea răspunsului la cererea sa, ori doar baroul se înscrie în categoria instituţiilor asimilate noţiunii de autoritate publică, nu şi comisia de disciplină, care constituie o structură internă şi, drept urmare, art. 41 invocat de recurent este inaplicabil, prin raportare la dispoziţiile Legii nr. (...)( art.1, art. 2 (1) lit a şi art. 16).

Sintetizând considerentele de fapt şi de drept expuse, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod proc. civilă, va respinge recursul reclamantului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de reclamantul P. O. B., cu domiciliul în P, str. (...), (...)5, .B, .11, judeţul A, împotriva, sentinţei nr. 407/CA din 02 iulie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş – Secţia Civilă, în dosarul nr(...).

Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de pârâtul Baroul A, cu sediul în P, str. I.C. (...) nr. 42, judeţul A, împotriva aceleeşi sentinţe.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 01 februarie 2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I – secţia comercială şi de contencios administrativ şi fiscal.

I.E.G., G.A., E.D.U.,

Grefier,

Red. I.E.G.

2 ex/29.02.2008

Jud. fond: S.V.U.