Cabinet avocat Dreptul muncii

- Legea nr. 188/1999

R O M A N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

D E C I Z I A NR. 278

Şedinţa publică din 14 februarie 2008

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol, judecarea recursului declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice B , cu sediul în mun. B,(...) nr. 7, jud. S- pentru pârâtele DGFP S şi Ministerul Economiei şi Finanţelor B, sector. 5,(...), împotriva sentinţei nr. 3253 din 6 decembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S u c e a v a – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal în dosar nr(...).

La apelul nominal a lipsit recurentă şi reclamanta intimată D. H. J..

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care, instanţa constatând recursul în stare de judecată, a rămas în pronunţare.

După deliberare,

C U R T E A,

Asupra recursului de faţă, constată

Prin cererea introdusă la T r i b u n a l u l S u c e a v a - secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal şi înregistrată sub nr(...) din 12 noiembrie 2007, reclamanta D. H. în contradictoriu cu pârâţii DGFP S şi Ministerul Economiei şi Finanţelor a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligaţi pârâţii la plata primelor de concediu pentru anii 2004, 2005 şi 2006 actualizată cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective .

În motivarea acţiunii arată reclamanta că este funcţionar public în cadrul DGFP S şi că, potrivit art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 (devenit art. 34 după republicare), funcţionarul public are dreptul pe lângă indemnizaţia de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Ulterior, acest drept nu a mai fost acordat fiind suspendat prin următoarele acte normative : art. 3 al. 1 din OUG nr. 33/2001 până la 01.01.2002; art. 12 al. 4 din Legea nr. 743/2001 până la 31.12.2002; art. 10 al. 3 din Legea nr. 631/2002 până la 31.12.2003; art. 9 al. 7 din Legea nr. 507/2003 până la 31.12.2004 şi art. 8 al. 7 din Legea nr. 511/2004 până la 31.12.2005, art. 5 alin. 1 din Lg. nr. 380/2005 până la 31.12.2006.

A mai arătat reclamanta că este îndreptăţită la prima de vacanţă pe anii 2004 - 2006, motivat de faptul că suspendările dispuse în legile bugetului anual şi-au încetat aplicabilitatea la momentul formulării prezentei acţiuni, neexistând nici un act normativ care să abroge dispoziţiile art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată.

Pârâta DGFP S - prin DGFP B, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Soluţionând cauza în fond, T r i b u n a l u l S u c e a v a – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr.3253 din 6 decembrie 2007, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâţi să plătească reclamantei prima de concediu egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu pentru anii 2004, 2005 şi 2006, actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 ( în prezent art. 34 al. 2 din actuala lege) funcţionarul public, are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu şi că suspendarea succesivă a acordării primei anuale prin diferite acte normative nu au dus la stingerea dreptului, dispoziţia prevăzută de art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată fiind în vigoare şi neabrogată.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâţii – prin DGFP B, care au invocat drept motiv de casare dispoziţiile art. 304 pct. 9 cod pr. civilă, în esenţă arătând că acordarea primei de concediu a fost suspendată anual prin diferite acte normative; că şi Curtea Constituţională în mod constant a susţinut că „beneficiul unor drepturi salariale suplimentare, care este prima de concediu, nu constituie un drept constituţional fundamental, iar dispoziţiile art. 53 din Constituţie, nu sunt incidente în privinţa reglementării lor.”

Au mai susţinut recurentele că potrivit dispoziţiilor Legii nr. 500/2002 privind finanţele publice, nici o cheltuială din fondurile publice nu poate fi angajată, ordonată şi plătită, dacă nu este aprobată potrivit legii, iar pe de altă parte nici o cheltuială nu poate fi înscrisă în buget dacă nu există baza legală pentru respectiva cheltuială.

Recursul este nefondat.

Dispoziţiile art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 ( în prezent art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată), prin care funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, sunt imperative şi nu au fost abrogate.

Suspendarea succesivă a dreptului de acordare a primei de vacanţă pentru perioada 2003 – 2006, care evident a avut un caracter temporar, atâta vreme cât suspendarea a fost anuală, nu duce la stingerea dreptului.

În acest context, sentinţa pronunţată de prima instanţă este temeinică şi legală şi cum din oficiu nu se constată motive de ordine publică care să ducă la casarea sentinţei recurate, curtea în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 304² şi art. 312³ (1) cod pr. civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâte – prin DGFP B.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E,

Respinge ca nefondat recursul declarat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice B , cu sediul în mun. B,(...) nr. 7, jud. S - pentru pârâtele DGFP S şi Ministerul Economiei şi Finanţelor B, sector. 5,(...), împotriva sentinţei nr. 3253 din 6 decembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l S u c e a v a – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal în dosar nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 14 februarie 2008.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red. U.E.

Jud. U. A.

S. M.

Tehnored. D.S.

Ex. 2/27.02.2008