Cabinet avocat Dreptul muncii

- Legea nr. 188/1999 –

R O M A N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

D E C I Z I A NR. 925

Şedinţa publică din 14 mai 2009

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâtul Consiliul Judeţean B, cu sediul în mun. B, E. S., nr. 1, jud. B împotriva sentinţei nr.175 din 4 februarie 2009 a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal (dosar nr.4436/E/40/2008).

La apelul nominal au lipsit recurentul şi reclamanta intimată E. N..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,instanţa, luând act că nu s-au formulat cereri şi nu s-au invocat chestiuni prelabile, constată recursul în stare de judecată şi în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civ., rămâne în pronunţare.

După deliberare,

C U R T E A,

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal la data de 21.10.2008, reclamanta E. N. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Judeţean B, obligarea acestuia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare şi sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, pentru perioada de timp cuprinsă între data de 01.01.2004 şi 28.02.2007, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, că prin OG 92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.

A mai arătat reclamanta că anterior introducerii acţiunii a solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă solicitarea i-a fost refuzată.

În susţinerea acţiunii, reclamanţii au depus la dosar înscrisuri.

Pârâtul, legal citat, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 175 din 4 februarie 2009, T r i b u n a l u l B o t o ş a n i a admis acţiunea reclamantei, obligând pârâtul să acorde acesteia suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, pentru perioada de timp cuprinsă între data de 01.01.2004 şi 28.02.2007, sume ce vor fi actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acţiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care – în forma actuală - prevede că salariul funcţionarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare.

Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III- Reglementări privind funcţia publică şi funcţionarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 şi care, prin art. 25 din aceeaşi lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.

În ce priveşte efectul suspendării sporurilor respective prin OG nr. 92/2004 şi OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanţa a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispoziţiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Consiliul Judeţean B, arătând că art. 31 alin. 1 din Legea nr. 188/1999 nu instituie o obligaţie pentru ordonatorul de credite, iar potrivit Legii nr. 273/2006 privind finanţele publice locale, nici o cheltuială publică nu poate fi angajată, ordonată sau plătită dacă nu este aprobată potrivit legii şi nu are prevederi bugetare.

Mai susţine recurentul că s-a refuzat plata sumelor de bani reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare solicitate de reclamantă, motivat de faptul că plata acestora a fost suspendată printr-o serie de acte normative.

Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.

Potrivit art. 31 al. 1 lit. c şi d din Legea nr. 188/1999 „pentru activitatea desfăşurată funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare”.

Aşa cum de altfel pârâtul recurent admite, reclamanta nu au primit aceste sporuri salariale.

De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva raţiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.

Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului”.

Dreptul reclamantei la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanţă şi prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existenţa unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acţiunea iniţială.

Cât priveşte suspendarea aplicării dispoziţiilor art. 31 al. 1 lit. c şi d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004, corect a reţinut instanţa de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.

Suspendarea aplicării acestor dispoziţii, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.

Faţă de aceste aspecte, constatând legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul Consiliul Judeţean B, cu sediul în mun. B, E. S., nr. 1, jud. B împotriva sentinţei nr.175 din 4 februarie 2009 a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 14 mai 2009.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red. NV

Jud. S. M.

Tehnored. MM

2 ex. – 20.05.09