Cabinet avocat Dreptul muncii

- Legea nr. 188/1999 –

R O M A N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

D E C I Z I A NR. 930

Şedinţa publică din 14 mai 2009

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Primăria oraşului G., jud. B - prin primar împotriva sentinţei nr.120 din 28 ianuarie 2009 a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal (dosar nr.4747/E/40/2008).

La apelul nominal au lipsit recurenta şi reclamantul intimat T. N. E..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,instanţa, luând act că nu s-au formulat cereri şi nu s-au invocat chestiuni prelabile, constată recursul în stare de judecată şi în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civ., rămâne în pronunţare.

După deliberare,

C U R T E A,

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal la data de 11.11.2008, reclamantul T. N. E., a solicitat în contradictoriu cu pârâta Primăria oraşului G. - prin primar, obligarea acesteia la plata sumelor de bani reprezentând sporul privind suplimentul postului în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare şi sporul privind suplimentul treptei de salarizare, în procent de 25% din salariul tarifar de încadrare, începând cu data de 04.11.2005, până la data pronunţarea sentinţei şi în continuare, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că aceste sporuri sunt prevăzute de art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, că prin OG 92/2004 sporurile au fost suspendate pentru perioada 2004-2006, însă nu au fost abrogate, trebuind a fi acordate după încetarea perioadei de suspendare.

A mai arătat reclamantul că anterior introducerii acţiunii a solicitat prin procedură prealabilă acordarea acestor drepturi, însă solicitarea i-a fost refuzată.

În susţinerea acţiunii, reclamantul a depus la dosar înscrisuri.

Pârâta, legal citată, prin întâmpinarea depusă la dosar a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Prin sentinţa nr. 120 din 28 ianuarie 2009, T r i b u n a l u l B o t o ş a n i a admis în parte acţiunea reclamantului, obligând pârâta să acorde acestuia suplimentul postului în procent de 25 % din salariul de bază şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare în procent de 25% din salariul de bază, sporuri aferente perioadei efectiv lucrată de reclamant - funcţionar public, începând cu data de 04.11.2005 - până la data de 28 ianuarie 2009 (data pronunţării sentinţei).

Totodată, s-a respins cererea privind acordarea pentru viitor a acestor drepturi.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:

Temeiul legal al drepturilor salariale pretinse prin acţiune îl constituie disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 modificată, care – în forma actuală - prevede că salariul funcţionarului public este compus din salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului şi suplimentul treptei de salarizare.

Ori, această componentă a salariului a fost introdusă prin art. 13 din Titlul III- Reglementări privind funcţia publică şi funcţionarii publici - din Legea nr. 161/2003, care a modificat prevederile anterioare ale disp. art. 29 din Legea nr. 188/1999 şi care, prin art. 25 din aceeaşi lege, a prevăzut data aplicării acestui text de lege, respectiv data de 1.01.2004.

În ce priveşte efectul suspendării sporurilor respective prin OG nr. 92/2004 şi OG nr. 2/2006, pentru perioada 2004-2006, instanţa a constatat că acestea nu au fost abrogate, reintrând de drept în vigoare la data încetării perioadei de suspendare, conform dispoziţiilor art. 64 alin. 2 din Legea nr. 24/2000 privind tehnica legislativă.

Cu privire la capătul de cerere referitor la acordarea acestor drepturi pentru viitor, instanţa de fond a respins această cerere, apreciind că acţiunea vizează nerecunoaşterea unor drepturi prevăzute de lege, neavând un caracter cert pentru viitor.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Primăria oraşului G. - prin primar, arătând că deşi art. 31 alin. 1 lit. c şi d din Legea nr. 188/1999 prevede aceste suplimente ca făcând parte din salariul funcţionarului public, nici o prevedere legală nu specifică cuantumul acestor drepturi.

A apreciat recurenta că procentul de 25% trebuia negociat prin contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, care la nivelul acestei instituţii nu este încheiat.

În fine, arată pârâta că acordarea acestor suplimente a fost şi este în continuare suspendată printr-o serie de acte normative.

Analizând hotărârea recurată, prin prisma actelor şi lucrărilor dosarului precum şi a motivelor invocate în recurs, curtea constată neîntemeiat recursul.

Potrivit art. 31 al. 1 lit. c şi d din Legea nr. 188/1999 „pentru activitatea desfăşurată funcţionarii publici au dreptul la un salariu compus din: salariul de bază, sporul de vechime în muncă, suplimentul postului, suplimentul corespunzător treptei de salarizare”.

Aşa cum de altfel pârâta recurentă admite, reclamanţii nu au primit aceste sporuri salariale.

De principiu, o normă legală, o dată reglementată, trebuie să producă efecte, fiind împotriva raţiunii de a exista, a unei legi, să aibă doar caracter formal.

Potrivit art. 1 din Protocolul nr. 1 Adiţional la Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea drepturilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietate decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului”.

Dreptul reclamantului la sporurile salariale reprezentând suplimentul postului şi suplimentul corespunzător treptei de salarizare este un drept de creanţă şi prin urmare, un bun în sensul art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar atâta timp cât nu s-a dovedit existenţa unei cauze de utilitate publică pentru nerespectarea dispoziţiilor legale în vigoare, pârâtul corect a fost obligat la plata sumelor solicitate prin acţiunea iniţială.

Împrejurarea că nu a fost prevăzut cuantumul exact al sporului prin hotărâri ale Guvernului României de punere în aplicare şi executare a legii, nu constituie un temei al respingerii acţiunii. Fiind prevăzut de lege, dreptul pretins nu poate fi înlăturat de instanţă. Exercitarea reală a acestui drept, impune statului luarea unor măsuri pozitive printre care şi măsura stabilirii cuantumului sporului, lipsa acestei măsuri echivalând cu o ingerinţă în exerciţiul dreptului de proprietate şi cu neîndeplinirea obligaţiilor pozitive ale statului ce îi incumbă pentru salvgardarea dreptului de proprietate, obligaţii pozitive reţinute şi în jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului – cauza Oneryiediz C. Turcia din 18 iunie 2002. Sancţionarea ingerinţei statului, poate fi realizată doar prin stabilirea cuantumului sporului, de către instanţă. Nu a fost învederat nici un motiv pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanţă ar avea caracter nerezonabil şi nici Curtea nu constată motive pentru care cuantumul sporului acordat de prima instanţă ar putea fi considerat excesiv.

Cât priveşte suspendarea aplicării dispoziţiilor art. 31 al. 1 lit. c şi d din Legea nr. 188/1999 prin art. 44 din O.U.G. nr. 92/2004, corect a reţinut instanţa de fond că, măsura suspendării s-a dispus cu încălcarea dispoziţiilor constituţionale ce reglementează drepturile persoanelor încadrate în muncă.

Suspendarea aplicării acestor dispoziţii, care evident a avut un caracter temporar, nu duce la stingerea dreptului.

Faţă de aceste aspecte, constatând legală şi temeinică hotărârea instanţei de fond, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtei.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Primăria oraşului G., jud. B - prin primar împotriva sentinţei nr.120 din 28 ianuarie 2009 a T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 14 mai 2009.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red. NV

Jud. N. E.

Tehnored. MM

2 x. – 21.05.09