Cabinet avocat Dreptul muncii

- Legea nr. 188/1999 -

R O M A N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA COMERCIALĂ,CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

DECIZIA NR. 378

Şedinţa publică din 13 martie 2008

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea recursului declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice S, cu sediul în municipiul S, str. (...) (...) f.n., judeţul S, împotriva sentinţei nr. 3301/13.12.2007 a T r i b u n a l u l u i S u c e a v a – secţia comercială,contencios administrativ şi fiscal ( dosar nr(...)).

La apelul nominal au lipsit recurenta şi reclamantul intimat N. E..

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei după care luând act că nu s-au for,mulat cereri şi nu s-au invocat chestiuni prealabile, instanţa constată recursul în stare de judecată şi în conformitate cu disp. art. 150 Cod pr.civilă, rămâne în pronunţare.

După deliberare,

C U R T E A :

Asupra recursului de faţă,constată:

Prin cererea introdusă la T r i b u n a l u l S u c e a v a şi înregistrată sub nr(...) din 24.09.2007, reclamanul N. E. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice S , a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata primelor de concediu pentru anii 2004 şi 2005, actualizate cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective.

În motivarea acţiunii arată reclamantul că este funcţionar public la Direcţia Generală a Finanţelor Publice S şi că, potrivit art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 (devenit art. 34 după republicare), funcţionarul public are dreptul pe lângă indemnizaţia de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Ulterior, acest drept nu a mai fost acordat, fiind suspendat prin următoarele acte normative : art. 3 al. 1 din OUG nr. 33/2001 până la 01.01.2002; art. 12 al. 4 din Legea nr. 743/2001 până la 31.12.2002; art. 10 al. 3 din Legea nr. 631/2002 până la 31.12.2003; art. 9 al. 7 din Legea nr. 507/2003 până la 31.12.2004 şi art. 8 al. 7 din Legea nr. 511/2004 până la 31.12.2005.

A mai arătat reclamantul că este îndreptăţit la prima de vacanţă pe cei doi ani, motivat de faptul că suspendările dispuse în legile bugetului anual şi-au încetat aplicabilitatea la momentul formulării prezentei acţiuni, neexistând nici un act normativ care să abroge dispoziţiile art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată.

Prin întâmpinare, pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice S a solicitat respingerea acţiunii ca nefondată.

Soluţionând cauza în fond, T r i b u n a l u l S u c e a v a – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa nr.3301 din 13.12.2007, a admis acţiunea şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile băneşti reprezentând prima de concediu, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, pentru anii 2004 şi 2005, sume actualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că potrivit art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 ( în prezent art. 34 al. 2 din actuala lege) funcţionarul public, are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu şi că suspendarea succesivă a acordării primei anuale prin diferite acte normative nu au dus la stingerea dreptului, dispoziţia prevăzută de art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată fiind în vigoare şi neabrogată.

Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice S, care a arătat că sentinţa este nelegală, deoarece prin diferite acte normative acordarea primei de vacanţă a fost suspendată şi că, Direcţia Generală a Finanţelor Publice S a respectat dispoziţiile legale în vigoare şi nu a acordat prima de vacanţă, aceasta urmând să fie acordată ulterior. Pe de altă parte, pârâta a invocat faptul că este finanţată de la bugetul asigurărilor sociale care este deficitar şi care nu asigură acordarea fiecărui salariat a primei de vacanţă.

Recursul se poate încadra în dispoziţiile art. 304 pct. 9 cod pr. Civilă şi este nefondat.

Dispoziţiile art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 ( în prezent art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, republicată), prin care funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariu de bază din luna anterioară plecării în concediu, sunt imperative şi nu au fost abrogate.

Suspendarea succesivă a dreptului de acordare a primei de vacanţă pentru anii 2004 şi 2005, care evident a avut un caracter temporar, atâta vreme cât suspendarea a fost anuală, nu duce la stingerea dreptului.

Motivele invocate în declaraţia de recurs cum că pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice S a respectat dispoziţiile legale în vigoare şi cum că bugetul asigurărilor sociale de unde se finanţează pârâta este deficitar, nu sunt de natură să ducă la schimbarea soluţiei pronunţate de prima instanţă.

În acest context, sentinţa pronunţată de prima instanţă este temeinică şi legală şi cum din oficiu nu se constată motive de ordine publică care să ducă la casarea sentinţei recurate, curtea în baza art. 304 pct. 9 raportat la art. 304² şi art. 312³ (1) cod pr. civilă, va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtă.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E,

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice S, cu sediul în municipiul S, str. (...) (...) f.n., judeţul S, împotriva sentinţei nr. 3301 din 13.12.2007 a T r i b u n a l u l u i S u c e a v a – secţia comercială,contencios administrativ şi fiscal.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 13 martie 2008.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red.G.C.

Jud. E. J. E.

E. D.

Dact.N.A.

Ex. 2/ 14.03.2008