Cabinet avocat Dreptul muncii

- Legea nr. 188/1999-

R O M A N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS ADMINISTRATIV ŞI FISCAL

D E C I Z I A NR. 422

Şedinţa publică din 20 martie 2008

Preşedinte (...) (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B, cu sediul în mun. B, Calea Naţională nr. 85, jud. B, împotriva sentinţei nr. 1764 din 12 decembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal în dosar nr(...).

La apelul nominal au lipsit pârâta recurentă şi reclamanta intimată S. E..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanţa, luând act că nu s-au formulat cereri şi nu s-au invocat chestiuni prealabile, constată recursul în stare de judecată şi în conformitate cu disp. art. 150 Cod proc. civ., rămâne în pronunţare.

După deliberare,

C U R T E A,

Asupra recursului de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i B o t o ş a n i – secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal sub nr. 4788/40/ din 2.10.2007 reclamanta S. E. a chemat în judecată pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B, solicitând instanţei obligarea pârâtei la plata primei de concediu pentru anul 2006, actualizată cu indicele de inflaţie, la data plăţii efective.

În motivarea acţiunii arată reclamanta că, este funcţionar public în cadrul AJOFM B şi că, potrivit art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999, funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu.

Ulterior, acest drept nu a mai fost acordat fiind suspendat prin următoarele acte normative: art. 3 al. 1 din O.U.G. nr. 33/2001 până la 1 ianuarie 2002; art. 12 al. 4 din Legea nr. 743/2001 până la 31 decembrie 2002; art. 10 al. 3 din Legea nr. 631/2002 până la 31 decembrie 2003; art. 9 al. 7 din Legea nr. 507/2003 până la 31.12.2004; art. 8 al. 7 din Legea nr. 511/2004 până la 31 decembrie 2005; art. 5 al. 1 din lg. 380/2005, până la 31.12.2006.

Apreciază reclamanta că este îndreptăţită la prima de vacanţă pe anul 2006 motivat de faptul că suspendările dispuse în legile bugetului anual şi-au încetat aplicabilitatea la momentul formulării prezentei acţiuni, neexistând vreun act normativ care să abroge dispoziţiile art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 republicată.

Pârâta, legal citată a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii.

Prin sentinţa nr. 1764 din 12 decembrie 2007 T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – secţia comercială, contencios administrativ a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâtă să plătească reclamantei prima de concediu aferentă anului 2006, egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, actualizată cu indicele de inflaţie până la data plăţii efective.

Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că potrivit art. 33 al. 2 din Legea nr. 188/1999 funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, prevedere legală a cărei aplicare a fost suspendată prin legile bugetare anuale, temporar, suspendare ce nu echivalează cu stingerea dreptului.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, pârâta.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâta recurentă a arătat că, aplicarea disp. art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 a fost suspendată succesiv prin legile bugetare anuale, aşa încât neplata drepturilor salariale nu-i poate fi imputată.

Recursul este nefondat şi va fi respins pentru următoarele considerente:

Astfel, Curtea reţine că, potrivit art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999, ”Funcţionarul public are dreptul, pe lângă indemnizaţia de concediu, la o primă egală cu salariul de bază din luna anterioară plecării în concediu, care se impozitează separat”.

Este adevărat că, prin legile bugetare anuale aplicarea dispoziţiilor legale mai sus citate a fost suspendată, însă, fiecare, din legile bugetare îşi încetează aplicabilitatea la 31 decembrie a anului în curs, astfel încât şi dispoziţia privind suspendarea încetează la această dată.

Pe cale de consecinţă, neexistând nici o dispoziţie expresă privind desfiinţarea dreptului reglementat de dispoziţiile art. 34 al. 2 din Legea nr. 188/1999 în materialitatea sa, apare evidentă obligaţia instituţiei de a plăti funcţionarului public prima de vacanţă pentru anul 2006.

A considera altfel, ar însemna ca un drept prevăzut într-un act normativ în vigoare să devină doar o obligaţie lipsită de conţinut, ceea ce este inadmisibil.

Faţă de cele ce preced, Curtea apreciază că instanţa de fond a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 35 din Legea nr. 188/1999 cât şi a dispoziţiile din legile bugetare anuale de suspendare a aplicării acestor dispoziţii, astfel încât în cauză nu este incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, cum nici din oficiu nu s-au identificat motive de casare de ordine publică, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, recursul declarat de pârâtă urmează a fi respins ca nefondat.

Pentru aceste motive,

În numele L E G I I

D E C I D E:

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Agenţia Judeţeană pentru Ocuparea Forţei de Muncă B, cu sediul în mun. B, Calea Naţională nr. 85, jud. B, împotriva sentinţei nr. 1764 din 12 decembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l B o t o ş a n i – Secţia comercială, contencios administrativ şi fiscal în dosar nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 20 martie 2008.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red.A.D.

Jud. S. M.

N. E.

U. .D.S.

2ex/24.03.2008