Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 808

Şedinţa din Camera de Consiliu de la 23 Aprilie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE: - (...) (...) - Judecător

- (...) (...) – Preşedinte Secţie

- (...) (...) - Judecător

Grefier: - N. J.

E.     

Pe rol, rezultatul dezbaterilor din şedinţa publică de la data de 16 aprilie 2008, privind recursul declarat de reclamanta Instituţia Prefectului Judeţului O, împotriva sentinţei nr. 738 din data de 13 noiembrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...).

La apelul nominal au lipsit părţile.

Procedura legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în şedinţa publică de la data de 16 aprilie 2008, când cei prezenţi au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi zi şi care face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanţa în vederea deliberării a amânat pronunţarea pentru ziua de 23 aprilie 2008.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă;

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l O l t sub nr(...), reclamanta Instituţia Prefectului – Judeţul O a chemat în judecată pârâtul CONSILIUL LOCAL T., pentru a se anula Hotărârile Consiliului local nr.13/30.05.2007, 16/31.07.2007 prin care s-a aprobat încheierea Acordul/Contractului Colectiv de Muncă” pentru personalul încadrat în aparatul propriu al CONSILIULUI LOCAL T. şi pentru personalul contractual.

Reclamanta a motivat că actul administrativ este nelegal, deoarece la adoptarea acestuia s-au încălcat dispoziţiile art. 4 din Legea nr. 188/1999 R, potrivit căruia, raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici se O. şi se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condiţiile legii, astfel că pentru această categorie de personal, respectiv funcţionari publici sunt aplicabile actele normative în domeniul funcţiei publice.

De asemenea, nu au fost respectate dispoziţiile art. 31 din Legea 188/1999 R ce se referă la salarizarea funcţionarilor publici, iar alte drepturi salariale de asemenea se stabilesc în condiţiile legii, că prin HCL s-au stabilit o serie de drepturi de natură salarială şi într-un cuantum diferit faţă de dispoziţiile legale în vigoare , respectiv OG nr. 6/2007 şi OUG nr. 99/2000.

Potrivit art. 72 din aceiaşi lege , autorităţile publice pot încheia anual în condiţiile legii acordul cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici , dar care trebuie să cuprindă numai măsurile cuprinse în lege şi nu drepturile de natură salarială.

De asemenea, art. 12 din Legea nr. 130/1996 R prevede posibilitatea încheierii contractelor de muncă şi pentru salariaţii instituţiilor bugetare, dar prin acestea nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare este stabilită prin dispoziţii legale.

Prin aprobarea acestui contract colectiv, s-au stabilit o serie de drepturi în favoarea funcţionarilor publici din cadrul Primăriei comunei T. de natură salarială , care exced dispoziţiilor legale enunţate şi sunt exemplificative articolele 23 – art. 45 din contract.

ANFP care monitorizează şi controlează modul de aplicare a legislaţiei privind funcţionarii publici prin adresa nr. (...)/23.05.2007 precizează că nu este posibilă acordarea unor drepturi salariale suplimentare de natura celor prevăzute în contractul colectiv de muncă, deoarece regimul juridic al raporturilor de serviciu este stabilit numai prin Legea nr. 188/1999 R.

Prin contract s-a stabilit o serie de drepturi speciale de natură salarială în favoarea funcţionarilor publici cât şi contractuali care nu se regăsesc în dispoziţiile legale în vigoare ce reglementează acordarea de drepturi salariale.

A apreciat că acest contract este de natură administrativă, întrucât una din părţi este autoritatea administraţiei publice locale, astfel că ar fi incidente dispoziţiile art. 8 din Legea 554/2004.

Consiliul local T. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a Instituţiei Prefectului judeţului O întrucât, prin hotărârile contestate în cauza de faţă a fost ratificat un document legal încheiat între primar şi salariaţi, reglementat legal atât prin Legea 130/1996 R privind contractele colective de muncă cât şi prin prevederile Legii 188/1999 R, privind Statutul funcţionarilor publici.

Acest document negociat şi semnat, în condiţiile legii speciale a fost înregistrat la Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială şi F a m i l i e O l t – instituţie abilitată de lege să verifice legalitatea contractelor colective de muncă şi să le înregistreze, iar în cauza de faţă nici una din părţile contractante nu a contestat înregistrarea acestuia.

A mai susţinut intimatul Consiliu local că E. are competenţa exclusivă de a verifica legalitatea contractului colectiv de muncă, deoarece într-un stat de drept controlul nu poate şi nu trebuie să se suprapună din partea a două sau mai multe instituţii publice pe acelaşi obiect, astfel încât prefectul nu poate ataca în instanţa de contencios un contract colectiv de muncă.

Pe fond, s-a motivat că hotărârea prin care a fost aprobat acordul/contractul colectiv de muncă a avut în vedere dispoziţiile Legii 188/1999, ale c o d u l u i m u n c i i, ale Legii nr. 130/1996 R, a sindicatelor nr. 54/2003, cât şi Ordonanţele de Guvern referitoare la creşterile salariale şi la sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul din sectorul bugetar şi cel contractual .

Pe acest considerent, acest contract colectiv de muncă a fost înregistrat la E. O, recunoscându-i-se legalitatea în baza Legii nr. 130/1996.

Potrivit Legii nr. 188/1999 R, privind statutul funcţionarilor publici, aceştia beneficiază de prime şi alte drepturi salariale în condiţiile legii şi de asemenea autorităţile publice pot încheia anual tot în condiţiile legii acordul cu sindicatele reprezentative ale acestora.

Primele şi drepturile salariale menţionate în acordul/contract colectiv de muncă, sunt prevăzute în legislaţia în vigoare şi anume art. 19 şi 20 din OG nr. 6/2007, art. 40 din Legea nr. 188/1999 , art. 155 din Legea nr. 53/2003 privind c o d u l m u n c i i, astfel că nu a existat o încălcare a legii aşa cum se susţine de către petentă.

Prin sentinţa nr. 738 din 13 noiembrie 2007, T r i b u n a l u l O l t a luat act că pârâtul Consiliul local T. a renunţat la excepţia lipsei calităţii procesuale active a Instituţiei Prefectului Judeţului O, pe care a invocat-o.

A fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Instituţia Prefectului Judeţului O.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut următoarele:

Pe fondul cauzei, s-a constatat că, la încheierea acordul / contract colectiv de muncă al personalului încadrat în aparatul propriu al consiliului local al oraşului P O şi personalul contractual , au fost avute în vedere atât dispoziţiile Legii nr. 188/1999 R privind statutul funcţionarilor publici cât şi c o d u l m u n c i i aprobat prin Legea nr. 53/2003.

Potrivit art. 26 şi 27 din Legea nr. 130/1996 R, ce se referă la contractul colectiv de muncă, acest contract a fost înregistrat la E. O, recunoscându-se de instituţia abilitată , legalitatea contractului.

Prin art. 31 din Legea nr. 188/1999, se prevede posibilitatea pentru funcţionarii publici de a beneficia de prime şi alte drepturi salariale, în condiţiile legii, iar conform art. 72 din aceiaşi lege, această categorie profesională poate încheia anual acorduri cu sindicatele reprezentative care să cuprindă măsuri referitoare la constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţirii condiţiilor la locul de muncă precum şi sănătatea şi securitatea în muncă.

Primele şi alte drepturi salariale sunt reglementate atât în legile specifice de salarizare ale funcţionarilor publici , aşa cum este OG nr. 6/2007, cât şi ale OUG Nr. 123/2003 privind salariile ce se acordă personalului din sectorul bugetar.

Dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 53/2003 menţionează că salariul se constituie din salariul de bază , indemnizaţii, sporuri ,precum şi alte adaosuri.

Având în vedere aceste legi, se constată că se dă posibilitatea angajatorului, care are calitate de ordonator de credite, în limite legale, să acorde tuturor categoriilor de salariaţi ai autorităţii publice anumite premii şi stimulente.

In consecinţă s-a reţinut neîntemeiată susţinerea reclamantei că, prin acest acord/contract au fost stabilite o serie de drepturi de natură salarială în favoarea funcţionarilor publici din cadrul instituţiei, într-un cuantum diferit faţă de dispoziţiile legale enunţate, atâta timp cât dispoziţiile art. 72 din Legea nr. 188/1999 R, prevede posibilitatea încheierii de acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici şi în care sunt menţionate măsurile referitoare la constituirea şi folosirea de fonduri.

Pe de altă parte, contractul încheiat face referire şi la personalul contractual al autorităţii publice , nu numai la funcţionarii publici, situaţie în care devin aplicabile dispoziţiile art. 155 din Legea nr. 53/2003 privind c o d u l m u n c i i.

Împotriva sentinţei T r i b u n a l u l u i O l t s-a declarat recurs de către reclamanta Instituţia Prefectului Judeţului O.

S-a arătat că la adoptarea soluţiei de către prima instanţă s-au nesocotit prevederile a.rt.4 din Legea 188/1999, art.12 din Legea 130/1999, precum şi art.72 din Legea 188/1999 R.

S-a detaliat, arătându-se că în acordul semnat au fost prevăzute drepturi de natură salarială, precum gratuităţi la eliberarea de acte de către autoritatea unde funcţionează, drepturi speciale pentru menţinerea sănătăţii, sporul de solicitare neuropsihică, acoperirea unei părţi din cheltuielile de hrană, etc, drepturi care exced prevederilor legale, respectiv OG 6/2007 şi OUG 99/2000.

Examinând recursul, Curtea îl găseşte fondat.

Prin hotărârea nr.13/2007, Consiliul Local al comunei T. a aprobat acordul/contractul colectiv de muncă al personalului încadrat în aparatul propriu al Consiliului Local al comunei T. şi personalul contractual.

Instanţa a fost sesizată cu analiza legalităţii HCL nr.16/2007.

Pentru aceasta, este necesar a se examina acordul/contractul colectiv de muncă, care a format obiectul aprobării prin hotărârea consiliului local, precum şi prevederile legale aplicabile în materia încheierii acordului sau contractului colectiv de muncă.

În continuare, Curtea va expune prevederile legale aplicabile în domeniul supus analizei.

Regimul general al raporturilor juridice dintre funcţionarii publici şi stat sau administraţia publică locală, denumite şi raportul de serviciu, sunt reglementate prin Legea 188/1999 care constituie cadrul general privind statutul funcţionarilor publici.

In cuprinsul Legii 188/1999 R, articolul 72 reglementează posibilitatea încheierii acordurilor colective.

Astfel, textul precizează că autorităţile publice pot încheia, anual, în condiţiile legii, acorduri cu sindicatele reprezentative ale funcţionarilor publici sau cu reprezentanţii acestora, care să cuprindă numai măsuri referitoare la constituirea şi folosirea fondurilor destinate îmbunătăţiri condiţiilor la locul de muncă; sănătatea şi securitatea în muncă, programul zilnic de lucru, perfecţionarea profesională, măsuri, altele decât cele prevăzute în lege, privind protecţia celor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale.

Din observarea textului, se constată că acordurile colective pot să cuprindă numai măsuri de natura celor de mai sus.

În ceea ce priveşte salarizarea funcţionarilor publici, prin art.31 din Legea 188/1999 R se prevede expres modul de compunere al salariului funcţionarului public.

Acelaşi text dispune că primele şi alte drepturi salariale se acordă funcţionarilor publici, numai în condiţiile legii, iar salarizarea funcţionarilor publici se face conform cu prevederile Legii privind stabilirea sistemului unitar de salarizare, pentru funcţionarii publici.

De asemenea, prin OG nr.6/2007, au fost reglementate drepturile salariale şi alte drepturi ale funcţionarilor publici, până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare şi alte drepturi ale funcţionarilor publici.

Din expunerea textelor enunţate, respectiv art.31 coroborat cu prevederile OG 6/2007, rezultă că în România salarizarea funcţionarilor publici este guvernată de principiul legalităţii, şi nu al consensualismului.

Analiza acordului/contractului colectiv de muncă, aprobat prin HCL 16 şi 20/2007 demonstrează că în afara unor elemente care ţin de organizarea internă a activităţii, acest acord conţine şi elemente de reglementare pe cale convenţională, precum salarii, sporuri, etc.

Acestea nu pot să formeze obiectul convenţiei părţilor, deoarece în materia salarizării se aplică exclusiv normele din legile care reglementează domeniul respectiv.

De asemenea, se poate observa că în cuprinsul acordului, în capitolul precum „Sănătatea şi securitatea în muncă” sunt prevăzute drepturi de natură salarială, precum acoperirea unor cheltuieli de hrană, spor de solicitare neuropsihică.

Precizăm că astfel de drepturi nu se circumscriu noţiunii de sănătate şi securitate în muncă, aspectul respectiv privind luarea de către părţile contractante a unor măsuri de a asigura condiţii care să protejeze sănătatea angajaţilor şi să asigure securitatea în muncă.

În materia perfecţionării profesionale, acordurile trebuie să fie în strictă concordanţă cu prevederile art.51 din Legea 188/1999 R, ori în cazul analizat în prezent se constată derogări evidente de la prevederile textului enunţat.

Cele arătate mai sus se constituie în exemple de încălcare a prevederilor legale în materia dreptului autorităţilor publice de a încheia acorduri cu sindicatele sau reprezentanţii funcţionarilor publici.

În ceea ce priveşte componenta referitoare la contractul colectiv de muncă. Curtea reţine că autorităţile publice pot să încheie contracte colective de muncă cu personalul contractual, însă , şa cum se arată în art.12 din legea 130/1996, invocat atât în acţiune cât şi în motivele de recurs, prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale.

Din analiza efectuată mai sus, rezultă că OG 6/2007 şi Legea 188/1999 reglementează sistemul de salarizare al funcţionarilor publici din cadrul şi al autorităţilor administrative locale, aşa încât printr-un contract sau acord nu se poate deroga de la lege.

Cum acordul conţine multiple derogări de la lege, pe care le-am enunţat cu titlu de exemplu în prezenta hotărâre, Curtea apreciază că HCL nr.13/2007 a Consiliului Local T. este nelegală, aşa cum s-a susţinut în acţiune şi în motivele de recurs, nelegalitate determinată de faptul că acordul aprobat conţine multiple derogări de la lege şi că reglementează în domenii nepermise de legiuitor.

Având în vedere toate motivele mai sus enunţate, Curtea, în baza art.322 Cod pr.civilă, va admite recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta INSTITUŢIA PREFECTULUI- JUDEŢUL O împotriva sentinţei nr. 738 din 13 noiembrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l O l t în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimaţii pârâţi CONSILIUL LOCAL T., SINDICATUL DIN ADMINISTRAŢIA PUBLICĂ O CONSILIUM şi PRIMARUL COMUNEI T..

Modifică sentinţa în sensul că admite acţiunea.

Dispune anularea hotărârilor nr. 13/ 30.05.2007 şi 16/31.07.2007 adoptate de către Consiliul Local T..

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 23 Aprilie 2008.

Red. Jud. S. L.

2 ex/ MI/ 09.05.2008

Jud. fond. M.B.