Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 849

Şedinţa publică de la 22 T. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) N.

Grefier J. E.

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de D. (E.) B. F. împotriva sentinţei civile nr. 1030 din 9.07.2008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i (dosar nr(...)), intimat fiind Universitatea ˝E. B. din I.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat O. P. pentru recurenta D. (E.) B. F., lipsă fiind părţile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează ca dosarul este la al cincilea termen.

Avocat O. P. pentru recurenta D. (E.) B. F. depune la dosar o declaraţie de renunţare la judecată de către Universitatea ˝E. B. din I şi o copie de pe ordinul de numire a rectorului universităţii. Arată că nu insistă în excepţia de constituţionalitate deoarece are prioritate renunţarea la judecată.

Instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat O. P. pentru recurenta D. (E.) B. F. solicită admiterea recursului şi să se ia act de renunţarea la judecată a Universităţii ˝E. B.. Fără cheltuieli de judecată.

Declarând dezbaterile închise.

După deliberare,

CURTEA DE APEL

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l I a ş i cu nr. 1623/99/22.03.2007, contestatoarea Universitatea „E. B.” din I a chemat în judecată pe intimata D. (E.) B. F., solicitând anularea deciziei nr. 238/01.09.2006 de încetare a contractului individual de muncă şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acţiunii, contestatoarea a susţinut că decizia contestată nu îndeplineşte condiţiile de validitate ale actului juridic, prevăzute de art. 948 Cod civil. Astfel, sub aspectul capacităţii angajatorului persoană juridică, Universitatea apare reprezentată prin U. E., în calitate de decan al Facultăţii de Psihologie. Or, acesta nu are calitatea de a reprezenta Universitatea „E. B.” în cadrul naşterii, modificării sau stingerii unui raport juridic de muncă, având în vedere disp. art. 35 din Decretul nr. 31/1954, art. 68 din Legea nr. 128/1997, art. 116² din Legea 84/1995 modificată prin Legea nr. 480/2006 şi art. 95 alin. 2 şi art. 98 din Carta Universităţii „E. B.” din I.

A mai susţinut contestatoarea că decizia contestată este nulă şi ca urmare a faptului că nu a fost valabil exprimat consimţământul părţilor, în sensul că acesta nu a fost dat cu intenţia de a produce efectele juridice specifice unei încetări efective a contractului individual de muncă. Astfel, odată cu emiterea deciziei nr. 238/01.09.2006, între intimată şi U. E. a fost încheiat un alt contract individual de muncă, ceea ce arată că intenţia părţilor a fost de a produce un înscris pe care l-a considerat util într-un alt litigiu de muncă.

Decizia contestată este un înscris produs pro causa, având în vedere faptul că pe rolul T r i b u n a l u l u i I a ş i se află înregistrată o cauză având ca obiect anularea contractului individual de muncă încheiat între intimată şi U. E., contract ce face obiectul deciziei nr. 238/01.09.2006.

Intimata D. (E.) B. F. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei. În motivarea poziţiei sale procesuale, intimata a susţinut că universitatea nu a avut rector validat prin ordin al M.Ed.C. şi că angajatul a exprimat o voinţă validă de a nu mai continua raportul de muncă ce decurge din respectivul contract. Astfel, chiar dacă s-ar aprecia că respectivul act juridic nu este valabil ca încetare a contractului de muncă prin acordul părţilor, acesta este cu siguranţă valabil ca act juridic unilateral al angajatului.

De asemenea, prin întâmpinarea formulată, intimata a invocat excepţia necompetenţei materiale a instanţei, excepţia lipsei de interes şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a lui O. O..

Părţile au solicitat proba cu înscrisuri şi interogatoriul.

Prin sentinţa civilă nr. 1279/29.06.2007, pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a lui O. O. şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Universitatea „E. B.” din I în contradictoriu cu pârâta D. (E.) B. F., pe excepţia lipsei de interes a reclamantei în formularea acţiunii.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs contestatoarea, iar prin decizia civilă nr. 626/19.10.2007 a Curţii de A P E L I A Ş I a fost admis recursul, s-a respins excepţia lipsei de interes şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i I a ş i sub nr(...).

La termenul de judecată din 9.01.2008, intimata a invocat excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 116² din Legea nr. 84/1995 raportat la disp. art. 16 şi art. 32 din Constituţia României.

Prin decizia nr. 518/08.05.2008, pronunţată de Curtea Constituţională, a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 116² din Legea nr. 84/1995.

Rejudecând cauza, prin sentinţa civilă nr. 1030 din 9 iulie 2008, T r i b u n a l u l I a ş i a respins excepţiile lipsei calităţii procesuale active a contestatoarei, a nulităţii cererii de chemare în judecată şi a lipsei calităţii de reprezentant a lui O. O..

A admis contestaţia formulată de contestatoarea Universitatea „E. B.” din I în contradictoriu cu intimata D. (E.) B. F..

A anulat decizia nr. 238/01.09.2006 şi a obligat intimata să achite contestatoarei suma de 600 lei, cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale active, aceasta este neîntemeiată şi urmează să fie respinsă, având în vedere dispoziţiile art. 56 din „Carta Universităţii”, potrivit cărora „preşedintele instituţiei, reprezintă, împreună cu Rectorul, universitatea în relaţiile cu terţii, îndeosebi în ceea ce priveşte relaţiile de cooperare şi dezvoltare strategică a instituţiei”.

Conform acestor prevederi, nu este exclusă capacitatea preşedintelui de a reprezenta instituţia şi în alte relaţii în afara celor de cooperare şi dezvoltare strategică a instituţiei. Din prevederile art. 45 şi 53 din „Carta Universităţii” rezultă atribuţiile Senatului şi Colegiului (Biroul Senatului) stipulate în mod expres cu privire la activitatea curentă a acestor organe de conducere în cadrul instituţiei. Aceste atribuţii sunt prevăzute expres şi limitativ şi în nici un caz nu pot fi extrapolate în ceea ce priveşte relaţiile cu terţii, faţă de conţinutul dispoziţiilor art. 56 din „Carta”.

Faţă de situaţia că cererea de chemare în judecată a fost formulată de d-na avocat (...) E., în numele Universităţii „E. B.” din I, în baza contractului de asistenţă juridică nr. 28/1.02.2007, cerere ce a fost însuşită de către Preşedintele Universităţii, Prof. V.. Dr. D. B., care potrivit art. 56 din „Carta” are capacitatea de a reprezenta Universitatea în relaţiile cu terţii, instanţa va respinge ca neîntemeiate excepţiile nulităţii cererii de chemare în judecată şi a lipsei calităţii de reprezentant a lui O. O..

Pe fondul cauzei, s-a reţinut că intimata D. (E.) B. F. a fost salariata contestatoarei Universitatea „E. B.” din I, iar prin decizia nr. 238/01.09.2008 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al intimatei, începând cu data de 01.09.2006, în temeiul disp. art. 55 lit. b Codul muncii, ca urmare a acordului părţilor.

Decizia nr. 238/01.09.2006 a fost semnată de către intimat, în calitate de salariat, şi de către decanul Facultăţii de Psihologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii „E. B.” din I, numitul U. E..

Potrivit disp. art. 55 lit. b Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea. Actul juridic prin care părţile pun capăt raportului de muncă trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond stabilite de lege pentru validitatea oricărui act juridic, fiind necesar ca acestea să-şi materializeze acordul de voinţă printr-un consimţământ care să întrunească cerinţele art. 948 Cod civil. Astfel, consimţământul părţilor trebuie să fie valabil exprimat, să fie serios şi explicit şi să excludă orice echivoc.

Conform disp. art. 35 din Decretul nr. 31/1954, „persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale”. Potrivit disp. art. 68 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, instituţia de învăţământ superior este condusă de senatul universitar prezidat de rector, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, conducerea operativă a instituţiei de învăţământ superior este asigurată de biroul senatului al cărui preşedinte este rectorul. În art. 116² din Legea nr. 84/1995 se prevede că structurile şi funcţiile de conducere ale universităţilor particulare, atribuţiile, modul de constituire, durata mandatelor şi limitele de vârstă ale cadrelor didactice sunt stabilite de carta universităţii. Potrivit disp. art. 74 din Carta Universităţii „E. B.” din I, preşedintele instituţiei reprezintă, împreună cu rectorul, universitatea în relaţiile cu terţii. Astfel, faţă de toate aceste dispoziţii legale, s-a reţinut de către instanţă că reprezentantul legal al universităţii este rectorul, acesta având atribuţii de reprezentare şi la încheierea actelor juridice.

Totodată, s-a reţinut şi faptul că, în speţă, contestatoarea, reprezentată legal prin rector, nu şi-a exprimat consimţământul pentru încetarea contractului individual de muncă al intimatei în temeiul disp. art. 55 lit. b Codul muncii, prin acordul părţilor. De asemenea, nici nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că decanul Facultăţii de Psihologie şi Asistenţă Socială, U. E., a fost mandatat de către contestatoare pentru a proceda la încetarea contractului individual de muncă al intimatei.

În consecinţă, încetarea contractului individual de muncă constatată de către decanul unei facultăţi din cadrul Universităţii „E. B.” nu poate fi considerată ca producând efecte juridice, astfel încât decizia nr. 238/01.09.2006 este nelegală, iar contestaţia formulată este întemeiată.

Au fost aplicate şi disp. art. 274 Cod procedură civilă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, intimata D. (E.) B. F.

În motivarea recursului, neîncadrat în drept, se reiterează, în primul rând, excepţia lipsei calităţii de reprezentant a lui B. D., care nu poate sta în justiţie ca reprezentant al universităţii, al cărei salariat nici nu este.

În sprijinul afirmaţiilor sale, recurenta invocă Ordinul 2146/21.09.2007 emis de Ministerul Educaţiei şi Cercetării, precum şi menţiunile primei instanţe privind reprezentantul legal al universităţii, respectiv rectorul, calitate pe care B. D. nu o are.

Mai susţine recurenta că sentinţa este netemeinică, deoarece, o dată constatată nulă decizia de încetare a contractului de muncă, ar trebui dispusă reîncadrarea pârâtului, deşi reclamanta nu are nici un interes în continuarea raporturilor de muncă, şi că nelegal a fost obligat pârâtul la plata cheltuielilor de judecată, cât timp nu s-a făcut dovada achitării acestora de către universitatea reclamantă.

Prin întâmpinarea formulată, Universitatea „E. B.” din I a solicitat respingerea recursului şi menţinerea sentinţei ca temeinică şi legală.

Recurenta a formulat cerere de strămutare, judecata recursului fiind suspendată de ICCJ până la soluţionarea cererii de strămutare.

La termenul de judecată din 22.09.2009, recurenta a depus declaraţia de renunţare la judecată formulată de contestatoarea intimată Universitatea „E. B.” din I, semnată de rectorul E. U., confirmat prin Ordinul Ministrului Educaţiei, Cercetării şi T nr. 4294/2009, ordin care a fost depus în copie.

Potrivit dispoziţiilor art. 246 alin. 1 Cod proc. civilă, reclamantul poate să renunţe oricând la judecată, fie verbal în şedinţă, fie prin cerere scrisă.

Art. 246 alin. 4 Cod proc. civilă, prevede că, atunci când părţile au intrat în dezbaterea fondului, renunţarea nu se poate face decât cu învoirea celeilalte părţi.

Cum prezenta cauză se află în faza procesuală a recursului, iar intimata recurentă a fost de acord cu renunţarea la judecată, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 304¹ şi art. 312 alin. 2 şi 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul formulat şi se va modifica în tot sentinţa, în sensul că se va lua act de renunţarea contestatoarei la judecata contestaţiei formulate în contradictoriu cu intimata D. (E.) B. F..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Admite recursul declarat de intimata D. (E.) B. F. împotriva sentinţei civile nr. 1030 din 9.07.2008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i, sentinţă pe care o modifică în tot.

Ia act de renunţarea contestatoarei Universitatea „E. B.” din I la judecata acţiunii formulate în contradictoriu cu intimata D. (E.) B. F., în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 22 T. 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

(...) (...) (...) (...) (...) N. (...)

Grefier

E. J.

Red.B.C.

Tehnored.B.C./F.O.

2 ex.

01.10.2009

T r i b u n a l u l I a ş i:

-D. D. F.

-B. D.