Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIE NR. 151/R-CM

Şedinţa publică din 26 Februarie 2008

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de contestatorul P. G, împotriva sentinţei civile nr.692/CM din 31 octombrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns consilier juridic N. M. pentru intimata SC”U. E.”SRL N., în baza împuternicirii de reprezentare juridică nr.61269/2008 emisă de Colegiul consilierilor juridici B, lipsind recurentul-contestator.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Reprezentanta intimatei SC”U. E.”SRL N. depune la dosar precizări în sensul că în preambului întâmpinării aflată în dosar s-a stipulat greşit SC”B. E.”SA în loc de SC”U. E.”SRL şi note scrise.

Curtea constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra lui.

Reprezentanta intimatei, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţată de instanţa de fond.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă:

Constată că la data de 9 august 2007, P. G a formulat contestaţie împotriva deciziilor nr.127/4 iulie 2007 şi nr.131/17 iulie 2007, emise de intimata S.C. TRANSPORTURI E. S.R.L., solicitând anularea acestora şi reintegrarea sa pe postul deţinut anterior.

În motivare a susţinut că prin decizia nr.127/4 iulie 2007 a fost concediat disciplinar, reţinându-se că a săvârşit o serie de abateri grave la disciplina muncii, constând în neîndeplinirea sarcinilor şi atribuţiunilor de serviciu, certuri în timpul serviciului şi insultarea unui funcţionar al societăţii, însă el nu a săvârşit aceste abateri, deosebit decizia este nulă pentru că a fost emisă în perioada incapacităţii sale temporare de muncă.

Pe de altă parte a susţinut că prin decizia nr.131/17 iulie 2007 a fost retractată prima decizie, menţionându-se că încetarea contractului de muncă operează de la data de 8 august 2007 şi că nu şi-a exprimat consimţământul în acest sens, manifestarea sa de voinţă fiind supusă unor presiuni morale.

T r i b u n a l u l A r g e ş prin sentinţa civilă nr.692/CM din data de 31 octombrie 2007 a respins contestaţia.

S-a reţinut că potrivit contractului individual de muncă din data de 1 octombrie 1999, contestatorul a lucrat la intimată ca şofer până la data de 4 iulie 2007, când prin decizia nr.127 i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă pentru săvârşirea unor abateri disciplinare repetate de la disciplina muncii, inserate în conţinutul acesteia.

Ulterior, prin decizia nr.131/17 iulie 2007, decizia anterioară a fost revocată, intimata luând la cunoştinţă că la data emiterii acesteia contestatorul se afla în incapacitate temporară de muncă.

În raport de această observaţie, instanţa de fond a motivat că susţinerile contestatorului referitoare la prima decizie nu au obiect din moment ce aceasta a fost revocată de către angajator.

În continuare s-a reţinut că la data de 4 iulie 2007 contestatorul a solicitat încetarea contractului individual de muncă prin acordul părţilor potrivit art.55 lit.b din Codul muncii, începând cu data formulării cererii, însă angajatorul nu a înregistrat-o.

În această situaţie, la data de 17 iulie 2007 a formulat o nouă cerere cu acelaşi obiect, solicitând încetarea raporturilor de muncă începând cu data de 1 august 2007, acordul părţilor întrunindu-se potrivit rezoluţiei din data de 17 iulie 2007 prin care angajatorul a dispus şi acordarea unor plăţi compensatorii salariatului său, conform art.21 din contractul colectiv de muncă.

Tot la data de 17 iulie 2007 a fost emisă decizia nr.131, contestată, prin care s-a luat măsura încetării raporturilor de muncă dintre părţi potrivit art.55 lit.b din Codul muncii, începând cu data de 1 august 2007, pe care instanţa de fond a apreciat-o ca perfect valabilă faţă de cele de mai sus, adăugând şi că, în pofida susţinerilor contrare, contestatorul nu a făcut nici o dovadă în sensul că a fost constrâns să solicite încetarea contractului individual de muncă în acest mod.

Contestatorul a declarat recurs împotriva sentinţei pe care a criticat-o în sensul motivelor prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă şi art.304¹ Cod procedură civilă, susţinând în esenţă că prin aprecierea că decizia nr.131/17 iulie 2007 exprimă acordul părţilor privind încetarea raporturilor de muncă dintre ele, instanţa a încălcat legea şi a dat o apreciere greşită probelor administrate, pentru că în realitate nu a putut să-şi exprime în mod valabil consimţământul în acest sens, fiind constrâns se intimată să aibă această opţiune.

Recursul este nefondat.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că prin decizia nr.131/17 iulie 2007 a încetat contractul individual de muncă încheiat pe perioadă nedeterminată, al contestatorului, urmare acordului părţilor în condiţiile art.55 lit.b din Codul muncii.

Mai mult, potrivit art.2 al deciziei, contestatorul a beneficiat de plăţi compensatorii reprezentând 14 salarii medii nete pe unitate, realizate ca medie lunară a ultimelor 3 luni anterioare încetării raporturilor de muncă.

Contestatorul nu a făcut în nici un fel dovada că nu şi-a exprimat acordul la încetarea contractului individual de muncă în acest mod, rezultând că dimpotrivă a insistat pentru ca unitatea să fie de acord cu intenţia sa de a înceta contractul individual de muncă, formulând o cerere în acest sens la data de 4 iulie 2007, neînregistrată de aceasta, după care a revenit la data de 17 iulie 2007, când i-a fost aprobată.

Prin urmare, deşi a susţinut că a fost supus unor presiuni morale pentru a solicita încetarea raporturilor de muncă prin acordul părţilor, contestatorul nu a produs nici un fel de dovezi, aprecierea instanţei de fond potrivit căreia decizia analizată este perfect valabilă fiind corectă.

În concluzie, recursul este nefondat şi urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de contestatorul P. G, împotriva sentinţei civile nr.692/CM din data de 31 octombrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26 februarie 2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

C.D., P.G., L.I.,

Grefier,

Red.C.D.

Tehnored.V.S.

Ex.2/11.03.2008.

Jud.fond: N.D..

F.V..