Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 154

Şedinţa publică de la 09 Februarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...) N.

Grefier J. E.

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de S.C. "F. T. & U." S.R.L. I împotriva sentinţei civile nr. 1930 din 25.11.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i (dosar nr(...)), intimat fiind E. E..

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat E. S. F. pentru recurenta S.C. "F. T. & U." S.R.L. I, lipsă fiind intimatul E. E..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen, că nu s-a depus întâmpinare de către intimat şi că nu s-a solicitat judecata în lipsă.

Preşedintele completului dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen şi motivat.

Avocat E. S. F. pentru recurenta S.C. "F. T. & U." S.R.L. I depune împuternicire avocaţială la dosar şi arată că nu are de depus alte înscrisuri.

Instanţa constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbateri.

Avocat E. S. F. pentru recurenta S.C. "F. T. & U." S.R.L. I solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat. Mai solicită să se constate că a fost o simplă eroare materială deoarece intimatul a fost angajat ca agent marketing şi nu ca casier încasator, fapt care rezultă şi din actele depuse la dosar. Fără cheltuieli de judecată.

Declarând dezbaterile închise.

După strigarea cauzei la ordine, dar înainte de sfârşitul şedinţei de judecată, se prezintă avocat E. D. pentru intimatul E. E. care solicită repunerea pe rol a cauzei. Depune la dosar împuternicire avocaţială şi cerere de repunere pe rol.

După deliberare,

CURTEA DE APEL

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l I a ş i sub nr(...), E. E., în contradictoriu cu S.C. „F. T. U.” S.R.L., a formulat contestaţie împotriva deciziei de concediere nr. 171/01.07.2009 emisă de intimata S.C. „F. T. U.” S.R.L., solicitând desfiinţarea acesteia, obligarea angajatorului la plata tuturor drepturilor salariale ce i se cuvin până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti.

În motivarea acţiunii, contestatorul arată că, în cuprinsul deciziei de concediere, angajatul figurează ca salariat în postul de casier încasator deşi nu a ocupat niciodată acest post; pentru aceste motive arată contestatorul, nu poate fi concediat de pe un post pe care nu l-a ocupat niciodată. Conform contractului individual de muncă şi a fişelor postului semnate de către angajat acesta a ocupat funcţia de agent marketing. Intimata a încercat modificarea contractului de muncă în sensul schimbării funcţiei, dar contestatorul a refuzat semnarea acestui act. În aceste condiţii, raportat la art. 41 al.1 Codul muncii, acest act adiţional (nr. 1/01.05.2009) nu poate produce efecte juridice.

Raportat la temeiul de drept al concedierii, art. 65 al.1 Codul muncii, contestatorul consideră că nu s-au prezentat de către intimată cauze serioase, reale care să fi condus la o asemenea decizie din partea intimatei, cauze ce nu se regăsesc în cuprinsul deciziei. În drept s-au invocat dispoziţiile art. 281 şi urm. Codul muncii.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei pentru următoarele motive: decizia cuprinde o eroare materială în ceea ce priveşte desfiinţarea postului de casier încasator, în loc de agent marketing, eroare ce nu este de natură a determina lipsa de legalitate sau temeinicia deciziei. În cauza de faţă desfiinţarea locului de muncă este efectivă, are o cauză reală şi serioasă, fiind determinată de dificultăţile economice prin care trece intimata.

Părţile au depus înscrisuri, în copie.

Prin sentinţa civilă nr. 1930 din 25.11.2009, T r i b u n a l u l I a ş i a admis contestaţia formulată de contestatorul E. E. în contradictoriu cu intimata S.C. „F. T. U.” S.R.L.

A anulat decizia de concediere nr. 171/01.07.2009 emisă de intimată.

A obligat intimata să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă (21.07.2009) şi până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti.

A respins cererea contestatorului de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Între părţi s-a încheiat contractul individual de muncă înregistrat la ITM I sub nr. 441.276/25.05.2009, contract încheiat pe perioadă nedeterminată, contestatorul ocupând funcţia de agent marketing. La dosar s-a depus o fişă de post pentru funcţia de casier încasator, dar aceasta nu este semnată de contestator (de altfel nici nu figurează numele său), precum şi un act adiţional (nr. 1/01.05.2009) în cuprinsul căruia se reţine faptul că, de comun acord, părţile hotărăsc modificarea contractului individual de muncă, în sensul modificării funcţiei din agent marketing în casier încasator. Actul adiţional nu este semnat de către angajat. S-a mai depus fişa postului însuşită, prin semnătură, de către contestator pentru funcţia de agent marketing.

În ceea ce priveşte actul adiţional privind modificarea funcţiei instanţa nu îl poate avea în vedere pentru următoarele motive: executarea contractului de muncă este guvernată de principiul stabilităţii în muncă, ceea ce presupune ca modificarea şi încetarea lui să intervină doar în condiţiile prevăzute de legiuitor. În ceea ce priveşte modificarea unilaterală a contractului în ceea ce priveşte felul muncii instanţa reţine faptul că aceasta este, în principiu, interzisă. Sunt şi situaţii în care angajatorul poate dispune unilateral modificarea contractului individual de muncă sau chiar şi încetarea raporturilor de muncă, dar aceste situaţii şi motivele pentru care pot fi dispuse asemenea măsuri, motive legate sau nu de persoana salariatului, sunt riguros şi limitativ prevăzute de legislaţia muncii (ex: detaşare sau delegare).

Contractul individual de muncă nu este un act de administrare unilateral al angajatorului, ci o convenţie bilaterală, exprimând manifestarea acordului de voinţă al celor două părţi ale raportului juridic de muncă, angajator şi salariat. Astfel, interesul legitim legat de stabilitatea raporturilor de muncă impune ca modificarea contractului individual de muncă să se facă în aceleaşi condiţii în care acesta a fost încheiat, respectiv prin acordul ambelor părţi (Curtea Constituţională, decizia nr. 637/26.06.2007).

Raportat la această situaţie de fapt, instanţa va analiza (în funcţie de motivele invocate de contestator şi apărările intimatei) decizia de concediere nr.171/01.07.2009 prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă înregistrat la ITM I sub nr. 441.276/25.06.2009 în baza art. 65 al.1 Codul muncii. În cuprinsul deciziei se menţionează că intimata are în vedere desfiinţarea postului de casier încasator prin reorganizarea activităţii societăţii.

Conform art. 65 al.1 Codul muncii: “Concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de munca determinata de desfiinţarea locului de munca ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătura cu persoana acestuia”.

În cauză, deşi sunt invocate aceste dispoziţii (ale art. 65 al.12 Codul muncii), nu sunt îndeplinite raportat la persoana contestatorului. Astfel, atâta timp cât acesta a ocupat doar funcţia de agent marketing în cadrul societăţii intimate, desfiinţarea postului de casier încasator prin reorganizarea activităţii societăţii intimate, nu poate avea nici o consecinţă juridică asupra sa. Instanţa consideră că nu pot fi reţinute apărările intimatei precum că ar fi vorba de o eroare materială, ce nu afectează legalitatea şi temeinicia deciziei. Instanţa se raportează, în analizarea contestaţiei, doar la menţiunile cuprinse de această deciziei raportat la legislaţia muncii. Raportat la această situaţie instanţa consideră că nu mai este necesar a se analiza celelalte aspecte invocate în cuprinsul contestaţiei.

Având în vedere susţinerile de mai sus şi soluţia de constatare a nulităţii absolute a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă, în baza art. 78 din Codul muncii, instanţa va obliga intimata să achite contestatorului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data desfacerii contractului individual de muncă (21.07.2009) şi până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs, în termen legal, intimata S.C. „F. T. & U.” S.R.L.

În motivarea recursului, neîncadrat în drept, recurenta susţine că eroarea materială strecurată în cuprinsul deciziei de încetare a contractului individual de muncă nu poate să determine lipsa de legalitate sau de temei a acesteia. Din toate înscrisurile existente la dosar, rezultă că angajatul a ocupat numai postul de agent marketing, astfel încât este neîndoielnic că nu i se putea desfiinţa decât postul ocupat.

Eroarea materială este prevăzută de dispoziţiile C o d u l u i d e procedură civilă, cu care se completează dispoziţiile C o d u l u i m u n c i i, aşa încât recurenta consideră „abuzivă” soluţia instanţei de anulare a deciziei de încetare a contractului individual de muncă al contestatorului pe motivul greşitei consemnări, dintr-o eroare umană, a postului ocupat de angajat.

Intimatul E. E., căruia i s-a comunicat, la data de 20.01.2010, cererea de recurs odată cu citaţia pentru termenul de judecată din 9.02.2010, nu a depus întâmpinare în termenul prevăzut de art. 308 alin. 2 Cod procedură civilă. În ceea ce priveşte cererea intimatului de repunere pe rol a cauzei, se reţine că, după închiderea dezbaterilor, cauza poate fi repusă pe rol doar dacă „instanţa găseşte necesare noi lămuriri”, aşa cum prevede art. 151 Cod procedură civilă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea primei instanţe, prin prisma criticilor formulate de recurentă în conformitate cu prevederile art. 304¹ Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:

Începând cu data de 2.05.2009, intimatul E. E., până la data de 1.05.2009 angajat la SC N. U. S.R.L., a fost salariatul recurentei S.C. „F. T. & U.” S.R.L. pe postul de agent marketing, nu pe postul de casier încasator.

Prin decizia de concediere nr. 171 din 1.07.2009, recurenta a hotărât încetarea contractului individual de muncă al intimatului începând cu data de 21.07.2009, în temeiul prevederilor art. 65 alin. 1 Codul muncii, conform cărora concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia. Se menţionează, în cuprinsul deciziei de concediere, că s-a avut în vedere desfiinţarea postului de „casier încasator prin reorganizarea activităţii societăţii”.

În ceea ce priveşte „eroarea materială” din conţinutul deciziei de concediere, invocată de recurentă, Curtea constată că dispoziţiile art. 281 Cod proc. civilă, care au în vedere doar erorile materiale din hotărâri sau încheieri, nu sunt aplicabile în cazul unor menţiuni eronate dintr-un act juridic unilateral emis de angajator în conformitate cu prevederile C o d u l u i m u n c i i.

De altfel, art. 77 Codul muncii prevede în mod expres că, în caz de conflict de muncă, angajatorul nu poate invoca în faţa instanţei alte motive de fapt şi de drept decât C „precizate” în decizia de concediere.

Chiar dacă se acceptă că în decizia de concediere s-a strecurat o „eroare materială”, evident nu în accepţiunea C o d u l u i d e procedură civilă, recurenta, căreia îi revenea sarcina probei, avea obligaţia să dovedească că locul de muncă ocupat de intimat, respectiv agent marketing, a fost desfiinţat în mod efectiv.

Astfel, în conformitate cu dispoziţiile art. 65 alin. 2 Codul muncii, în cazul concedierii pentru motive care nu ţin de persoana salariatului prevăzute de art. 65 alin. 1 Codul muncii, desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Desfiinţarea locului de muncă este efectivă când postul ocupat de salariat este suprimat din structura angajatorului, care are obligaţia, în cazul contestării măsurii, de a depune, până la prima zi de înfăţişare, orice dovadă, cum ar fi organigrama sau statul de funcţii, din care să rezulte suprimarea acestui post.

Or, recurenta nu a dovedit că postul de agent marketing ocupat de intimat, sau orice alt post din structura sa, a fost desfiinţat, din Hotărârea nr. 32/15.06.2009 a Adunării Generale a Asociaţilor S.C. „F. T. & U.” S.R.L. rezultând doar că asociaţii au votat în unanimitate pentru reorganizarea activităţii şi restructurarea schemei de personal.

Prin urmare, soluţia instanţei de fond, de anulare a deciziei de concediere pe motivul unei greşite consemnări, dar nu a postului ocupat de intimat, cum susţine recurenta, ci a postului desfiinţat, nu este „abuzivă”, ci este legală şi temeinică.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul şi se va menţine sentinţa.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de S.C. „F. T. & U.” S.R.L. împotriva sentinţei civile nr. 1930/25.11.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i, sentinţă pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09 februarie 2010.

Red. B.C.

Tehnored. B.C./P.I.

2 ex. – 26.02.2010

T r i b u n a l u l I a ş i – D. D. F.

E. I