Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR(...) ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A NR.158

Şedinţa publică din data de 27 ianuarie 2009

Preşedinte : (...) (...) (...)

Judecători : (...)-(...) (...)

: N. (...)

Grefier : F.-S. D.

Pe rol fiind pronunţarea asupra recursului declarat de intimata (...) T. T. SRL cu domiciliul procesual ales în B, B.dul (...), nr.1, sector 4 – la Cabinet de avocatură M. E., împotriva sentinţei civile nr.2492 din 1 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu intimatul-contestator M. D., cu domiciliul în E.,(...), judeţul P.

Dezbaterile şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 15 ianuarie 2009, fiind consemnate în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, pentru a da posibilitate apărătorilor părţilor să depună la dosar concluzii scrise, Curtea a amânat pronunţarea pentru data de 20 ianuarie 2009 şi apoi, având nevoie de timp mai îndelungat pentru studierea actelor şi lucrărilor dosarului a reamânat pronunţarea pentru data de 27 ianuarie 2009, dând următoarea decizie.

C u r t e a

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată sub nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l u i P r a h o v a, contestatorul M. D. a formulat, în contradictoriu cu intimata (...) T. T. SRL, contestaţie împotriva deciziei nr. 360/31.12.2007 emisă de intimată solicitând instanţei ca prin sentinţa ce va pronunţa să se dispună anularea acestei decizii ca nelegală şi netemeinică, reintegrarea contestatorului în funcţia avută anterior desfacerii contractului de muncă, cu obligarea intimatei la plata către contestator a drepturilor salariale de la momentul emiterii deciziei şi până la momentul reintegrării efective în muncă, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea contestaţiei, s-a arătat de către contestator că prin decizia nr.360/31.12.2007 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al acestuia conform art. 65 alin 1 Codul muncii, determinat de desfiinţarea locui de muncă ca urmare a reorganizării activităţii, decizia fiind nelegală şi netemeinică întrucât s-au încălcat disp.art. 65 alin. 2 din Codul muncii care prevăd că desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

A mai susţinut contestatorul că în doctrina şi practica judiciară în materie s-a reţinut că se poate justifica desfiinţarea locului de muncă, iar salariatul poate fi concediat în mai multe situaţii, ce au fost enumerate, însă în cauză nu este incidentă niciuna din aceste situaţii, astfel că măsura concedierii contestatorului nu se justifică.

De asemenea, s-a arătat că desfiinţarea locui de muncă nu îndeplineşte condiţiile impuse de lege de vreme ce, imediat după emiterea deciziei, angajatorul a dispus încadrarea în muncă a unei alte persoane cu aceleaşi atribuţii ca şi cele pe care le avea contestatorul în calitate de director punct de lucru şi care administra şi gestiona activitatea unei pensiuni din Oraşul E., fiind nevoie de cineva care să îndeplinească aceste atribuţii pentru asigurarea bunei desfăşurări a activităţii la punctul de lucru.

În drept, au fost invocate disp.art. 283 alin. 1 lit.a din Codul muncii .

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată arătând că motivul desfiinţării postului este real şi serios fiind reprezentat de considerente de natură organizatorică şi economică, reorganizarea activităţii şi eficientizarea acesteia, motive acceptate şi de practica judiciară drept cauze reale şi serioase, cu atât mai mult cu cât art. 65 alin. 1 din Codul muncii nu enumeră nici motivele din care ar putea interveni desfiinţarea postului.

S-a mai arătat că desfiinţarea postului este efectivă nefiind încadrată pe acel post vreo altă persoană, controlul punctului de lucru realizându-se de către directorul comercial al societăţii, care avea şi anterior atribuţii de control şi care a preluat şi atribuţiile postului desfiinţat ocupându-se astfel şi de organizarea activităţii la acest punct de lucru în baza unei decizii emise de societate, directorul comercial fiind angajat la societate la data de 3.01.2005, anterior desfacerii contractului de muncă al contestatorului.

De asemenea, s-a arătat că prin decizia nr. 360/31.12.2007 s-a comunicat contestatorului faptul că se va desfiinţa postul şi care este perioada de preaviz, contestatorul s-a aflat în concediu medical, care a dus la suspendarea perioadei de preaviz, iar prin decizia nr. 22/29.02.2008 emisă de societate s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului începând cu data de 6.03.2008.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri şi interogatoriile părţilor administrate în cauză, prin sentinţa civilă nr.2492 din 1.10.2008, T r i b u n a l u l P r a h o v a a admis contestaţia şi a anulat decizia nr.360/31.12.2007 emisă de intimată, dispunând reintegrarea contestatorului în funcţia avută anterior.

Totodată, intimata a fost obligată la plata drepturilor salariale de la data emiterii decizie la data reintegrării efective.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că prin decizia contestată, (...) T. T. SRL a dispus încetarea contractului individual de muncă a contestatorului M. D., angajat în funcţia de director punct de lucru, conform art. 65 alin. 1 Codul muncii, ca o consecinţă a reorganizării activităţii şi desfiinţării locului de muncă ocupat de angajat, respectiv a postului de director punct lucru.

S-a mai reţinut că potrivit art. 65 alin.2 Codul muncii, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă si să aibă o cauză reală şi serioasă, dintre cele prevăzute la alin.1 al art.65.

În speţă, instanţa a concluzionat că intimata, căreia îi revenea sarcina probei potrivit dispoziţiilor C o d u l u i m u n c i i, nu a făcut dovada desfiinţării efective a postului ocupat de contestator, considerente pentru care tribunalul a admis contestaţia în sensul celor sus-arătate.

Împotriva sentinţei primei instanţe intimata (...) T. T. SRL a declarat în termen legal recurs criticând-o ca nelegală şi netemeinică, invocând disp.art. 304 ¹ Cod p.civilă.

Printr-un prim motiv de recurs, se susţine că instanţa de fond a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii schimbând natura şi înţelesul vădit neîndoielnic al deciziei nr. 360/31.12.2007 fără să aibă în vedere că decizia respectivă reprezintă o comunicare a preavizului conform art. 74 din CCM 2007-2010 , care nu modifică raportul de muncă al contestatorului, ce a fost concediat în baza deciziei nr. 22/29.02.2008, necontestată de acesta.

Aşa fiind, se arată că este lipsită de fundament juridic dispoziţia reintegrării ca efect al anulării deciziei nr. 360/31.12.2007, precum şi plata drepturilor salariale de la data de 31.12.2007 şi până la reintegrare în condiţiile în care contestatorul a fost salariat până la data de 1.03.2008 fiindu-i plătite drepturile salariale inclusiv pe lunile ianuarie şi februarie 2008, termenul de preaviz fiind suspendat pe o anumită perioadă ca urmare a unui certificat de concediu medical depus de contestator, ce a recunoscut la interogatoriu că decizia nr. 360/31.12.2007 constituie preavizul.

Într-un alt motiv de recurs se susţine că în mod greşit a fost admisă contestaţia considerându-se că recurenta nu a făcut dovada desfiinţării efective a postului ocupat de contestator, desfiinţare care trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă, respingând apărările formulate la fond de societatea recurentă.

În acest sens, pentru a dovedi susţinerea că postul a fost efectiv desfiinţat, iar cauza desfiinţării a fost reală, fiind determinată de reorganizarea societăţii în vederea eficientizării activităţii, recurenta a depus la dosarul cauzei, în recurs, o serie de înscrisuri noi, în apărare, respectiv: organigrama societăţii înainte şi după încetarea contractului de muncă al intimatului, o serie de ştate de plată, adresa nr. 116/4.11.2008 emisă de societate către ITM al municipiului B şi certificatul eliberat de această instituţie în urma solicitării recurentei, precum şi adresa recurentei nr. 126/27.11.2008 către ITM B.

Intimatul-contestator nu a formulat întâmpinare cu privire la recursul declarat, depunând însă la dosarul cauzei, prin apărător ales, concluzii scrise prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Printr-o cerere depusă la dosar înregistrată la această instanţă la data de 16.01.2009, după închiderea dezbaterilor în cauză , recurenta-reclamantă a solicitat, în principal, repunerea cauzei pe rol în vederea administrării probei cu acte sub aspectul depunerii şi a răspunsului formulat de ITM privind documentul şi data în baza căruia intimatul- contestator şi-a încetat contractul de muncă, cerere ce va fi respinsă de instanţă având în vedere că recurenta a avut posibilitatea de a depune la dosarul cauzei, în recurs, toate înscrisurile noi de care a înţeles să se folosească, art. 305 Cod pr.civilă impunând ca acestea să fie depuse la dosar până la închiderea dezbaterilor, recursul fiind promovat încă din data de 22.10.2008.

Mai mult, din cuprinsul cererii de repunere pe rol adresate de recurentă, rezultă că nici până la momentul depunerii acestei cereri la instanţă, recurentei nu i se comunicase de către ITM răspunsul pe care intenţiona să-l depună la dosar.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma criticilor formulate în recurs, în raport de actele şi lucrările dosarului, de dispoziţiile legale ce au incidenţă în soluţionarea cauzei,Curtea constată că recursul este fondat, potrivit considerentelor ce urmează:

În ceea ce priveşte primul motiv de recurs, este neîntemeiată critica recurentei prin care se susţine că instanţa de fond ar fi schimbat natura juridică a deciziei nr. 360/31.12.2007 emisă de recurentă, care ar constitui doar o comunicare a preavizului către intimatul – contestator şi nu o decizie de concediere.

Aceasta, deoarece rezultă în mod evident din conţinutul deciziei nr. 360/31.12.2007, că prin decizia respectivă s-a hotărât încetarea contractului individual de muncă al intimatului – contestator, în baza prevederilor art. 65 alin. 1 din C o d u l m u n c i i .

Dacă ar fi fost vorba numai de comunicarea unui preaviz nu se justifica emiterea unei decizii de către recurentă, în mod curent comunicarea preavizului către cel vizat realizându-se pe baza unei adrese a angajatorului.

C de-al doilea motiv de recurs este însă întemeiat.

În conformitate cu disp.art. 65 alin. 1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar potrivit alin. 2 al art. 65 din acelaşi Cod, desfiinţarea locului de muncă trebuie să fie efectivă şi să aibă o cauză reală şi serioasă.

Prin decizia nr. 360/31.12.2007 emisă de societatea recurentă s-a decis încetarea contractului individual de muncă al intimatului contestator în temeiul prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii arătându-se în cuprinsul deciziei că încetarea contractului de muncă este o consecinţă a reorganizării activităţii societăţii şi desfiinţării locui de muncă ocupat de angajat, şi anume, a postului de director punct de lucru.

Singurul argument pentru care prima instanţă a admis contestaţia a fost acela că recurenta – intimată, căreia îi revenea sarcina probei, nu a făcut dovada desfiinţării efective a postului ocupat de contestator .

Cu înscrisurile noi depuse la dosar în recurs de către recurentă, respectiv organigrama societăţii înainte şi după încetarea contractului de muncă al intimatului – contestator, aceasta a făcut dovada desfiinţării efective a postului de director punct de lucru ocupat de intimat, după încetarea contractului de muncă al intimatului postul de director punct lucru nemaiapărând efectiv în organigrama societăţii.

De asemenea, din cuprinsul probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, rezultă că în urma desfiinţării postului de director punct de lucru al intimatului- contestator, directorul comercial al societăţii a preluat, în baza unei decizii emisă de societate, şi atribuţiile pe care le avusese intimatul contestator, decizia de concediere fiind emisă de societate pe considerente de natură organizatorică şi economică, în vederea unei mai bune organizări şi eficientizări a activităţii societăţii.

Deşi intimatul - contestator a pretins prin contestaţia adresată la prima instanţă că angajatorul a dispus încadrarea în muncă a unei alte persoane, care are atribuţii ca şi cele pe care le avusese intimatul în calitate de director punct lucru, după cum s-a arătat mai sus, atribuţiile intimatului - contestator au fost preluate de directorul comercial, numitul G. H., ce fusese încadrat ca director comercial al societăţii încă din data de 3.01.2005, potrivit contractului individual de muncă al acestuia depus, în copie, la dosarul de fond.

De asemenea, recurenta a depus la dosarul cauzei în recurs, în copie şi un certificat având numărul 55686/R/17.11.2008 eliberat de ITM B din care rezultă că după data de 31.12.2007 şi până la momentul eliberării certificatului, în cadrul societăţii nu a mai fost angajată vreo altă persoană care să fi avut atribuţii ca cele deţinute de intimat în calitate de director punct de lucru la Complexul E. din E..

În consecinţă, recurenta a probat, în conformitate cu disp. art. 287 din Codul muncii, că desfiinţarea locului de muncă al intimatului-contestator, determinată de motive fără legătură cu persoana acestuia, a fost efectivă, având o cauză reală şi serioasă, aşa cum impun disp.art. 65 din Codul muncii .

Concluzionând, pentru considerentele mai sus arătate, Curtea priveşte recursul de faţă ca fondat , motiv pentru care în baza art. 312 alin.1 Cod pr.civilă îl va admite, iar conform art. 312 alin. 2 şi 3 Cod pr.civilă va modifica în tot sentinţa în sensul că va respinge contestaţia ca neîntemeiată .

În baza art. 274 Cod pr.civilă, intimatul va fi obligat şi la 1785 lei cheltuieli de judecată către recurentă, reprezentând onorariu avocat suportat de aceasta din urmă în recurs potrivit dovezii depuse la dosar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea recurentei (...) T. T. SRL de repunere pe rol a cauzei.

Admite recursul declarat de intimata (...) T. T. SRL, cu domiciliul procesual ales în B, B.dul (...), nr.1, sector 4 – la Cabinet de avocatură M. E., împotriva sentinţei civile nr.2492 din 1 octombrie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu intimatul-contestator M. D., domiciliat în E.,(...), judeţul P şi în consecinţă:

Modifică în tot sentinţa în sensul că respinge contestaţia formulată de contestatorul M. D. în contradictoriu cu intimata (...) T. T. SRL, ca neîntemeiată.

Obligă intimatul M. D. la 1785 lei cheltuieli de judecată către recurenta (...) T. T. SRL.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2009.

Preşedinte Judecători

(...)-(...) (...) (...)-(...) (...) N. (...)

Grefier

F.-S. D.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

E./SV

3 ex./2009-02-25

d.f. Trib. P nr(...)

j.f. H. D.

T. F. M.