Cabinet avocat Dreptul muncii

- contestaţie decizie de concediere -

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L S U C E A V A

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA NR. 1167

Şedinţa publică din 13 octombrie 2009

Preşedinte (...) (...)

Judecător (...) (...) (...)

Judecător (...) M.

Grefier I. M.

Pe rol se află judecarea recursului declarat de pârâtul N. D., domiciliat în municipiul B,(...), (...) 17, . A, . 4, . 14, sector 6, împotriva sentinţei nr. 1035 din 09 iulie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i – Secţia civilă (dosar nr(...)).

La apelul nominal au lipsit pârâtul recurent N. D. şi reprezentanţii reclamantei intimate Universitatea „E. B.” din I.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care instanţa, constatând că la dosar se află cerere de renunţare la judecarea acţiunii, formulată de reclamanta-intimată, a rămas în pronunţare.

După deliberare,

C U R T E A

Asupra recursului de faţă, constată :

Prin cererea adresată T r i b u n a l u l u i I a ş i înregistrată sub nr. 1614 din 22 martie 2007, contestatoarea Universitatea „E. B.” din I a chemat în judecată pe intimatul N. D. solicitând anularea deciziei nr. 254 din 1 septembrie 2006 de încetare a contractului individual de muncă şi obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, contestatoarea a arătat că decizia contestată nu îndeplineşte condiţiile de validitate ale actului juridic prevăzut de art. 948 Cod civil. Astfel, sub aspectul capacităţii angajatorului persoană juridică, a susţinut reclamanta că Universitatea apare reprezentată prin U. E., în calitate de decan al Facultăţii de Psihologie. Or, acesta nu are calitatea de a reprezenta Universitatea „E. B.” în cadrul naşterii, modificării sau stingerii unui raport juridic de muncă, având în vedere disp. art. 35 din Decretul nr. 31/1954, art. 68 din Legea nr. 128/1997, art. 116² din Legea 84/1995 modificată prin Legea nr. 480/2006 şi art. 95 alin. 2 şi art. 98 din Carta Universităţii „ E. B.” din I.

A mai arătat contestatoarea că decizia contestată este nulă şi ca urmare a faptului că nu a fost valabil exprimat consimţământul părţilor, în sensul că acesta nu a fost dat cu intenţia de a produce efectele juridice specifice unei încetări efective a contractului individual de muncă. Astfel, odată cu emiterea deciziei nr. 254/01.09.2006, între intimată şi U. E. a fost încheiat un alt contract individual de muncă, ceea ce arată că intenţia părţilor a fost de a produce un înscris pe care l-a considerat util într-un litigiu de muncă.

Totodată, a mai arătat faptul că decizia contestată este un înscris produs „pro causa” având în vedere faptul că pe rolul T r i b u n a l u l u i I a ş i se află înregistrată o cauză având ca obiect anularea contractului individual de muncă încheiat între intimat şi U. E., contract ce face obiectul deciziei nr. 254 din 01.09.2006.

Prin întâmpinare, intimatul N. D. a solicitat respingerea contestaţiei, cu motivarea că universitatea nu a avut rector validat prin ordin al M.Ed.C. şi că angajatul a exprimat o voinţă validă de a nu mai continua raportul de muncă ce decurge din respectivul contract. Astfel, chiar dacă s-ar aprecia că respectivul act juridic nu este valabil ca încetare a contractului de muncă prin acordul părţilor, acesta este cu siguranţă valabil ca act juridic unilateral al angajatului.

Prin sentinţa civilă nr. 1283/29.06.2007 pronunţată de Tribunalul laşi au fost respinse excepţiile lipsei calităţii procesuale active a reclamantei, excepţia nulităţii cererii de chemare în judecată şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant a lui O. O. şi a fost respinsă acţiunea formulată de reclamanta Universitatea „E. B." din laşi în contradictoriu cu pârâta, pe excepţia lipsei de interes a reclamantei în formularea acţiunii.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs reclamanta, iar prin decizia civilă nr. 709/27.11.2007 a Curţii de Apel laşi a fost admis recursul, s-a respins excepţia lipsei de interes şi s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanţe.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i I a ş i sub nr.1614./99/03.12.2007.

La termenul de judecată din 09.01.2008, intimatul a invocat excepţia de neconstituţionalitate a disp. art. 1162 din Legea nr. 84/1995 raportat la disp. art. 16 şi art. 32 din Constituţia României.

Prin decizia nr. 518/08.05.2008 pronunţată de Curtea Constituţională a fost respinsă ca inadmisibilă excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 1162 din Legea nr. 84/1995.

T r i b u n a l u l I a ş i – prin sentinţa nr. 1035 din 9 iulie 2008 a admis contestaţia formulată de Universitatea „E. B.” din I în contradictoriu cu intimatul N. D., a anulat decizia nr. 254 din 01.09.2006 şi a obligat intimata să achite contestatoarei suma de 600 lei cheltuieli de judecată.

Instanţa de fond a reţinut că, intimatul N. D. a fost salariatul contestatoarei Universitatea „E. B." din laşi, iar prin decizia nr. 254/01.09.2008 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al intimatei, începând cu data de 01.09.2006, în temeiul disp. art. 55 lit. b Codul muncii, ca urmare a acordului părţilor.

Decizia nr. 254/01.09.2006 a fost semnată de către intimat, în calitate de salariat, şi de către decanul Facultăţii de Psihologie şi Asistenţă Socială din cadrul Universităţii „E. B." din laşi, numitul U. E..

Potrivit disp. art. 55 lit. b Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta ca urmare a acordului părţilor, la data convenită de acestea. Actul juridic prin care părţile pun capăt raportului de muncă trebuie să îndeplinească toate condiţiile de fond stabilite de lege pentru validitatea oricărui act juridic, fiind necesar ca acestea să-şi materializeze acordul de voinţă printr-un consimţământ care să întrunească cerinţele art. 948 Cod civil. Astfel, consimţământul părţilor trebuie să fie valabil exprimat, să fie serios şi explicit şi să excludă orice echivoc.

Conform disp. art. 35 din Decretul nr. 31/1954, „persoana juridică îşi exercită drepturile şi îşi îndeplineşte obligaţiile prin organele sale".Dispoziţiile art. 68 alin. 1 din Legea nr. 128/1997, prevăd că instituţia de învăţământ superior este condusă de senatul universitar prezidat de rector, iar potrivit alin. 2 al aceluiaşi articol, conducerea operativă a instituţiei de învăţământ superior este asigurată de biroul senatului al cărui preşedinte este rectorul. În art. 1162 din Legea nr. 84/1995 prevede că structurile şi funcţiile de conducere ale universităţilor particulare, atribuţiile, modul de constituire, durata mandatelor şi limitele de vârstă ale cadrelor didactice sunt stabilite de carta universităţii. Potrivit disp. art. 74 din Carta Universităţii „E. B." din laşi, preşedintele instituţiei reprezintă, împreună cu rectorul, universitatea în relaţiile cu terţii Astfel, faţă de toate aceste dispoziţii legale, se reţine de către instanţă că reprezentantul legal al universităţii este rectorul, acesta având atribuţii de reprezentare şi la încheierea actelor juridice.

Totodată, instanţa a mai reţinut şi faptul că, în speţă, contestatoarea, reprezentată legal prin rector, nu şi-a exprimat consimţământul pentru încetarea contractului individual de muncă al intimatului în temeiul disp. art. 55 lit. b Codul muncii, prin acordul părţilor. De asemenea, nici nu s-au făcut dovezi din care să rezulte că decanul Facultăţii de Psihologie şi Asistenţă Socială, U. E., a fost mandatat de către contestatoare pentru a proceda la încetarea contractului individual de muncă al intimatului.

De asemenea, a mai arătat că încetarea contractului individual de muncă constatată de către decanul unei facultăţi din cadrul Universităţii „E. B." nu poate fi considerată ca producând efecte juridice, astfel încât decizia nr. 254/01.09.2006 este nelegală.

Împotriva sentinţei pârâtul N. D. a declarat recurs, iar la termenul de astăzi instanţa a constatat că printr-o cerere scrisă depusă la dosar de către reclamanta-intimată Universitatea E. B. din I (fila 12), aceasta înţelege să renunţe la judecată în prezenta cauză, respectiv dosarul nr(...) al Curţii de A P E L S U C E A V A.

Aşa fiind, în temeiul art. 316 raportat la art. 298 şi art.246 alin. 1 Cod procedură civilă urmează a se lua act de exprimarea de voinţă a reclamantei-intimate.

De urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, se va admite recursul, se va casa sentinţa recurată şi în baza art. 246 Cod procedură civilă, urmează a se lua act că reclamanta a renunţat la judecata acţiunii.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

În temeiul dispoziţiilor art. 246 Cod procedură civilă ia act de renunţarea reclamantei Universitatea „E. B.” I, la judecarea acţiunii.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică din 13 octombrie 2009.

Preşedinte, Judecători, Grefier,

Red. M.M.D.

Tehnored. H.L.

ex.2/21.10.2009