Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C R A I O V A

SECŢIA A II-A CIVILĂ ŞI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1365

Şedinţa publică de la 23 Februarie 2010

Completul compus din:

PREŞEDINTE: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Judecător: (...) (...)

Grefier: (...) (...)

x.x.x.x.x.x.x.x.x.x.x.x.x.x

Pe rol, judecarea recursului declarat de intimata SC B. & D. SRL, împotriva sentinţei civile nr. 2597/26.06.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimatul contestator N. M. G., având ca obiect „contestaţie decizie de concediere”.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns avocat E. T., pentru recurenta intimată, şi avocat U. N., pentru intimatul contestator.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată, s-a acordat cuvântul părţilor prezente asupra recursului.

Avocat E. T., pentru recurenta intimată, învederează instanţei că s-au depus precizări, prin care s-a renunţat la nelegalitatea deciziei de concediere, solicitând admiterea recursului şi modificarea în parte a sentinţei în ceea ce priveşte capătul de cerere referitor la tichetele de masă.

Avocat U. N., pentru intimatul contestator, solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei de fond ca fiind legală şi temeinică, cu cheltuieli de judecată.

CURTEA

Asupra recursului de faţă.

T r i b u n a l u l D o l j prin sentinţa nr. 2597 de la 26 iunie 2009 a admis în parte acţiunea precizată formulata de contestatorul N. M. G., împotriva intimatei SC.B. & D. SRL M, judeţul P.

A constatat nulitatea deciziei nr. 210/10.09.2008 emisă de intimată.

A constatat încetat contractul individual de muncă al contestatorului, prin demisie, începând cu data de 01.09.2008.

A obligat intimata să-i plătească contestatorului contravaloarea actualizată la data plăţii efective a tichetelor de masă pentru luna iulie 2008 , corespunzător cu timpul efectiv lucrat .

A respins capătul de cerere privind rectificarea carnetului de muncă.

A obligat pârâta să-i plătească contestatorului 1000 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

Contestatorul N. M. G. a fost salariatul societăţii intimate începând cu 01.03.2007 si pana la 10.09.2008 când i-a fost desfăcut contractul individual de munca prin Decizia nr. 210/10.09.2008 in baza art 61 lit. a) din Codul muncii.

Potrivit dispoziţiilor art. 268 C. N. decizia de sancţionare trebuie sa cuprindă, sub sancţiunea nulităţii absolute anumite menţiuni obligatorii.

Printre acestea descrierea faptei care constituie abatere disciplinara (litera a), precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul de munca, care au fost încălcate de salariat, (lit. b) instanţa competenta la care sancţiunea poate fi contestata (lit f).

In speţă menţiunile arătate nu se regăsesc in cuprinsul deciziei contestate. Astfel, decizia de sancţionare nu cuprinde prevederile statutare, regulamentare sau contractuale încălcate, nu este descrisa fapta ce se susţine ca este abatere disciplinara si nici instanţa la care poate fi contestata decizia.

Constatând că decizia de concediere, ca decizie de sancţionare, nu respectă condiţiile imperative impuse de art 268 Codul muncii, tribunalul a constatat nulitatea absolută a acesteia şi a constatat că raporturile de muncă dintre părţi au încetat nu ca urmare a unei decizii de concediere ci, prin voinţa unilaterală a salariatului .

Fiind un act unilateral, demisia produce efecte prin timp ca manifestare de voinţă a salariatului, independent de voinţa angajatorului .

In speţă, reclamantul a făcut dovada ca la data de 18.08.2008 si-a prezentat demisia, aceasta fiind înregistrata de societate sub nr. 2134/18.08.2008 si aprobata de acesta, conform menţiunii efectuate chiar pe cerere.

Din foaia colectiva de prezenta, aflata la fila 83 din dosar, rezulta ca salariatul a respectat termenul de preaviz, acesta prezentându-se la serviciu in tot cursul lunii august 2008.

Ca urmare, instanţa a constatat încetat contractul individual de muncă al reclamantului, prin demisie, începând cu data de 01.09.2008, conform art 79 coroborat cu art. 55 lit c Codul muncii.

În ceea ce priveşte plata contravalorii tichetelor de masă pentru lunile iulie şi august, instanţa reţine dispoziţiile art. 19 lit. m din Regulamentul de Ordine Interioară, conform cărora, tichetele de masă se acordă lunar în funcţie de posibilităţile financiare ale societăţii pe criterii de performanţă corespunzător timpului efectiv lucrat. Tichetele nu se acordă în situaţia în care salariatul şi-a prezentat demisia, pentru luna curentă şi luna următoare, în care expiră preavizul.

Reţinând că cererea de demisie a fost formulată şi depusă în luna august, instanţa constată întemeiată în parte cererea contestatorului, acesta având dreptul la contravaloarea tichetelor de masă doar pentru luna anterioară demisiei, luna iulie 2008.

Pentru aceste considerente, instanţa a constatat întemeiată în parte contestaţia, urmând să admită în parte şi să constate nulitatea absolută a deciziei de concediere emisă de intimată, a constatat încetate raporturile de muncă dintre părţi, prin demisie la data de 01.09.2008, a obligat intimata să achite contestatorului contravaloarea tichetelor de masă pentru luna iulie 2008, corespunzător timpului lucrat.

Instanţa a respins capătul de cerere privind rectificarea carnetului de muncă, având in vedere ca potrivit disp. Decretului 92/1976 rectificările se efectuează de către unitatea care deţine carnetul, ori, in speţă, aşa cum însăşi reclamantul a recunoscut, carnetul de munca nu se mai afla la societatea parata, ci la ITM.

În aplicarea dispoziţiilor art. 274 cod procedură civilă, a obligat intimata la cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei, reprezentând onorariu avocat, conform chitanţei depusă la dosar.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs în termen legal şi motivat intimata SC B. & D. SRL, arătând în esenţă că reclamanta nu a dovedit că a respectat termenul de preaviz , aceasta nemaiprezentându-se la serviciu din data de 18.08.2008, aşa cum rezultă din foia de pontaj aferentă lunii august, depusă la dosarul cauzei ca probă concludentă şi pertinentă.

O gravă eroare de judecată este constatarea încetării D. începând cu data de 01.09.2009, deşi după data de 18.08.2008 N. M. G. nu s-a mai prezentat la serviciu, cu toate că a fost în cunoştinţă direct şi în mod expres de obligativitatea respectării termenului de preaviz de 20 de zile prevăzut de CCM la nivel naţional, aşa cum rezultă din rezoluţia pusă pe cererea de demisie unde se şi specifică că în data de 7.09.2009, D. va înceta prin demisie.

Referitor la tichetele de masă, conform art.19 lit.m din S. tichetele de masă se acordă lunar însă condiţionat de posibilităţile financiare ale societăţii şi nu se acordă dacă salariatul are absenţe nemotivare sau dacă îşi dă demisia.

S-a arătat că reclamantul a primit integral toate drepturile salariale, aşa cum rezultă din statele de plată depuse la dosarul cauzei.

Examinând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate, cât şi din oficiu în conformitate cu dispoz. art. 304¹ Cod pr.civilă Curtea a reţinut următoarele:

În mod corect prima instanţă a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.210/10.09.2008, întrucât se reţine că aceasta nu cuprinde menţiunile obligatorii prevăzute de dispoziţiile art. 268 al.2 Codul muncii, şi anume, lipseşte descrierea faptei care constituie abatere disciplinară, precum şi prevederile din statutul de personal, regulamentul intern sau CCM aplicabil care au fost încălcate de salariat.

Motivarea în fapt şi în drept reprezintă condiţii ad validitatem. În speţă decizia este lovită de nulitate deoarece nu cuprinde menţiuni privitoarele la abaterile săvârşite de salariat , sau la dispoziţiile din regulamentul intern încălcate.

Instanţa de fond a reţinut că intimatului reclamant i-a încetat contractul individual de muncă, în mod legal prin demisie, aspect confirmat de cererea acesteia (fila 33 dosar fond) înregistrată de societatea recurentă sub nr. 2134/18.08.2008, astfel că va fi înlăturată critica din recurs cu privire la faptul că hotărârea s-a bazat doar pe declaraţia de martor, fără a fi avute în vedere înscrisurile de la dosar.

Se constată că această cerere este datată 13.08.2008, iar demisia este solicitată începând cu data de 18.08.2008.

Scopul preavizului este acela de a asigura angajatorului posibilitatea de a lua măsurile necesare înlocuirii salariatului demisionar, evitându-se astfel consecinţele negative pe care le-ar putea avea încetarea intempestivă a contractului de muncă.

Se reţine că manifestarea de voinţă a salariatului a fost clară, precisă, lipsită de echivoc, făcută în scris, acordându-se un termen de preaviz începând cu data de 13.08.2008 până la 18.08.2008.

Potrivit art.79 al. 4 din Codul muncii, termenul de preaviz este cel convenit de părţi în contractul individual de muncă sau, după caz, cel prevăzut în contractele colective de muncă aplicabile şi nu poate fi mai mare de 15 zile calendaristice pentru salariaţii cu funcţii de execuţie.

Prin urmare, legea stabileşte o limită maximă a preavizului, şi nu una minimă.

Demisia nu trebuie aprobată de angajator, nu este necesară nici emiterea unei decizii privind încetarea contractului.

Nu este întemeiată nici critica referitoare la faptul că prima instanţă a constatat că a încetat contractul individual de muncă al reclamantului începând cu data de 01.09.2009, întrucât în dispozitivul hotărârii este menţionat că raporturile de muncă dintre părţi au încetat la data de 18.08.2008.

În ceea ce priveşte tichetele de masă, recurenta nu a făcut dovada că s-ar afla în dificultate financiară, astfel că instanţa de fond în mod corect a obligat pârâta să plătească contravaloarea acestora pentru luna iulie 2008, corespunzător cu timpul efectiv lucrat.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept arătate mai sus, Curtea reţine că recursul nu este fondat, astfel că în baza art. 312 C.pr. civ. îl va respinge.

Având în vedere că intimat nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată, urmează, ca în baza art. 274 Cod pr.civilă, să se respingă cererea cu privire la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul formulat de intimata SC B. & D. SRL M -P, împotriva sentinţei civile nr. 2597/26.06.2009, pronunţată de T r i b u n a l u l D o l j, în dosar nr(...), în contradictoriu cu intimatul contestator N. M. G..

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimată.

Decizie irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 23 Februarie 2010.

08.03.2010

Red.jud.C.(...)

2 ex/AS

j.f. G.T.

R.G.