Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIE NR. 121/R-CM

Şedinţa publică din 19 Februarie 2008

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de reclamantul D. B., împotriva sentinţei civile nr.731/CM din 12 noiembrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns recurentul-contestator, personal şi asistat de avocat E. N., în baza împuternicirii avocaţiale nr.219/2008 emisă de Cabinet individual - Baroul A, lipsind intimata S.C.F. Oltenia S.A. C.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Curtea constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra lui.

Avocat M.E. având cuvântul pentru recurentul-contestator, susţine oral recursul aşa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în tot a hotărârii pronunţate de prima instanţă şi pe fond admiterea în totalitate a acţiunii aşa cum a fost modificată şi precizată la termenul din data de 3 aprilie 2007. Nu se solicită cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Constată că, prin acţiunea înregistrată la data de 6 februarie 2007, completată ulterior, reclamantul D. B. a chemat în judecată pe pârâta S.C.F. OLTENIA S.A. pentru a se constata nul parţial acordul de încetare a contractului individual de muncă din data de 15 noiembrie 2006, cu referire la temeiul juridic, art.56 lit.d, în loc de art.55 lit.b din Codul muncii, cum greşit s-a consemnat în carnetul său de muncă.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtei să-i plătească suma de 9.300 lei reprezentând 3 salarii de bază brute lunare, conform art.4.85 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2006 şi indemnizaţia pentru incapacitate temporară de muncă pe perioada 22.12.2006-4.01.2007.

În motivarea acţiunii, a susţinut că a fost salariatul pârâtei o perioadă de 37 ani, după care i s-a propus încetarea contractului de muncă prin acordul părţilor începând cu data de 1 ianuarie 2007, însă ulterior exprimării acordului în acest sens, a revenit asupra acestei manifestări de voinţă solicitând încetarea contractului de muncă prin pensionare anticipată parţială.

Cu toate acestea, pârâta a refuzat să-i satisfacă cererea cu consecinţa aplicării art.4.85 din contractul colectiv de muncă care-l îndreptăţea la primirea unei prime de pensionare în cuantum de 9.300 lei reprezentând 3 salarii brute lunare şi deşi a întocmit dosarul de pensionare şi l-a înaintat casei judeţene de pensii, i-a încetat contractul individual de muncă în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii şi nu art.56 lit.d din Codul muncii, aşa cum era corect.

T r i b u n a l u l A r g e ş, prin sentinţa civilă nr.731/R-CM/12 noiembrie 2007, a respins contestaţia, aşa cum a fost completată, reţinând următoarele:

Prin decizia din data de 18 decembrie 2006, pârâta a încetat contractul individual de muncă al reclamantului potrivit art.55 lit.b din Codul muncii, luând act de acordul intervenit între părţi, concretizat prin actul depus la dosar.

Instanţa a apreciat că acest acord este perfect valabil, exprimând voinţa liber consimţită a ambelor părţi şi că salariatul nu mai putea reveni asupra acestuia în mod unilateral fără a avea asentimentul angajatorului.

În acest context a motivat că nu s-a făcut dovada că ulterior acestei înţelegeri reclamantul a revenit înţelegând să înceteze contractul individual de muncă în temeiul art.56 lit.d din Codul muncii şi că pârâta angajatoare a acceptat manifestarea sa de voinţă astfel.

Este adevărat că ulterior încetări contractului de muncă prin acordul părţilor, potrivit art.55 lit.b din Codul muncii, reclamantul a solicitat pensionarea conform art.56 lit.d din Codul muncii, iar pârâta a făcut toate demersurile la care era obligată de lege, însă aceasta nu schimbă temeiul legal al încetării iniţiale ale raporturilor de muncă.

Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei de mai sus, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând disp.art.304 pct.6, 7 şi 9 Cod pr.civilă, precum şi art.304¹ Cod pr.civilă şi a susţinut următoarele:

Tribunalul nu s-a pronunţat asupra niciunui capăt de cerere, acordând ceea ce nu s-a cerut cu încălcarea principiului disponibilităţii părţilor, iar hotărârea cuprinde motive contradictorii, întrucât s-a motivat nelegal că un contract individual de muncă poate înceta numai prin consimţământul părţilor, precum şi că unitatea era obligată să înainteze dosarul de pensionare, ca urmare a solicitării reclamantului.

A mai susţinut că, pârâta a achiesat indubitabil privitor la încetarea contractului individual de muncă, prin aplicarea art.56 lit.d din Codul muncii, astfel că acesta a încetat de drept şi urma să reliefeze această situaţie în carnetul său de muncă.

La această concluzie se ajunge din examinarea tuturor probelor dosarului pe care prima instanţă nu le-a analizat cu atenţie.

Recursul este nefondat.

Potrivit art.55 lit.b din Codul muncii, contractul individual de muncă poate înceta prin acordul părţilor la data convenită de acestea, iar potrivit art.56 lit.d din Codul muncii, contractul individual de muncă încetează de drept la data comunicării deciziei de pensionare pentru limită de vârstă, pensionare anticipată, pensionare anticipată parţială sau pensionare pentru invaliditate a salariatului, potrivit legii.

În cauză, se pune problema, dacă contractul de muncă al reclamantului a încetat prin acordul părţilor în temeiul art.55 lit.b din Codul muncii ori a încetat de drept, potrivit art.56 lit.d din Codul muncii, situaţie care l-ar fi îndreptăţit la obţinerea unor indemnizaţii de pensionare.

Potrivit actelor şi lucrărilor dosarului, rezultă că prin actul intitulat „Acord de încetare a contractului individual de muncă” părţile au convenit ca începând cu data de 1 ianuarie 2007, contractul individual de muncă al reclamantului să înceteze potrivit art.55 lit.b din Codul muncii.

Codul muncii nu conţine nici un fel de dispoziţii privind condiţiile şi procedura încetării contractului individual de muncă prin acordul părţilor, însă este de principiu că reprezentând consimţământul reciproc al părţilor la încheiere în acelaşi mod are loc şi încetarea sa.

Prin urmare, pentru a fi valabil actul juridic prin care părţile pun capăt contractului individual de muncă trebuie să exprime consimţământul acestora, neechivoc din care să rezulte intenţia clară a salariatului de a părăsi unitatea.

Or, actul menţionat exprimă în mod clar consimţământul serios şi explicit, fără echivoc al ambelor părţi de a pune capăt contractului individual de muncă, potrivit art.55 lit.b din Codul muncii.

Aşa fiind, retractarea acestei voinţe este posibilă decât tot prin acord şi nu poate fi expresia opţiunii unilaterale doar a uneia dintre părţi.

Ca atare, intenţia ulterioară a reclamantului de a înceta contractul individual de muncă în sensul art.56 lit.d din Codul muncii, nu putea fi materializată, în primul rând pentru că potrivit actului la care se referă purtând data de 5 decembrie 2006, nici nu a fost exprimat în mod clar în acest sens, iar în al doilea rând nu a existat acceptul angajatorului de a se proceda astfel.

În concluzie, prin hotărârea pronunţată, tribunalul a aplicat corect legea şi a dat o apreciere întocmai probelor administrate.

Susţinerea că instanţa nu s-a pronunţat asupra niciunui capăt de cerere nu are nici un suport, pentru că instanţa s-a pronunţat asupra pretenţiei principale prin care s-a solicitat înlocuirea temeiului juridic al încetării raporturilor de muncă, soluţie faţă de care nu se impunea obligarea pârâtei la plata drepturilor rezultând din aplicarea art.56 lit.d din Codul muncii.

La fel, este inexact că instanţa a acordat ceea ce nu s-a cerut, în realitate instanţa nu a acorda nimic din ceea ce s-a cerut pentru că a respins acţiunea, cu motivarea arătată, iar hotărârea nu cuprinde considerente contradictorii, argumentele pe care se întemeiază fiind pertinente, convingătoare şi clare.

Faţă de cele expuse, recursul este nefondat şi urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de reclamantul D. B., împotriva sentinţei civile nr.731/CM din 12 noiembrie 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...), intimată fiind pârâta S.C.F. OLTENIA S.A. C.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 19 februarie 2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I, Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.

L.I., C.D., P.G.,

Grefier,

Red.C.D./28.02.2008

GM/2 ex.

Jud.fond:M.E.

A.U.