Cabinet avocat Dreptul muncii

Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA CIVILĂ NR. 1524/R-CM

Şedinţa publică din 28 Octombrie 2009

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...)

Judecător : (...)-(...) (...)

Judecător : (...) S.

Grefier : (...) E.

Pe rol fiind pronunţare asupra recursului civil declarat de pârâta SC J. SRL, cu sediul în E. P.,(...), judeţul V, împotriva sentinţei civile nr.522 din 12 mai 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a – Secţia civilă, în dosarul nr(...).

Procedura, legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

Dezbaterile de fond asupra recursului au avut loc la data de 26 octombrie 2009, susţinerile părţilor fiind consemnate în scris, în încheierea de şedinţă de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării s-a pronunţat următoarea soluţie.

C U R T E A

Asupra recursului de faţă, constată că:

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i A r g e ş la data de 9.01.2009, reclamantul N. O. a solicitat în contradictoriu cu SC J. SRL desfiinţarea deciziei prin care contestatorului i-a fost desfăcut contractul de muncă, reîncadrarea acestuia pe postul avut anterior, respectiv plata drepturilor salariale şi a indemnizaţiei de concediu medical.

În motivarea cererii s-a arătat că, în mod greşit, societatea angajatoare a încetat contractul individual de muncă încheiat cu contestatorul în perioada în care acesta se afla în concediu medical.

Prin sentinţa civilă nr.522 pronunţată la 12.05.2009 a fost admisă contestaţia în sensul că s-a desfiinţat decizia nr.142/2009, cu consecinţa reintegrării în muncă a contestatorului a plăţii drepturilor salariale, precum şi a indemnizaţiei pentru incapacitatea temporară de muncă din perioada 26.01.2009 - 30.09.2009.

Pentru a pronunţa o astfel de soluţie, instanţa de fond a reţinut că intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă începând cu data de 20.01.2009, în baza art.65 alin.1 Codul muncii, cu încălcarea regulilor procedurale privitoare la emiterea preavizului, astfel că lipsa acestuia atrage după sine nulitatea deciziei nr.142/2.03.2009, cu toate consecinţele ce urmează acestei nulităţi.

Împotriva hotărârii a formulat recurs intimata pentru motivele prevăzute de art.304 pct.6, 7 şi 8 Cod procedură civilă, în dezvoltarea cărora a arătat că instanţa de fond a dat o interpretare greşită tranzacţiei încheiată între părţi cu privire la drepturile băneşti şi nu a ţinut cont de voinţa intimatului în sensul că nu mai are nicio pretenţie faţă de acesta de pe urmă.

De asemenea, măsura reintegrării contestatorului în muncă este lipsită de temei legal, fiindcă desfiinţarea postului se impunea ca urmare a reorganizării activităţii societăţii.

S-a mai motivat că între considerentele hotărârii şi dispozitiv sunt neconcordanţe cu privire la perioada pentru care s-au acordat drepturile băneşti.

Din motivarea în fapt a recursului, în drept se poate întemeia numai pe dispoziţiile art.304 pct.7,8 şi 9 Cod procedură civilă, în raport de care calea de atac este nefondată pentru argumentele ce urmează:

Primul motiv de recurs se referă la încălcarea principiului forţei obligatorii a actelor juridice potrivit art.969 Cod civil, ca urmare a unei operaţiuni juridice de interpretare greşită ce a dus la stabilirea unui alt înţeles decât acela urmărit de către părţi la încheierea tranzacţiei sau ignorarea acestui act.

Într-adevăr pentru a se asigura principiul libertăţii de voinţă a părţilor la încheierea actelor juridice, de asemenea, legiuitorul a reglementat o garanţie constând în posibilitatea desfiinţării hotărârilor pronunţate în urma unei interpretări greşite a conţinutului actului de natură să contravină voinţei părţilor atribuindu-i o altă natură juridică sau stabilindu-i un alt conţinut.

Atunci când reglementează această garanţie prin dispoziţiile art.304 pct.8 Cod procedură civilă, legiuitorul a avut în vedere numai actul juridic dedus judecăţii, în cauză, acesta fiind decizia de desfacere a contractului individual de muncă şi nu tranzacţia, aceasta de pe urmă având caracterul unei probe invocată în apărare de către intimată în vederea dovedirii stingerii pretenţiilor.

Omisiunea instanţei de fond de a se pronunţa asupra unui mijloc de probă, invocat de către recurentă poate să fie valorificat şi pe calea recursului în condiţiile art.304¹ Cod procedură civilă, potrivit căruia hotărârile definitive în primă instanţă pot fi cenzurate sub toate aspectele sale, nu numai acelea prevăzute în mod limitativ de art.304 din acelaşi cod.

Prin tranzacţia încheiată de către părţi la data de 23.03.2009, s-a stins litigiul numai cu privire la suma de 195 lei, reprezentând contravaloarea concediului medical din perioada 5.01.2009 – 18.01.2009, nu şi cu privire la celelalte pretenţii invocate de către contestator, respectiv reintegrarea în muncă şi plata altor drepturi băneşti.

Deşi tribunalul nu a făcut referire expresă la tranzacţie, nu a reţinut o stare de fapt contrară drepturilor asupra cărora părţile au convenit fiindcă perioada pentru care a dispus plata indemnizaţiei concediului medical a fost una diferită.

C de-al doilea motiv de recurs se referă la soluţia greşită a reintegrării contestatorului în muncă după desfiinţarea deciziei, încălcându-se dispoziţiile art.65 alin.1 Codul muncii.

Concedierea contestatorului a dispus-o intimata recurentă pentru motive neimputabile angajatorului şi ca urmare a unei măsuri de reorganizare a activităţii sale.

Încetarea contractului individual de muncă a avut loc pe durata incapacităţii temporare de muncă, stabilită prin certificat medical în favoarea contestatorului, măsură ce contravine dispoziţiilor imperative prevăzute de art.60 alin.1 litera d Codul muncii, potrivit cărora concedierea salariaţilor nu poate fi dispusă într-o asemenea ipoteză.

Emiterea deciziei cu încălcarea normelor imperative de drept atrage după sine sancţiunea nulităţii absolute a actului, motiv pentru care, în mod corect instanţa de fond a dispus reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior concedierii.

Soluţia desfiinţării deciziei de desfacere a contractului individual de muncă şi restabilire situaţiei prin reintegrarea în muncă a intimatului contestator, precum şi plata drepturilor băneşti a fost motivată în fapt şi în drept, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art.261 Cod procedură civilă, astfel că nici motivul privind contradicţia dintre considerente şi dispozitivul hotărârii nu este întemeiat.

Pentru toate aceste argumente, recursul este nefondat, urmând să fie respins în baza art.312 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

CU MAJORITATE

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul civil declarat de pârâta SC J. SRL, cu sediul în E. P.,(...), judeţul V, împotriva sentinţei civile nr.522 din 12 mai 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l V â l c e a – Secţia civilă, în dosarul nr(...), intimat fiind N. O., cu domiciliu în T., sat E., jud. V.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 octombrie 2009, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Preşedinte, Judecător,

(...)-(...) (...) (...) S.

Grefier,

(...) E.

Red.I.R.

S./4 ex/04.11.2009

Jud. fond C.A.N.; D.H.;

Opinie separată

Se impune admiterea recursului, casarea sentinţei şi pe fond respingerea acţiunii ca rămasă fără obiect, ca urmare a intervenirii contractului de tranzacţie dintre părţi, contract care a fost depus la instanţa de fond, dar la care instanţa nu a făcut nici o referire expresă, reţinând o stare contrară drepturilor asupra cărora părţile au convenit.

Atâta timp cât condiţiile de valabilitate ale actului juridic încheiat între părţi şi intitulat tranzacţie, nu au fost contestate, instanţa nu putea trece peste convenţia părţilor, procedând la soluţionarea în fond a cauzei, întrucât părţile au înţeles să pună capăt litigiului în modul arătat în conţinutul contractului de tranzacţie, prin care au arătat în mod expres că înţeleg să T. litigiul ca rămas fără obiect.

Din conţinutul tranzacţiei rezultă că cerinţa existenţei concesiilor reciproce ale părţilor, condiţie ce ţine de esenţa tranzacţiei, este îndeplinită, reclamantul arătând că a primit contravaloarea concediului medical din luna ianuarie şi numai are nici o pretenţie faţă de societatea intimată.

Procedând astfel, instanţa a încălcat principiul forţei obligatorii a actelor juridice consacrat de dispoziţiile art.969 Cod civil, ceea ce a condus la ignorarea acestui act, precum şi principiul libertăţii de voinţă a părţilor la încheierea actelor juridice.

Judecător,

(...) (...)

Red.G.N./4.11.2009

GM/4 ex.