Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L B R A Ş O V

SECTIA CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE ,

DE CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 396/R

Şedinţa publică din 7 aprilie 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) M.

Grefier şef secţie J. J.

Pentru astăzi a fost amânată pronunţarea asupra recursurilor declarate de pârâţii MINISTERUL JUSTIŢIEI şi MINISTERUL ECONOMIEI ŞI FINANŢELOR prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice B în contradictoriu cu intimaţii reclamanţi E. B. N., E. N., B. E., E. B., E. O., D. S. N., E. N. N., E. G., H. M. N., H. N., I. B., J. N., M. F. , T. (P.) D., T. F., T. E. E. D., E. D., B. T., E. (H.) J., E. S. M. N., C F., D. E. N., E. N., J. N., J. G M., N. M., P. H., E. B., E. B. N., S. D., T. O. N., T. N. P., E. N. , E. E. D. , N. E. , F. F. , E. N. , E. N. ,D. B. şi G. U. şi cu intimaţii pârâţi T R I B U N A L U L B U C U R E Ş T I şi CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I , având ca obiect : „drepturi băneşti” împotriva sentinţei civile nr. 824 din 24.04.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B r a ş o v în dosarul civil nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică , la pronunţare, se constată lipsa părţilor.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care :

Dezbaterile în cauza de faţă au avut loc în cadrul şedinţei de judecată din 31 martie 2009, când instanţa având în vedere actele şi lucrările dosarului, precum şi faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, a rămas în pronunţare, încheierea din acea zi făcând parte integrantă din prezenta decizie.

Instanţa, în vederea deliberării şi pentru a da posibilitatea părţilor să depună la dosar concluzii scrise, a amânat pronunţarea la 07.04.2009.

.

C U R T E A

Asupra recursurilor civile de faţă;

Constată că prin sentinţa civilă nr. 824/24.10.2008 T r i b u n a l u l B r a ş o v a admis excepţia prescripţiei parţiale a dreptului material la acţiune,pentru perioada aprilie-septembrie 2004. A respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a paratului Ministerul Economiei si Finanţelor. A admis în parte acţiunea formulată de reclamanţii E. B. N., E. N., B. E., E. B., E. O., D. S. N., E. (...) N., E. G., H. M. (...), H. (...), I. B., J. N., M. F., T. (P.) D., T. F., T. E. E. D., E. D., B. T., E. (H.) J., E. S. M. N., C F., D. E. N., E. N., J. N., J. G M., N. M., P. H., E. B., E. B. (...), S. D., T. O. N., T. (...) P., E. (...), E. E. D., N. E., F. F., E. (...), E. N., D. B., G. U. în contradictoriu cu pârâţii T R I B U N A L U L B U C U R E Ş T I, Curtea de A P E L B U C U R E Ş T I, Ministerul Justiţiei, si Ministerul Economiei si Finanţelor. A obligat pe pârâţii Ministerul Justiţiei, Tribunalul B si Curtea de Apel B să calculeze si sa plătească in solidar reclamanţilor contravaloarea drepturilor salariale reprezentând sporul de risc şi solicitare neuropsihică de 50% din indemnizaţia de bază brută lunară, începând din data de 01.10.2004 pana in prezent,precum si in continuare,cu excepţia perioadelor in care contractele individuale de munca ale reclamanţilor au încetat sau au fost suspendate. A obligat pe pârâtul Ministerul Economiei si Finanţelor să vireze fondurile de bani necesare achitării drepturilor de natura salariala,menţionate anterior. A respins acţiunea formulata de reclamanţi pentru perioada aprilie-septembrie 2004, ca fiind prescrisă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a constat următoarele :

Excepţia prescripţiei parţiale a dreptului material la acţiune pe perioada aprilie-septembrie 2004,invocată de pârâtul Ministerul Justiţiei este întemeiată, motiv pentru care a fost admisă, având in vedere prevederile art. 1 alin. 1 din Decretul nr. 167/1958 ,coroborate cu dispoziţiile art. 3 alin. 1 din acelaşi act normativ,precum şi art.283,alin.1, lit. c din Codul muncii potrivit cărora dreptul la acţiune având un obiect patrimonial se stinge prin prescripţie, dacă nu a fost exercitat în termenul stabilit de lege, respectiv în termen de 3 ani.

În ceea ce priveşte excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor , invocată şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice B,in calitate de mandatara, instanţa a constatat că potrivit art. 15 din H.G.nr.83/2005, instanţele judecătoreşti sunt instituţii publice din sistemul justiţiei, finanţate de la bugetul de stat.

De asemenea, art. 118 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, stipulează că activitatea instanţelor şi parchetelor este finanţată de la bugetul de stat.

Totodată, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 500/2002, Ministerul Economiei şi Finanţelor coordonează acţiunile care sunt în responsabilitatea Guvernului cu privire la sistemul bugetar, şi anume, pregătirea proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum şi ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuţie, acesta având, în principal, următoarele atribuţii: … "elaborează proiectul bugetului de stat, al legii bugetare anuale şi raportul asupra proiectului bugetului de stat, precum şi proiectul legii de rectificare a bugetului de stat, operând rectificările corespunzătoare".

Astfel, rolul Ministerului Economiei şi Finanţelor este de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum şi de elaborarea proiectelor de rectificare a acestor bugete, fiind necesar ca acesta să pună la dispoziţia Ministerului Justiţiei fondurile necesare plăţii drepturilor salariale.

Ca urmare, instanţa a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului Ministerul Economiei şi Finanţelor , invocată de pârât şi de Direcţia Generală a Finanţelor Publice B.

Pe fondul cauzei instanţa a constatat în fapt următoarele:

Reclamanţii au calitatea de personal auxiliar de specialitate în cadrul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i,aşa cum rezultă din adresa nr.1356/E./31.01.2008 filele 117-119 dosar.

Din acelaşi înscris rezultă că reclamantele:E. B. N. şi I. B. s-au pensionat la 10.10.2007; G. U. s-a pensionat la 01.07.2007; E. N. şi F. F. s-au pensionat la 25.07.2007;E. N. –încetat contractul individual de muncă la 07.05.2004; D. B.- încetat contractul individual de muncă la 01.01.2006; E. N. N. – încetat contractil individual de muncă la 09.01.2008; E. G. - încetat contractul individual de muncă la 01.10.2007;J. N.- încetat contractul individual de muncă la 09.01.2008; H. M. N. –încetat contractul individual de muncă la 01.01.2005; E. E. D.- încetat contractul individual de muncă la 09.01.2008;E. B. N.- încetat contractul individual de muncă la 16.07.2007;P.U H.- încetat contractul individual de muncă la 01.09.2007.

Această stare de fapt va fi avută în vedere la acordarea drepturilor salariale.

În drept, potrivit dispoziţiilor art. 47 din Legea 50/1996, republicată „Pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, magistraţii, precum şi personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de un spor de 50% din salariul de bază brut lunar".

Ulterior, prin art. 50 din O.U.G. 177/2002 privind salarizarea şi alte drepturi ale magistraţilor, printre altele, a fost abrogat şi art. 47 din Legea nr.50/1996.

Potrivit art.1 din Protocolul adiţional nr.1 la CEDO,” „ Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.”

Caracterizat în mod indubitabil printr-o valoare economică , sporul de risc si suprasolicitare nervoasa constituie un bun în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului ,alături de alte asemenea „bunuri” potrivit practicii C.E.D.O. (pensia , acţiunile, părţile sociale).

Pretenţiile reclamanţilor se bazează pe un serviciu deja prestat ,ele constituind „un bun” în sensul practicii C.E.D.O.,aşa cum rezultă si din Hotărârea Van Marle împotriva Olandei din 26.06.1986.

In concluzie,dreptul de proprietate invocat de reclamanţi se analizează ca o valoare patrimonială (ansamblu de interese care decurg din ansamblul raporturilor cu conţinut economic pe care o persoană ar fi putut în mod efectiv şi licit să le dobândească ), deci un bun în sensul primei fraze a art.1.

Proprietatea asupra acestui bun conferă dreptul reclamantei de a nu fi lipsită de ele în mod nejustificat ,din perspectiva art. 44 din Constituţia României coroborat cu art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenţiei Europene a Drepturilor Omului.

Măsura eliminării sporului de risc si suprasolicitare nervoasa pentru magistraţi si personalul auxiliar de specialitate nu se justifică,întrucât limitarea drepturilor nu era „ necesară într-o societate democratică, pentru a garanta respectarea drepturilor şi libertăţilor altora sau pentru a proteja ordinea publică, securitatea naţională , sănătatea publică sau bunele moravuri „.

Acest act internaţional ratificat de România nu prevede limitări ale dreptului reclamanţilor decât în condiţii speciale, ce nu sunt întrunite în speţă , astfel încât,in baza art. 20 al.2 din Constituţia României, că devin aplicabile dispoziţiile art. art.1 din Protocolul adiţional nr.1 la CEDO,ca fiind mai favorabile decât legislaţia internă.

In concluzie, prin abrogarea art. art. 47 din Legea 50/1996, a fost încălcat dreptul reclamanţilor la bun, acesta constând in contravaloarea sporului de risc si suprasolicitare neuropsihică.

Instanţa a reţinut si faptul ca,la data la data stabilirii acestui drept, în baza art. 47 din Legea 50/1996, legiuitorul a avut în vedere condiţiile în care judecătorii si celelalte categorii de personal auxiliar de specialitate îşi desfăşoară activitatea, condiţii ce sunt caracterizate ca fiind condiţii de risc şi suprasolicitare neuropsihică.

Aceste condiţii nu s-au schimbat, ci dimpotrivă, s-au acutizat, întrucât, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, au crescut cerinţele înfăptuirii actului de justiţie în condiţii de calitate şi eficienţă sporite.

In situaţia actuala,când sistemul legislativ este stufos şi uneori contradictoriu,iar condiţiile de muncă sunt neadecvate, creşterea celor doi factori de risc este evidentă.

La cele de mai sus se adaugă şi presiunile indirecte venite din partea justiţiabililor care formulează împotriva magistraţilor ,grefierilor numeroase sesizări, reclamaţii şi plângeri penale nejustificate, ce au drept consecinţă creşterea suprasolicitării neuropsihice şi a stresului acestora.

În afară de argumentele de mai sus,instanţa este obligată să se conformeze Deciziei nr.21/10.03.2008 pronunţată în dosar nr.5/2008 de Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie – Secţiile Unite,prin care a fost admis recursul în interesul legii declarat de Procurorul general al Parchetului de pe lângă Î n a l t a C u r t e de Casaţie şi Justiţie,statuându-se că:

În interpretarea şi aplicarea unitară a dispoziţiilor art.47 din Legea nr.50/1996,privind salarizarea şi alte drepturi ale personalului din organele autorităţii judecătoreşti,republicată;

Constată că judecătorii, procurorii, magistraţii – asistenţi precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică,calculat la indemnizaţia brută lunară,respectiv salariul de bază brut lunar şi după intrarea în vigoare a O.G.nr.83/2000, aprobată prin Legea nr.334/2001, obligatorie, potrivit art.329 alin.3 din C o d u l d e procedură civilă.

Faţă de considerentele de fapt şi de drept mai sus expuse,instanţa a apreciat ca acţiunea reclamanţilor este pe deplin justificată, motiv pentru care a fost admisa insa numai in parte, in sensul următor: au fost obligaţi pârâţii Ministerul Justiţiei,Curtea de A P E L B U C U R E Ş T I si T R I B U N A L U L B U C U R E Ş T I să calculeze şi să plătească în solidar reclamanţilor E. B. N., E. N., B. E., E. B.,E. O.,D. S. N.,E. N. N.,E. G.,H. M. N.,H. N.,I. B.,J. N.,M. F.,T. (P.) D.,T. F., T. E. E. D., E. D., B. T.,E. (H.) J.,E. S. M. N., C F.,D. E. N.,E. N., J. N., J. G M., N. M.,P. H., E. B., E. B. N., S. D., T. O. N., T. N. P.,E. N., E. E. D., N. E., F. F.,E. N., E. N., D. B.,G. U. contravaloarea drepturilor salariale reprezentând sporul de risc şi solicitare neuropsihică de 50% din indemnizaţia de bază brută lunară începând din data de 01.10.2004 până în prezent şi în continuare pentru reclamanţii în activitate.

Sporul de risc şi suprasolicitare nu se mai acordă în continuare reclamanţilor care şi-au încetat activitatea,după cum urmează: E. B. N. şi I. B. s-au pensionat la 10.10.2007; G. U. s-a pensionat la 01.07.2007; E. N. şi F. F. s-au pensionat la 25.07.2007;E. N. –încetat contractul individual de muncă la 07.05.2004; D. B.- încetat contractul individual de muncă la 01.01.2006; E. N. N. –încetat contractil individual de muncă la 09.01.2008; E. G. - încetat contractul individual de muncă la 01.10.2007;J. N.- încetat contractul individual de muncă la 09.01.2008; H. M. N. –încetat contractul individual de muncă la 01.01.2005; E. E. D.- încetat contractul individual de muncă la 09.01.2008;E. B. N.- încetat contractul individual de muncă la 16.07.2007;P.U H.- încetat contractul individual de muncă la 01.09.2007.

Instanţa a respins acţiunea formulată de reclamanţi pentru perioada aprilie – septembrie 2004,ca urmare a admiterii excepţiei prescripţiei dreptului la acţiune. A fost obligat pârâtul Ministerul Economiei şi Finanţelor să vireze fondurile de bani necesare achitării drepturilor de natură salarială,mai sus menţionate.

Împotriva acestei sentinţe au declarat recurs pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Economiei şi Finanţelor prin Direcţia Generală a Finanţelor Publice B.

Referitor la recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei şi Finanţelor, prin reprezentant legal Direcţia Generală a Finanţelor Publice B, sentinţa este criticată pentru faptul că în mod greşit a fost respinsă excepţia lipsei calităţii procesual pasive a acestuia, faţă de atribuţiile pe care le are, de a elabora proiectul bugetului de stat pe baza proiectelor bugetelor ordonatorilor principali de credite ai acestui buget.

Se mai arată în continuarea motivelor de recurs că acest recurent nu poate fi obligat la plata drepturilor salariale ale angajaţilor altor ordonatori de credite.

În ceea ce priveşte fondul cauzei se mai arată că sumele solicitate nu pot fi acordate pentru că norma de finanţare a resurselor bugetare şi a repartizării acestora pe destinaţii este înscrisă în legea bugetului, şi potrivit acesteia nici o cheltuială nu poate fi angajată, ordonată şi plătită dacă nu există o bază legală pentru aceasta. Apreciază că aplicarea dobânzii legale şi actualizarea cu indicele de inflaţie pentru sumele constând în spor de 50% nu se justifică.

Ministerul Justiţiei critică sentinţa pentru faptul că abrogarea dispoziţiilor legale care prevedeau acordarea sporului de 50% pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică magistraţilor şi personalului auxiliar de specialitate reprezintă o problemă de legiferare. Prin abrogarea acestui spor nu s-a ajuns la diminuarea salariului ci dimpotrivă s-a dorit crearea unui sistem de salarizare diferit, bazat pe principii noi.

Se mai arată în continuarea motivelor de recurs faptul că art 1 din Protocolul 1 adiţional la CEDO, nu recunoaşte dreptul de a deveni proprietarul unui bun, ci se aplică numai în privinţa bunurilor actuale ale reclamantului, care nu se poate plânge de o atingere de dreptul său de proprietate, câtă vreme nu demonstrează existenţa lui. Acest protocol nu vine să suplinească sau să recunoască un drept pe care legislaţia internă nu îl prevede.

Examinând sentinţa atacată în raport de criticile formulate instanţa apreciază că recursurile sunt nefondate şi în consecinţă vor fi respinse în baza disp. aret. 312 c.p.c. pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei şi Finanţelor, referitor la critica privind excepţia lipsei calităţii procesual pasive a acestuia, trebuie menţionat faptul că din dispozitivul sentinţei de fond, rezultă că acest recurent a fost obligat numai să vireze fondurile necesare efectuării plăţilor, astfel încât este lipsită de relevanţă apărarea potrivit căreia între reclamanţi şi prezenta recurentă nu sunt raporturi de muncă, iar conform atribuţiilor stabilite prin lege, acesta are numai abilitatea de a face propuneri pentru formarea bugetului de stat. Tocmai în temeiul acestei atribuţii, instanţa de fond a procedat la obligarea de a vira fondurile necesare efectuării plăţilor, fonduri, pe care urmează să le aibă în vedere cu ocazia elaborării proiectelor de buget, sau în cadrul rectificărilor bugetare. Pentru aceste considerente instanţa apreciază că recursul nu este întemeiat şi în consecinţă va fi respins.

În ceea ce priveşte restul criticilor din ambele recursurile, care vizează fondul cauzei, instanţa apreciază că acestea sunt nefondate, astfel că pretenţiile reclamanţilor sunt întemeiat, iar prima instanţă în mod corecta a admis acţiunea.

Potrivit dispoziţiilor deciziei nr. 21, pronunţată de ÎCCJ în data de 10.03.2008, s-a constatat că judecătorii, procurorii, magistraţii asistenţi, precum şi personalul auxiliar de specialitate au dreptul la un spor de 50 % pentru risc şi suprasolicitare neuropsihică, calculat la indemnizaţia brută lunară, respectiv salariul de bază brut lunar şi după intrarea în vigoare a OG 83/2000 aprobată prin legea 334/2001.

În conformitate cu disp. art. 329 al 4 teza finală, conform cu care dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanţe, se va aprecia, că în mod corect pretenţiile reclamanţilor au fost admise, astfel că restul criticilor din recursuri sunt nefondate, urmând în consecinţă să fie respinse.

Pentru toate aceste considerente , în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă instanţa va respinge recursuri.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de pârâţii Ministerul Justiţiei şi Ministerul Economiei şi Finanţelor împotriva sentinţei civile nr. 824/2008 a T r i b u n a l u l u i B r a ş o v, pe care o menţine.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 07.04.2009

Red, M.M./30.04.2009

Dact. I.J./11.05.2009

Jud. fond : T.S. – A. P.