Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A NR. 870

Şedinţa publică din data de 30 mai 2008

Preşedinte – (...) (...)

Judecători - (...) (...) (...)

- (...) E.

Grefier - B. Ţ.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de pârâta SC I. E. SRL, cu sediul în Târgovişte,(...), jud.D, prin reprezentant legal G. G, împotriva sentinţei civile nr.316 din 5 martie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimatul-reclamant J. G, domiciliat în comuna E. E., judeţul D.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns recurenta-pârâtă SC I. E. SRL prin avocat S. S. din cadrul Baroului P, intimatul-reclamant J. G prin avocat B. S. G. din cadrul Baroului D.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă după care:

Avocat S. S. a depus în xerocopie cererea intimatului-reclamant privind încetarea contractului de muncă şi cererea acestuia de efectuare a concediului fără plată începând cu data de 21.06.2006.

S-a înmânat avocatului intimatului-reclamant un exemplar al înscrisurilor depuse de recurenta-pârâtă prin avocat.

Avocat S. S. pentru recurenta-pârâtă S.C. I. E. SRL, avocat B. S. G. pentru intimatul-reclamant J. G, având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat.

Curtea ia act că nu mai sunt cereri de formulat, faţă de actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru dezbaterea recursului.

Avocat S. S. având cuvântul pentru recurenta-pârâtă S.C. I. E. SRL, arată că sentinţa instanţei de fond a fost dată cu greşita aplicare a legii, instanţa de fond neavând în vedere actele depuse la dosar, respectiv cererea intimatului-reclamant prin care a solicitat acordarea concediului fără plată şi ulterior încetarea contractului individual de muncă potrivit disp.art.55 lit.b din Codul muncii, începând cu data de 10.11.2006, trecând astfel peste manifestarea de voinţă a intimatului-reclamant.

Mai arată că intimatul-reclamant a semnat foaia de lichidare, fapt ce dovedeşte dorinţa neechivocă de a înceta relaţiile contractuale de muncă cu recurenta-pârâtă.

Solicită admiterea recursului, casarea sentinţei recurate, modificarea în tot a sentinţei în sensul respingerii ca neîntemeiată a contestaţiei şi obligarea intimatului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată către recurenta-pârâtă.

Avocat B. S. G. pentru intimatul-reclamant J. G, arată că cele două decizii contestate sunt nelegale, au fost emise de recurenta-pârâtă pro causa, iar faptul că sunt nelegale rezultă chiar şi din conţinutul deciziei nr.1/08.01.2008 pronunţată de Curtea de A p e l P l o i e ş t i.

Mai arată că recurenta-intimată a înţeles să anuleze decizia de concediere pentru motive disciplinare şi avea deci obligaţia de a valorifica această împrejurare în cadrul procesual generat de litigiul în anulare a acelei decizii şi nu ulterior, în mod unilateral, cu scopul urmărit de a lipsi de efecte juridice o hotărâre judecătorească.

Solicită respingerea ca nefondat a recursului, menţinerea ca temeinică şi legală a sentinţei recurate, fără cheltuili de judecată, depunând şi concluzii scrise.

C U R T E A :

Deliberând asupra recursului civil de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr(...) şi completată reclamantul J. G a chemat în judecată pârâta SC I. E. SRL Târgovişte, solicitând anularea deciziei nr.710/27.10.2007 şi a deciziei nr.712/29.10.2007 emise de pârâtă cu reintegrarea în postul deţinut anterior, precum şi obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate cu indicele de inflaţie calculată pe întreaga perioadă de la încetarea contractului individual de muncă şi până la retragerea efectivă.

În motivarea cererii se arată că prin sentinţa civilă nr.1009/2007 T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.228/2007, aceeaşi decizie fiind anulată şi de către pârâtă, şi s-a dispus reintegrarea pe postul deţinut anterior, astfel că cele două decizii atacate sunt lovite de nulitate.

Prin întâmpinarea formulată, pârâta a solicitat respingerea acţiunii cu motivarea că sentinţa civilă nr.1009/2007 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a a fost modificată, în parte prin decizia nr.1/2008 a Curţii de A p e l P l o i e ş t i, în sensul că s-a înlăturat obligarea angajatorului la reintegrarea reclamantului şi la plata drepturilor băneşti aferente.

După administrarea probatoriilor, prin sentinţa civilă nr. 316 din 5 octombrie 2007 T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a a admis acţiunea, a anulat deciziile nr.710/27.10.2007 şi nr.712/29.10.2007, a dispus reintegrarea reclamantului pe postul deţinut anterior, începând cu data de 29.10.2007 şi plata drepturilor băneşti egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate până la data reintegrării efective.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin sentinţa 1009/2007 a T r i b u n a l u l u i D â m b o v i ţ a a fost constatată nulitatea absolută a deciziei nr. 228/13.04.2007 emisă de pârâtă, sentinţa rămânând irevocabilă sub acest aspect, prin decizia 1/2008 a Curţii de A p e l P l o i e ş t i, astfel că emiterea deciziei 710/2007 apare ca fiind nelegală.

Referitor la decizia nr.712/2007 prin care s-a dispus încetarea D. începând cu 10.11.2006, în temeiul art.55 lit.b Codul muncii, tribunalul a reţinut că,

deşi s-a formulat o cerere de către reclamant în sensul încetării raporturilor de muncă prin acord, aceasta nu poartă nici o înregistrare ori acordul angajatorului, nu s-a dat curs acestei cereri anterior emiterii deciziei 228/2007, astfel că ea nu mai are valabilitate.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta, criticând-o ca netemeinică şi nelegală, cu motivarea că aceasta a fost dată cu aplicarea greşită a legii.

Susţine recurenta că instanţa de fond nu a avut în vedere actele depuse la dosar, respectiv cererea de încetare a D. prin acordul părţilor, trecând peste manifestarea de voinţă a salariatului şi dispunând reintegrarea sa pe postul deţinut anterior.

Mai arată recurenta că manifestarea de voinţă a salariatului în sensul încetării raporturilor de muncă este cu atât mai clară cu cât acesta a semnat şi foaia de lichidare.

Analizând actele şi lucrările dosarului, sentinţa atacată şi motivele de recurs, curtea va constata că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin sentinţa civilă nr. 1009 din 31 octombrie 2007 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a a fost constatată nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 228/13.04.2007 emisă de pârâtă şi s-a dispus integrarea reclamantului în postul deţinut anterior şi plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate şi reactualizate de la data de 1.06.2006 până la reintegrarea efectivă.

Prin decizia nr.1/8.01.2008 a Curţii de A p e l P l o i e ş t i s-a modificat în parte ceastă sentinţă, în sensul că s-a înlăturat obligarea SC I. E. SRL la reintegrarea contestatorului şi la plata drepturilor băneşti aferente.

Prin decizia nr.710/27.10.2007, SC I. E. SRL şi-a anulat decizia nr.228/13.04.2007, efectele acestei decizii fiind identice cu efectele hotărârilor judecătoreşti arătate mai sus.

Mai mult, decizia nr.710/27.10.2007 a fost emisă anterior pronunţării tribunalului, astfel că nu se poate vorbi de nelegalitatea sau nulitatea ei, neexistând vreun impediment care să împiedice societatea recurentă să-şi retracteze decizia de concediere.

În ce priveşte decizia nr.712/29.10.2007 prin care se dispune încetarea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de 10.11.2006, în temeiul art.55 lit.b Codul muncii, în mod eronat instanţa de fond a constatat nulitatea acesteia.

Aşa cum a stabilit şi instanţa de recurs prin decizia nr.1/8.01.2008, la încetarea raporturilor de muncă, în speţa dedusă judecăţii, primează manifestarea de voinţă a salariatului care a solicitat angajatorului acordarea de concedii fără plată şi ulterior, încetarea contractului individual de muncă în baza art.55 lit.b Codul muncii, începând cu data de 10.11.2006.

Angajatorul nu a făcut decât să-şi exprime acordul cu privire la încetarea raporturilor de muncă potrivit disp. art.55 lit.b Codul muncii.

Nu poate fi primită susţinerea că reclamantul ar fi renunţat la această cerere de încetare a raporturilor de muncă prin acord, prin simplul fapt că a solicitat în instanţă reintegrarea sa pe postul deţinut anterior, cu atât mai mult cu cât o instanţă

s-a pronunţat definitiv şi irevocabil asupra acestui aspect stabilind valabilitatea manifestării de voinţă a salariatului în sensul încetării raporturilor de muncă.

O dovadă în plus în sensul valabilităţii şi actualităţii cererii reclamantului de încetare a raporturilor de muncă prin acord este şi faptul, necontestat de părţi, că salariatul a efectuat toate formalităţile cerute de încetarea contractului de muncă, semnând şi fişa de lichidare.

Pentru considerentele expuse, curtea, văzând disp. art.304 pct.9 şi 304¹, art.. 312 C.pr.civ., va admite recursul, va modifica în tot sentinţa şi, pe fond, va respinge contestaţia ca neîntemeiată.

În baza disp. art.274 C.pr.civ., curtea va obliga intimatul-reclamant la 1500 lei cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC I. E. SRL, prin reprezentant legal G. G, cu sediul în Târgovişte,(...), judeţul D, împotriva sentinţei civile nr. 316 din 5 martie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l D â m b o v i ţ a, în contradictoriu cu intimatul-reclamant J. G domiciliat în comuna E. E., judeţul D şi în consecinţă:

Modifică în tot sus-menţionata sentinţă şi, pe fond, respinge contestaţia ca neîntemeiată.

Obligă intimatul-reclamant la 1500 lei cheltuieli de judecată către recurenta-pârâtă.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 30 mai 2008.

Preşedinte Judecători

(...) (...) (...) (...) (...) (...) E.

Grefier

B. Ţ.

Operator de date cu caracter personal

Nr. notificare 3120

D./AŢ

3 ex./ 18.06.2008

d.f.Trib.D nr(...)

j.f. D. E.

M. E.