Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 747/R

Şedinţa publică de la 05 O. 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE N. D.

JUDECĂTOR E. G.

JUDECĂTOR E. G.

GREFIER E. E. M.

.-.-.-.-.-.-.-.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de pârâta SC M. SRL B, cu sediul în B,(...), jud. B, împotriva sentinţei civile nr. 467/30.06.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B r ă i l a în dosarul nr(...), în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu reclamantul E. U. M., domiciliat în B, D. G nr. 78, (...) . 1, . 10, având ca obiect „OBLIGAŢIA DE A FACE”.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 03.11.2008 fiind consemnate în încheierea din aceeaşi dată când instanţa, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea la 05.11.2008 când a pronunţat următoarea decizie:

C U R T E A

Asupra recursului civil înregistrat la Curtea de A P E L G A L A Ţ I – secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr(...);

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 467/30.06.2008 a T r i b u n a l u l u i B r ă i l a s-a admis acţiunea formulată de reclamantul E. U. M. în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL G.

S-a constatat încetarea prin demisie la data de 06 decembrie 2007 a raportului juridic de muncă încheiat de reclamant cu pârâta.

A obligat-o pe pârâtă să plătească reclamantului drepturile salariale pe perioada 15 octombrie 2007 - 02 decembrie 2007, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin acţiunea înregistrată la T r i b u n a l u l B r ă i l a sub nr(...), reclamantul E. U. M. a chemat în judecată pe pârâta SC M. SRL B pentru a se constata încetarea raporturilor sale de muncă cu pârâta ca urmare a demisiei şi pentru a fi obligată pârâta la plata drepturilor salariale neachitate pentru perioada 15octombrie 2007 - 02 decembrie 2007, actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii.

Reclamantul a susţinut că a fost angajat cu contract de muncă la societatea pârâtă. La data de 17O. 2007 a solicitat în scris desfacerea contractului de muncă, continuând să se prezinte la serviciu până la data de 02 decembrie 2007.

Ulterior, respectiv la data de 27 decembrie 2007 i s-a desfăcut contractul de muncă în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii.

Împotriva deciziei, E. U. M. a formulat contestaţie, ce formează obiectul altui dosar.

Pârâta, prin întâmpinare, a cerut respingerea acţiunii ca nefondată, considerând că reclamantul şi-a încălcat atribuţiile de serviciu, întrucât în perioada 3-5 decembrie 2007 a absentat nemotivat şi prin lipsa de coordonare a sectorului pe care-l conducea, a prejudiciat societatea.

Cu privire la drepturile salariale, a susţinut că ele au fost plătite reclamantului.

În cauză s-au administrat probe cu acte şi interogatoriu.

Tribunalul, coroborând probele administrate, a reţinut cele ce vor fi arătate în continuare:

Reclamantul a fost încadrat în muncă la SC M. SRL B pe durată nedeterminată, începând cu data de 15 octombrie 2007 în funcţia de director tehnic, astfel cum rezultă din contractul individual de muncă înregistrat la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă sub nr. (...)/15.10.2007.

La data de 17 O. 2007 a formulat o cerere către directorul societăţii solicitând desfacerea contractului de muncă, începând cu aceeaşi dată.

Cererea a fost înregistrată la data de 19 O. 2007 sub nr. 1740 şi aprobată, începând cu data de 6 decembrie 2007.

Deşi poartă menţiunea „aprobat”, cererea reclamantului nu a fost finalizată cu o încetare a raportului de muncă din motive neimputabile, ci dimpotrivă, la data de 27 decembrie s-a dispus concedierea disciplinară a petentului (decizia fiind contestată şi formează obiectul altui dosar).

Cu privire la natura cererii reclamantului, tribunalul a constatat că, deşi nu poartă menţiunea „demisie”, şi iniţial, reclamantul a cerut să se constate că încetarea raportului de muncă în baza art. 55 lit. a sau b, ulterior, în şedinţa publică din data de 08 mai 2008 şi la interogatoriul luat în instanţă, a precizat că prin cererea din data de 17O. 2007 a înţeles să-şi dea demisia.

În temeiul art. 79 Codul muncii, demisia este actul unilateral de voinţă al salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea unui termen de preaviz.

Din lecturarea textului rezultă clar că legiuitorul nu a înţeles să ceară să se facă menţiunea „demisiei” în notificarea pe care salariatul o adresează angajatorului.

Având în vedere situaţia de fapt şi de drept reţinută mai sus, tribunalul a admis acţiunea şi a constatat încetarea prin demisie a raportului juridic de muncă.

Cu privire la al doilea capăt de cerere, pârâta a depus la dosar statele de plată pentru perioada octombrie – O. 2007, din care rezultă că reclamantul nu şi-a ridicat drepturile salariale.

În dreptul numelui său în statele de plată scrie „neridicat”.

În consecinţă, în baza art. 161 Codul muncii a fost admis şi ac est capăt de cerere şi a fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale pe perioada 15 octombrie -02 decembrie 2007.

În baza art. 161 alin. 4 Codul muncii, urmează ca sumele reprezentând drepturile salariale de mai sus să fie actualizate cu rata inflaţiei la data plăţii.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC M. SRL considerând-o nelegală şi netemeinică.

În motivarea recursului se arată că hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea greşită a legii în condiţiile în care instanţa este ţinută de conţinutul efectiv al înscrisurilor depuse la dosar şi nu de ceva ce a gândit reclamantul la data formulării cererii din data de 19.11.2007.

A mai arătat recurenta că intimatul a încasat drepturile salariale pentru perioada 15.10.2007 – 02.12.2007.

În drept a invocat dispoziţiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat motivat de faptul că intenţia sa de a demisiona din cadrul societăţii recurente rezultă atât din cererea depusă la registratura societăţii cât şi ulterior acestui moment prin procesele-verbale de predare-primire a inventarului semnate şi reţinute ca atare de factorii de decizie ai societăţii.

De asemenea, în mod corect instanţa de fond a reţinut justificat cererea sa ca fiind demisie în sensul prevăzut de art. 79 Codul muncii, dintr-o eroare de calcul a constata ca fiind împlinit termenul de preaviz pe data de 06.12.2007, deşi calculând corect se împlineşte pe data de 02.12.2007.

Analizând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurentă cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în conformitate cu dispoziţiile art. 304¹ Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte critica adusă hotărârii instanţei de fond referitor la faptul că era ţinută de conţinutul efectiv al înscrisurilor depuse la dosar şi nu de ceea ce a gândit reclamantul la data formulării cererii din 19.12.2007 apreciem că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Conform contractului individual de muncă înregistrat la Inspectoratul T e r i t o r i a l d e Muncă B sub nr. (...)/15.10.2007 intimatul E. U. M. a fost angajatul societăţii recurente SC M. SRL B în funcţia de director tehnic începând cu data de 15.10.2007.

Prin cererea înregistrată sub nr. 1740/19.11.2007 intimatul a solicitat desfacerea contractului individual de muncă începând cu data de 17.11.2007 fără a menţiona temeiul de drept reglementat de Codul muncii.

Cererea intimatului a fost aprobată de conducerea societăţii începând cu data de 06.12.2007 motivat de faptul că în perioada 19.11.2007 – 06.12.2008 era nevoie (datorită complexităţii funcţiei de director tehnic ocupată de intimat) de timp pentru predarea sarcinilor de serviciu ale acestuia.

Scopul preavizului este acela de a asigura angajatorului posibilitatea de a lua măsurile necesare înlocuirii salariatului evitându-se astfel consecinţele negative pe care le-ar putea avea încetarea intempestivă a contractului de muncă.

Deşi conducerea societăţii i-a adus la cunoştinţă rezoluţia privind aprobarea încetării raporturilor de muncă, acesta nu s-a mai prezentat la muncă începând cu data de 06.12.2007 înregistrând absenţe nemotivate în perioada 03.12 – 05.12.2007.

Problema ce trebuie analizată în cauză este temeiul de drept în baza căruia intimatul a solicitat încetarea contractului individual de muncă.

Astfel, prin cererea înregistrată la societatea în data de 19.11.2008 cât şi prin cererea de chemare în judecată intimatul a solicitat încetarea contractului individual de muncă în temeiul art. 55 lit. b sau c din Codul muncii şi nu demisia, aşa cum a reţinut prima instanţă.

Codul muncii consacră expres modalităţile în care contractul individual de muncă poate să înceteze, respectiv: încetare de drept, încetare prin acordul părţilor, încetare prin voinţa unilaterală a salariatului şi încetarea prin voinţa unilaterală a angajatorului.

Instanţa reţine că intenţia intimatului a fost aceea de a înceta contractul individual de muncă în temeiul dispoziţiilor art. 53 lit. b şi c din Codul muncii.

Deci, nu se poate reţine că în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 79 din Codul muncii.

Astfel, potrivit art. 79 alin. 1 din Codul muncii, prin demisie se înţelege actul unilateral de voinţă al salariatului care, printr-o notificare scrisă, comunică angajatorului încetarea contractului individual de muncă după împlinirea unui termen de preaviz.

Din punct de vedere procedural, legea impune salariatului o singură condiţie de ordin formal şi anume să înştiinţeze angajatorul despre hotărârea de a denunţa contractul.

Prin urmare, demisia trebuie formulată în scris, această formă este o condiţie de valabilitate.

Concluzia este logică, de vreme ce concedierea trebuie dispusă în scris (art. 268 alin. 1 din Codul muncii) tot astfel, pe baza principiului simetriei actelor juridice şi demisia trebuie să îmbrace aceeaşi formă.

Aşa fiind, o demisie verbală sau tacită este imposibilă.

Este adevărat că salariatul nu este obligat să-şi motiveze demisia (art. 79 alin. 3 Codul muncii) dar manifestarea sa de voinţă în acest sens trebuie să fie clară, precisă, lipsită de echivoc.

Din probele administrate în cauză rezultă fără echivoc că intenţia intimatului a fost aceea de a înceta contractul individual de muncă în conformitate cu dispoziţiile art. 55 lit. b şi c Codul muncii.

Nu se poate reţine că intimatul în şedinţa publică din data de 8 mai 2008 şi la interogatoriul luat de instanţă (fila 55-56 dosar fond) a precizat că prin cererea depusă din data de 17 O. 2007 a înţeles să-şi dea demisia deoarece legiuitorul a prevăzut în mod expres ca demisia să fie formulată în scris iar manifestarea de voinţă în acest sens trebuie să fie clară, precisă şi lipsită de echivoc.

În consecinţă, neexistând o manifestare de voinţă clară privind demisia, instanţa reţine că intenţia intimatului a fost aceea de a înceta raporturile juridice dintre părţi în temeiul art. 55 lit. b şi c din Codul muncii, contrar susţinerilor intimatei.

În ceea ce priveşte afirmaţia societăţii recurente că a achitat drepturile salariale cuvenite intimatului pe perioada 15.10.2007 – 12.12.2007 instanţa apreciată că nu este întemeiată deoarece nu a făcut dovada plăţii aşa cum prevăd dispoziţiile art. 161 din Codul muncii.

Din statele de plată depuse la dosar de către recurentă rezultă că intimatul nu a ridicat drepturile salariale iar în dreptul numelui său scrie „neridicat”.

În atare condiţii, criticile formulate de recurentă se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă şi, prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 2 şi 3 Cod procedură civilă se va admite recursului şi se va modifica în parte sentinţa civilă recurată în sensul că: se va admite în parte acţiunea, se va respinge capătul de cerere privind constatarea încetării prin demisie a raporturilor juridice de muncă dintre părţi şi vor fi menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei civile recurate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

A D M I T E recursul declarat de pârâta SC M. SRL B, cu sediul în B,(...), jud. B, împotriva sentinţei civile nr. 467/30.06.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B r ă i l a în dosarul nr(...).

M o d i f i c ă în p a r t e sentinţa civilă nr. 467/30.06.2008 a T r i b u n a l u l u i B r ă i l a în sensul că:

A D M I T E în p a r t e acţiunea formulată de reclamantul E. U. M., domiciliat în B, D. G nr. 78, (...) . 1, . 10, în contradictoriu cu pârâta SC M. SRL B.

R E S P I N G E CA N E F O N D A T capătul de cerere privind constatarea încetării prin demisie a raporturilor juridice de muncă dintre părţi.

M e n ţ i n e celelalte dispoziţii ale sentinţei civile recurate.

I R E V O C A B I L Ă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 05 O. 2008.

S.: (...) D.

U.: 2 ex./V.L./06 Ianuarie 2009

Fond: A.M.D./L.N.

Asistenţi judiciari: C.E./D.E.