Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale

pentru Minori şi Familie

DECIZIA CIVILĂ NR. 2151/R/2008

Şedinţa publică din data de 4 noiembrie 2008

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) E. – vicepreşedinte instanţă

GREFIER : N. TARŢA

S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. J. împotriva sentinţei civile nr. 1321 din 11 august 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l C l u j în dosarul nr(...), privind şi pe pârâta SC G.S D. SA, având ca obiect litigiu de muncă – pretenţii.

La apelul nominal se prezintă reclamantul recurent P. J., lipsă fiind reprezentantul prâtei intimate SC G. D. SA.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Recursul a fost declarat în termenul legal, s-a comunicat intimatei şi este scutit de la plata taxelor judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 30 octombrie 2008, pârâta intimată a depus la dosar, prin registratura instanţei, întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat şi menţinerea sentinţei atacate ca fiind legală şi temeinică, din care un exemplar se comunică reclamantului recurent.

Întrebat fiind reclamantul recurent arată că a atacat în instanţă decizia de concediere.

Nefiind alte cereri suplimentare de formulat sau excepţii de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reclamantul recurent susţine recursul aşa cum a fost formulat în scris, solicită admiterea acestuia şi obligarea pârâtei intimate la plata sumelor pentru concediere.

C U R T E A

Prin sentinţa civilă nr.1321 din 11 august 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l C l u j, s-a respins acţiunea înaintată de reclamantul P. J., împotriva pârâtei S.C. G. D. S.A. C, având ca obiect un litigiu de muncă.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin acţiunea înaintată, reclamantul P. J. a chemat în judecată pe pârâta S.C. G. D. SA C, solicitând obligarea acesteia să-i acorde un salariu de bază aşa cum este prevăzut în contractul colectiv de muncă pe anul 2007-2008.

S-a reţinut din actele de la dosar că reclamantul a încetat contractul individual de muncă pe motiv că s-a pensionat pentru limită de vârstă.

Din art. 175 alin. l din contractul colectiv de muncă în vigoare la nivel de societate rezultă că la disponibilizarea salariaţilor din motive neimputabile lor, unitatea va acorda o compensaţie echivalentă cu salariul de bază. Această prevedere se referă la situaţiile în care contractul individual de muncă încetează din motive care nu ţin de persoana salariatului, aşa cum sunt reglementate în art. 65 si urm. din Codul muncii.

Incetarea contractului individual de muncă al reclamantului s-a produs din motive ce ţin de persoana lui şi anume cererea acestuia de a se pensiona pentru limită de vârstă, astfel că nu i se aplică prevederile articolului menţionat mai sus din contractul colectiv de muncă.

Raportat la cele de mai sus, s-a constatat că acţiunea reclamantului nu este întemeiată şi a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul P. J. solicitând admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.

În motivarea recursului arată că a fost pensionat pentru limită de vârstă la 01.07.1999, dar a rămas în continuare angajat cu un nou contract de muncă pe durată nedeterminată în funcţia de tehnician principal.

Consideră că având calitatea de angajat este îndreptăţit să primească un salariu de bază la desfacerea contractului de muncă din iniţiativa unităţii conform art.175 alin.1 din Contractul colectiv de muncă în vigoare la nivel de societate, care prevede că la disponibilizarea salariaţilor din motive neimputabile lor, unitatea va acorda o compensaţie echivalentă cu un salariu de bază.

Pârâta SC G. D. SA, prin întâmpinarea de la f.16 solicită respingerea recursului, apreciind că sentinţa atacată este legală şi temeinică.

Analizând sentinţa prin prisma motivelor de recurs invocate de reclamant, Curtea reţine următoarele:

Aşa cum corect a precizat şi pârâta prin întâmpinarea depusă în cauză, acţiunea reclamantului se întemeiază pe dispoziţiile art.175 alin.1 din Contractul colectiv de muncă în vigoare la nivelul societăţii pârâte. Acest text, prevede că „la disponibilizarea salariaţilor din motive neimputabile lor, unitatea va acorda o compensaţie echivalentă cu un salariu de bază”.

Potrivit secţiunii a 4-a din C.muncii ce reglementează concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariată, la art.65 se prevede că „concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desfiinţarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia”.

În cazul din speţă, potrivit deciziei nr.174/1021 din 5.03.2008 emisă de pârâtă, contractul individual de muncă al reclamantului a încetat în baza art.56 lit.d şi 61 lit.e din C.muncii, adică pe motiv de pensionare, situaţie care este reglementată în secţiunea a 3-a a C o d u l u i m u n c i i ce reglementează concedierea pentru motive care ţin de persoana salariatului.

Aşadar raportat la cele mai sus arătate se constată că în mod netemeinic reclamantul susţine că îi sunt aplicabile dispoziţiile art.175 alin.1 din Contractul colectiv de muncă, astfel că faţă şi de dispoziţiile art.299 şi 312 C.proc.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul promovat de acesta împotriva sentinţei T r i b u n a l u l u i C l u j.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul P. J. împotriva sentinţei civile nr. 1321 din 11 august 2008 a T r i b u n a l u l u i C l u j pronunţată în dosar nr(...), pe care o menţine.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 4 noiembrie 2008.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI

(...) (...) (...) (...) (...) (...) E.

GREFIER

N. TARŢA

Red.AR

Dact.T./2ex./16.12.2008