• Tel. 0737.043.144 si 0722.415.993
  • Luni-Vineri 10:00-18:00


Litigiu de munca. Anulare act. Recurs

Hotararea nr. 674/R-CM din data 2008-11-11
Pronuntata de Curtea de Apel Pitesti
Numar dosar

R O M Â N I A

 

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIE NR. 674/R-CM

Şedinţa publică din 11 O. 2008

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...) (...), judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) J.

Grefier N. T.

 

S-a luat în examinare pentru soluţionare recursul declarat de pârâta S.C. TURISM MUNTENIA S.A. PITEŞTI, împotriva sentinţei civile nr.576/CM din 16 iunie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, a răspuns avocat D. Ţ. pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocaţiale nr.319/2008 emisă de Baroul A – Cabinet individual, lipsind intimatul-reclamant D. N..

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.

Curtea constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra lui.

Avocat C. Ţ. având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, susţine oral recursul aşa cum a fost formulat în scris, modificarea în totalitate a sentinţei recurate şi pe fond respingerea contestaţiei formulate de intimatul-reclamant ca nefondată. Nu se solicită cheltuieli de judecată.

 

C U R T E A

 

Constată că a fost înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i A r g e ş, sub nr(...) contestaţia formulată de D. N. împotriva deciziei nr.17/22.01.2008, emisă de intimata S.C. Turism Muntenia S.A., solicitând anularea acesteia şi obligarea la plata drepturilor salariale cuvenite pe perioada suspendării, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea contestaţiei s-a arătat că prin decizia nr.17/22.01.2008 a fost suspendat contractul său individual de muncă, începând cu data de 22.01.2008, conform art.52 lit.c Codul muncii, însă această dispoziţie este lovită de nulitate absolută având în vedere că se invocă săvârşirea la data de 8.05.2007 a unor infracţiuni care nu au avut loc. Contestatorul a susţinut că este vorba de o rea credinţă din partea intimatei, având în vedere faptul că în data de 21.01.2008 se anulează prima decizie de suspendare a contractului de muncă, pentru ca a doua zi să se emită o nouă decizie de suspendare ce are la bază plângerile penale folosite ca probe într-un dosar deja soluţionat de T r i b u n a l u l A r g e ş. Din conţinutul plângerii penale se poate observa că nu poate fi vorba de infracţiunea de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice iar în ceea ce priveşte infracţiunea de abuz în serviciu, nu există nici o legătură între cele povestite în plângerea penală şi infracţiunea respectivă

Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea contestaţiei, arătând că împotriva reclamantului societatea a depus plângerea penală cu nr.(...)/12.11.2007, pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi pentru săvârşirea infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice şi că prin decizia anterioară, nr.1445/18.06.2007, s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art.52 alin.1 lit.c Codul muncii, iar prin sentinţa civilă nr.851/CM/07.12.2007 această decizie a fost anulată.

Prin punerea în executare a acestei sentinţe angajatorul a fost pus în situaţia de a-i facilita şi permite contestatorului să săvârşească alte asemenea fapte. Astfel, prin decizia nr.10/21.01.2008 intimata l-a reîncadrat pe contestator şi i-a plătit toate drepturile băneşti, pentru ca apoi, prin decizia nr.17/22.01.2008 să-i suspende din nou contractul de muncă în baza altei plângeri penale.

Prin sentinţa civilă nr.576/CM/16.06.2008 a fost admisă contestaţia, a fost anulată decizia nr.17/22.01.2008 emisă de intimată şi au fost repuse părţile în situaţia anterioară emiterii deciziei, fiind obligată intimata să plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite pe perioada 22.01.2008 şi până la data reluării activităţii. A fost obligată intimata la cheltuieli de judecată în cuantum de 650 lei.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că reclamantul este salariatul intimatei în funcţia de şofer şi că prin decizia nr.1445 din 18.06.2007 i-a fost suspendat contractul individual de muncă. Împotriva acestei decizii s-a formulat contestaţie, iar prin sentinţa civilă nr.851/CM/7.12.2007 a fost anulată această decizie.

La data de 21.01.2008 intimata a emis decizia nr.10 prin care dispus ca, începând cu data de 21.01.2008, să se anuleze decizia de suspendare a contractului individual de muncă, fiind reîncadrat contestatorul pe postul de şofer, cu recalcularea şi plata drepturilor salariale.

Ulterior, la data de 22.01.2008 angajatorul a emis decizia nr.22, prin care a dispus din nou suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului potrivit art.52 lit.c Codul muncii, începând cu data emiterii deciziei, având în vedere că împotriva acestuia s-a formulat o plângere penală, înregistrată la I.P.J. A sub nr.(...)/12.11.2007 şi o altă plângere penală înregistrată la Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a P i t e ş t i sub nr.1023/9.08.2007.

Întrucât prin contestaţia de faţă se contestă altă decizie decât cea pentru care părţile s-au mai judecat, instanţa a reţinut că nu există autoritate de lucru judecat.

Conform art.52 alin.1 lit.c din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

În speţă, după cum a precizat chiar reprezentantul intimatei, suspendarea dispusă se circumscrie primei teze a textului legal.

A reţinut instanţa că această suspendare este totuşi una facultativă şi nu obligatorie, măsura suspendării urmând a fi dispusă, dacă este neapărat necesară, de la caz la caz.

Tribunalul a constatat că la societatea intimată există o stare conflictuală creată între membrii consiliului de administraţie şi o parte a angajaţilor, susţinători ai fostului preşedinte al consiliului de administraţie.

Tribunalul a apreciat că, date fiind motivele care au determinat formularea plângerii penale împotriva contestatorului şi pentru a evita luarea unor măsuri cu caracter revanşard, nimic nu împiedică părţile să-şi deruleze raporturile de muncă până la soluţionarea plângerilor penale.

Având în vedere aceste considerente, a anulat decizia nr.17/22.01.2008 şi, ca urmare a anulării deciziei şi a încetării cauzei ce a determinat suspendarea contractului individual de muncă, potrivit principiului accesorium sequitur principale, a repus părţile în situaţia anterioară, urmând ca, potrivit art.269 Codul muncii intimata să-i plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite pe perioada 22.01.2008 şi până la data reluării efective a activităţii.

În temeiul art.274 Cod procedură civilă intimata a fost obligată la plata către contestator a cheltuielilor de judecată.

În termen legal intimata S.C. Muntenia S.A. a declarat recurs împotriva acestei sentinţe, pe care a criticat-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, invocând dispoziţiile art.3041 Cod procedură civilă, după cum urmează:

Instanţa de fond nu a avut rol activ, deoarece nu a avut în vedere dispoziţiile art.52 alin.1 lit.c Codul muncii, care îl îndreptăţeşte pe angajator să dispună suspendarea contractului individual de muncă, până la soluţionarea plângerii penale formulate împotriva salariatului.

Singura în măsură să decidă cu privire la suspendarea contractului individual de muncă al unui salariat este conducerea societăţii angajatoare, codul conferindu-i această prerogativă, ce nu poate fi limitată sau cenzurată de salariat sau de instanţă.

Mai arată recurenta că instanţa, în mod nepermis şi periculos, a extins cadrul procesual şi la alte persoane şi situaţii, reţinând existenţa unei stări conflictuale şi a unor măsuri cu caracter revanşard. O astfel de opinie însă nu poate fi acceptată, în caz contrar insubordonarea şi starea de indisciplină afectând grav şi iremediabil activitatea şi patrimoniul societăţii comerciale.

Analizând sentinţa recurată în raport de critica formulată, Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin decizia ce face obiectul prezentului litigiu (fila 4 dosar fond) s-a dispus, începând cu data de 22.01.2008, suspendarea contractului individual de muncă a contestatorului D. N., având funcţia de şofer în cadrul S.C. Turism Muntenia S.A. Din cuprinsul deciziei rezultă că măsura suspendării, întemeiată pe art.52 alin.1 lit.c Codul muncii, a fost luată ca urmare a plângerilor penale formulate de angajator împotriva salariatului, respectiv plângerea înregistrată sub nr.1023/9.08.2007 la Parchetul de pe lângă J u d e c ă t o r i a P i t e ş t i şi plângerea înregistrată sub nr.(...)/12.11.2007 la Inspectoratul de Poliţie A.

Din cuprinsul celor două plângeri penale (filele 6-10 dosar fond) rezultă că ele au fost formulate împotriva mai multor persoane, printre care şi contestatorul, pentru mai multe fapte săvârşite în dimineaţa zilei de 8.05.2007.

În ceea ce-l priveşte pe contestator, în plângeri s-a arătat că, împreună cu alte persoane, a ocupat în forţă secretariatul societăţii, împiedicând accesul membrilor consiliului de administraţie, a instigat pe salariaţii societăţii să aducă acuze şi injurii grave membrilor consiliului de administraţie şi a adresat el însuşi expresii jignitoare la adresa aceloraşi persoane, i-a instigat pe salariaţi la neîndeplinirea sarcinilor de serviciu şi la acţiuni de destabilizare în cadrul societăţii.

Prin plângerile penale formulate, conducerea societăţii a solicitat pedepsirea tuturor persoanelor la care se referă, pentru săvârşirea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri, tulburarea liniştii publice şi abuz în serviciu contra intereselor publice.

Până la soluţionarea plângerilor penale, societatea angajatoare a dispus suspendarea contractului individual de muncă în baza art.52 alin.1 lit.c Codul muncii.

Acest text de lege prevede posibilitatea pentru angajator de a suspenda, din iniţiativa sa, contractul individual de muncă, în cazul în care a formulat plângere penală împotriva salariatului pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Aşa cum corect susţine recurenta, o astfel de măsură poate fi luată exclusiv din iniţiativa angajatorului, fără intervenţia altor factori externi.

Este însă atributul instanţei de judecată să aprecieze incompatibilitatea faptelor imputate salariatului cu funcţia deţinută de acesta.

În speţă, contestatorul deţine funcţia de şofer în cadrul societăţii pârâte, în baza contractului individual de muncă de la fila 68 din dosarul de fond, or, obligaţia de a nu instiga la insubordonare şi la un comportament inadecvat al celorlalţi salariaţi, nu are legătură cu atribuţiile specifice funcţiei de şofer, nu derivă din aceste atribuţii, ci reprezintă o încălcarea a disciplinei muncii în unitate, ale cărei reguli sunt cuprinse în regulamentul intern al societăţii.

Faptele pentru care s-au formulat plângeri penale împotriva contestatorului nu reprezintă incompatibilităţi ale funcţiei, care presupun încălcări ale atribuţiilor din fişa postului, ci reprezintă abateri disciplinare şi ele pot atrage eventual aplicarea sancţiunilor disciplinare reglementate de art.264 din Codul muncii.

Ca atare, Curtea apreciază că în speţă nu există incompatibilitate între faptele penale pentru care s-au săvârşit plângeri împotriva contestatorului şi funcţia deţinută de acesta în cadrul societăţii, situaţie faţă de care apreciază că măsura suspendării contractului de muncă al contestatorului este netemeinică şi nelegală.

Faţă de aceste considerente, soluţia instanţei de fond prin care s-a anulat decizia de suspendarea a contractului individual de muncă al contestatorului este legală şi temeinică, consecinţa fiind respingerea, ca nefondat, a recursului formulat de societatea – intimată, în baza art.312 Cod procedură civilă şi art.291 Codul muncii.

 

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

 

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. TURISM MUNTENIA S.A. PITEŞTI, împotriva sentinţei civile nr.576/CM din 16 iunie 2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...), intimat fiind reclamantul D. N..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 11.11.2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I, Secţia civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale şi pentru cauze cu minori şi de familie.

 

Preşedinte, Judecător, Judecător,

(...) (...) (...), (...) (...), (...) J.,

 

 

 

Grefier,

N. T.

 

 

Red. L.I./14.11.2008

G.M./2 ex.

Jud. fond: N. D.

M. S. O.

Toate spetele


Sus ↑