Cabinet avocat Dreptul muncii

S.

CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I

SECŢIA A VII-A CIVILĂ Şl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE

MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE

(2261/2009)

DECIZIA CIVILĂ NR.4097/R

Şedinţa publică de la 03.06.2009 Curtea constituită din:

PREŞEDINTE (...) (...) JUDECĂTOR (...) (...) JUDECĂTOR (...) (...)

GREFIER (...) (...) D.

Pe rol pronunţarea asupra recursului declarat de recurentul-contestator B. B. împotriva sentinţei civile nr.5390/01.09.2008 pronunţate de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i-Secţia a E.-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.16957/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata SC S. I. SA.

Dezbaterile de fond şi susţinerile părţilor au avut loc în şedinţa publică din data de 27.05.2009, consemnate în încheierea de şedinţă la acea dată, parte integrantă din prezenta, când instanţa, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea deciziei civile la data de 03.06.2009, când a hotărât următoarele:

CURTEA,

Asupra recursului de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale la data de 03.04.2007 sub nr.12059, contestatorul B. B. a formulat contestaţie împotriva deciziei de suspendare nr.65/19.02.2007 emisa de intimata SC S. I. SA, solicitând anularea acesteia si obligarea intimatei la plata drepturilor salariate reţinute in temeiul acestei decizii pe perioada 20.02.2007 - 06.03.2007 si a dobânzii legale calculata la aceste sume, cat si obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecata.

Prin sentinţa civilă nr.1201/11.10.2007 a fost admisa acţiunea, a fost anulata decizia de suspendare a contractului individual de munca, a fost obligata intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu drepturile salariale cuvenite reclamantului pentru perioada 20.02.2007 - 06.03.2007 si la dobânda legala in materie civila la aceasta suma, pana la achitarea efectiva, precum si la plata sumei de 2000 lei cheltuieli de judecata.

Tribunalul a constatat ca decizia de suspendare a contractului individual de munca a fost luata de o persoana care nu are calitate de reprezentant legal al intimatei, astfel încât, faţă de caracterul de ordine publica al normelor ce reglementează dreptul de reprezentare al societăţilor comerciale pe acţiuni, a constatat nulitatea absoluta a deciziei contestate si a dispus anularea acesteia.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs recurenta-pârâtă SC I. SA, recurs înregistrat pe rolul Curtea de A P E L B U C U R E Ş T I- Secţia a VII-a Civilă şi pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale sub nr(...).

Prin decizia civila nr.971R/28.03.2008 pronunţată de către Curtea de A P E L B U C U R E Ş T I -Secţia a VII-a Civila s-a admis recursul declarat impotriva sentinţei civile nr.1201/11.10.2007 pronunţate de Tribunalul B-Sectia a E.-a, a fost casata sentinţa atacata si trimisa cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe, motivat de faptul ca împuternicirea de reprezentare, data in forma scrisa, reprezintă un veritabil mandat, care menţionează limitele acestuia si puterile conferite mandantului, astfel încat considerentele primei instanţe, referitoare la prevederile Legii nr.31/1990 si la regulile de reprezentare a societăţii, deşi corecte, nu ţin seama de faptul ca in cauza nu se analizează dreptul de reprezentare a societăţii in raporturile cu terţii, ci posibilitatea delegării atribuţiilor in domeniul resurselor umane.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i Secţia a VIII-a sub nr.16957/LM/2008, şi prin sentinţa civilă nr.5390/1.09.2008, s-a respins contestaţia formulata de contestatorul B. B., in contradictoriu cu parata SC S. I. SA, ca neîntemeiata. S-a luat act ca nu se solicită cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt şi de drept:

Reclamantul a fost angajatul intimatei in baza contractului individual de muncă înregistrat sub nr.2779/16.06.2004, in funcţia de contabil, începând cu data de 09.06.2004. La data de 19.02.2007, intimata a emis decizia nr.65, prin care contractul de munca al contestatorului se suspenda conform art.52 alin.l lit.a din Codul muncii, ca urmare a referatului conducerii nr.64/16.02.2007.

Potrivit dispoziţiilor art.52 alin.l lit.a coroborat cu art.268 alin.l din Codul muncii, contractul individual de munca poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului pe perioada cercetării disciplinare prealabile, cercetare ce nu poate depăşi 30 zile de la data luării la cunoştinţa despre săvârşirea abaterii disciplinare. Prin prisma acestor doua articole, contractul individual de munca al contestatorului putea fi suspendat pe perioada cuprinsa intre 20.02.2007 -21.03.2007, iar după expirarea acestei perioade si in urma cercetării disciplinare prealabile angajatorul avea posibilitatea sa dispună fie aplicarea unei sancţiuni disciplinare, in cazul in care considera ca angajatul se face vinovat de o abatere disciplinara, fie încetarea suspendării si reluarea activităţii de către angajat, in cazul demonstrării nevinovăţiei sale.

Aşa cum reiese din materialul probator, suspendarea contractului individual de munca dispusa de angajator a fost o măsura pe care angajatorul o avea la dispoziţie pe perioada cercetării disciplinare, conform dispoziţiilor art.52 alin.l lit.a din Codul muncii si nu o sancţiune disciplinară. Nici o prevedere legala nu ii interzice angajatorului să suspende contractul individual de munca al unui salariat ce este cercetat pentru săvârşirea unei abateri disciplinare, iar suspendarea are ca efect tocmai întreruperea activităţii in mod obligatoriu de către salariatul cercetat disciplinar, până la finalizarea cercetării disciplinare.

Suspendarea contractului individual de munca poate fi dispusa de angajator cu o singură condiţie, si anume ca măsura sa fie dispusa pe perioada cercetării disciplinare prealabile a salariatului, situaţie in care se regăsea si contestatorul, prin referatul nr.64/16.02.2007 intimata constatând săvârşirea de către reclamant a unor fapte considerate abateri disciplinare şi dispunând declanşarea procedurii cercetării disciplinare.

Astfel, instanţa de fond a respins contestaţia ca neîntemeiată, reţinând ca suspendarea contractului individual de munca este o măsură legală.

În termen legal împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs, recurentul-contestator B. B., invocând în drept dispoziţiile art.304 pct.6 şi 9 Cod procedură civilă , şi criticând sentinţa sub următoarele aspecte:

- S-au invocat excepţiile lipsei calităţii de reprezentant al semnatarului deciziei- T. N., soluţionată cu aplicarea greşită a legii, în sensul că, contractul de muncă al recurentului-contestator a fost semnat din partea angajatorului de către E. G. M., care este administrator, iar decizia de sancţionare de T. N., cetăţean străin, neavând calitate , iar instanţa de fond a apreciat greşit că împuternicirea acestuia ar fi un veritabil mandat, care menţionează limitele şi puterile conferite şi că în cauză nu se analizează dreptul de reprezentare a societăţii în raporturile cu terţii, ci posibilitatea delegării atribuţiilor în domeniul resurselor umane.

- Instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra excepţiei nulităţii absolute a deciziei nr.65/18.02.2007 privind suspendarea contractului de muncă, contrar dispoziţiilor art.267 (1) Codul muncii probat prin Legea nr.53/2003.

- Hotărârea pronunţată este dată cu încălcarea legii- art.304 pct.9 Cod procedură civilă , încălcând dispoziţiile art.52 lit.a coroborat cu art.268 alin.1 Codul muncii, în sensul că prin prisma acestor două articole contractul individual de muncă al contestatorului putea fi suspendat pe perioada cuprinsă între 20.02.2007-21.03.2007.

Examinând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, în raport de criticile formulate cât şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art.304¹ Cod procedură civilă , Curtea constată următoarele:

Instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt şi de drept şi a făcut o corectă aplicare a legii.

Referitor la primul motiv de recurs, criticile urmează a fi înlăturate, aceste aspecte fiind soluţionate, prin decizia civilă nr.971R/28.03.2008- pronunţată de Curtea de A P E L B U C U R E Ş T I- Secţia a-VII-a , când a admis recursul declarat împotriva sentinţei nr.1201/11.10.2007 a T r i b u n a l u l u i B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a , a fost casată şi trimisă spre rejudecare aceleiaşi instanţe, motivat de faptul că împuternicirea de reprezentare, dată în formă scrisă, reprezintă un veritabil mandat, care menţionează limitele acestuia şi puterile conferite mandatului, astfel încât considerentele primei instanţe, referitoare la prevederile Legii nr.31/1990 şi la regulile de reprezentare a societăţii, deşi corecte, nu ţin cont de faptul că în cauză nu se analiza dreptul de reprezentare a societăţii în raporturile cu terţii, ci posibilitatea delegării atribuţiilor în domeniul resurselor umane.

În ceea ce priveşte cea de-a doua critică, instanţa de fond a reţinut corect, că suspendarea contractului individual de muncă dispusă de angajator, a fost măsură legală conform prevederilor art.52 alin.1 lit.e din Codul muncii, şi nu o sancţiune disciplinară, în condiţiile în care nici o prevedere legală nu interzice angajatorului să procedeze astfel.

Suspendarea contractului individual de muncă, poate fi dispusă de angajator cu condiţia, ca măsura să fie dispusă pe perioada cercetării disciplinare prealabile a salariatului, situaţie în care se regăsea şi recurentul-contestator, prin referatul nr.64/16.02.2007, intimata constatând săvârşirea de către recurentul-contestator a unor fapte considerate abateri disciplinare şi dispunând declanşarea procedurii cercetării disciplinare.

Curtea reţine că şi acest motiv de recurs nu se încadrează în niciunul din motivele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă , şi nu determină modificarea sau casarea sentinţei recurate.

Faţă de cele de mai sus, apreciind că nu există nici un motiv din cele prevăzute de art.304 Cod procedură civilă , şi nici motive de ordine publică prevăzute de art.306 din acelaşi cod, Curtea în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă , va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator B. B. împotriva sentinţei civile nr.5390/1.09.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i Secţia a-VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.16957/3LM/2008, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC S. I. SA.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 3 iunie 2009.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

E. T. M. I. E. B.

GREFIER

F. E. D.

Red.: V.S.

Dact.: Z.G.

2 ex.

11.06.2009

Jud.fond: C.G.D.

D.F.