Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 566/R

Şedinţa publică de la 15 T. 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE E. G.

JUDECĂTOR E. G.

JUDECĂTOR N. D.

GREFIER E. E. M.

.-.-.-.-.-.-.

Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul D. E., domiciliat în G,(...), (...) 3A, . 19 şi G,(...), (...) 1, . 72, împotriva sentinţei civile nr. 425/31.03.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...), în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimata SC V. P. U. SA, cu sediul în G, str. (...) (...), E. 54, jud. G, având ca obiect „CONTESTAŢIE DECIZIE DE SUSPENDARE” împotriva deciziei de suspendare nr. 11 emisă de societatea intimată la data de 05.02.2008.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au răspuns: pentru recurentul contestator D. E. avocat B. E.-E. şi pentru intimata SC V. P. U. SA avocat B. N..

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat şi este scutit de taxă judiciară de timbru, după care:

Apărătorul recurentului contestator depune la dosar xerocopia adresei nr. 870/P/01.09.2008 emisă de Ministerul Internelor şi Reformei Administrative, înregistrată la sediul intimatei sub nr. 1150/02.09.2008, prin care se comunică faptul că s-a început urmărirea penală împotriva contestatorului şi a altor persoane. Solicită suspendarea cauzei în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. 2 pct. 1 Cod procedură civilă motivat de faptul că plângerea penală a stat la baza emiterii deciziei de suspendare a contractului de muncă.

Apărătorul intimatei solicită respingerea cererii de suspendare a cauzei motivat de faptul că nu există legătură de cauzalitate cu obiectul cererii dedus judecăţii.

Curtea, deliberând asupra cererii de suspendare a cauzei formulată de apărătorul recurentului contestator în temeiul dispoziţiilor art. 244 alin. 2 Cod procedură civilă, o respinge ca nefondată neimpunându-se suspendarea cauzei.

La întrebarea instanţei adresată părţilor, acestea declară că nu mai au cereri de formulat şi solicită cuvântul în susţinerea, respectiv combaterea motivelor de recurs.

Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul părţilor prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.

Apărătorul recurentului contestator, pentru motivele descrise în cererea de recurs, solicită admiterea recursului apreciind nelegală hotărârea instanţei de fond. Cu înscrisurile depuse la dosarul de fond şi în recurs apreciază că a făcut dovada că în cauză se impune suspendarea până la definitivarea urmăririi penale. Susţine că angajatorul avea posibilitatea de a suspendat contractul individual de muncă al salariatului numai dacă acesta îşi încălca atribuţiile de serviciu, ori acest lucru nu a fost dovedit. Solicită admiterea recursului, fără cheltuieli de judecată.

Apărătorul intimatei solicită respingerea recursului ca nefondat, menţinerea legalităţii şi temeiniciei hotărârii pronunţată de instanţa de fond susţinând că nu se impune suspendarea cauzei aşa cum a deliberat şi instanţa. Societatea intimată a făcut dovada că suspendarea contractului individual de muncă a fost ca urmare a formulării plângerii penale împotriva contestatorului. Solicită respingerea recursului, fără cheltuieli de judecată.

Curtea, declară închise dezbaterile potrivit art. 150 Cod procedură civilă şi reţine cauza în pronunţare.

C U R T E A

Asupra recursului înregistrat la Curtea de A P E L G A L A Ţ I, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr(...);

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 425/31.03.2008 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul D. E. în contradictoriu cu intimata S.C. V. P. U. SA.

A fost obligat contestatorul către intimată la plata sumei de 1200 lei cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prim instanţă a reţinut următoarele:

Prin contestaţia formulată şi înregistrată sub nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, contestatorul D. E. a solicitat în contradictoriu cu intimata SC V. P. U. S.A. G anularea deciziei nr. 11 din 05.02.2008, obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului, la plata unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate şi reactualizate şi cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la 05.02.2008, şi până la reintegrarea efectivă, precum şi la plata cheltuielilor de judecată.

Motivându-şi în fapt contestaţia a arătat că este angajatul societăţii V. P. U. SA G, conform contractului de muncă nr. 89000/01.06.1998 şi ocupă funcţia de şef serviciu aprovizionare –desfacere (producţie).

La data de 28.01.2008 s-a solicitat de către conducerea societăţii să se efectueze un inventar la depozitul de produse albe (motorină şi benzină), fără zestrea conductelor, incomplet şi fără obiecţiunile gestionarilor şi ale şefului de depozit, în urma căruia a fost încheiat un proces-verbal de inventariere, incomplet, înregistrat sub nr. 107/28.01.2008.

A precizat că, înainte de inventarierea acestor produse, obligatoriu, trebuia să se efectueze reglarea rezervoarelor conform stocurilor scriptice.

Având în vedere că la livrarea în gestiune erau obligaţi să livreze produse cu densitate diferită faţă de cea reală, de foarte multe ori se constatau de către reprezentanţii societăţii diferenţe între cantitatea livrată şi cea plecată din rezervor.

De asemenea, la momentul descărcării din cisterne a produselor petroliere şi manipulării către rezervoare nu se constatau şi înregistrau niciodată pierderile sau minusurile, practic cantitatea scrisă în avizul de însoţire a mărfii, sau după caz a facturilor fiscale, se înregistrau în scriptele societăţii V. P. U. chiar dacă nu corespundeau adevărului, fiind obligaţi să ia în gestiune cantităţile trimise de expeditor şi nu a celei constatate faptic.

În relaţii contractuale cu V. P. U. SA G se află V. I. şi V. E., care, pe toată perioada deţinerii gestiunii în care se manipulau produse petroliere ale acestor societăţi nu se acordau consumuri tehnologice, din această manipulare rezultând pierderi.

De asemenea, conform Regulamentului Intern şi a Normelor Interne, la efectuarea inventarelor interne şi a celor vamale există obligativitatea efectuării de reglări de rezervoare conform stocurile scriptice.

Toate aceste reglări la manipulările de produse petroliere erau cunoscute de către conducerea societăţii, însă în procesul-verbal de inventariere înregistrat sub nr. 107 din data de 28.01.2008, au fost evitate a se evidenţia aceste minusuri, fiindu-i imputabilă o situaţie atipică prin această decizie de suspendare şi prin sesizarea organelor de cercetare cu o plângere penală, în condiţiile în care conducerea societăţii cunoştea faptul că la nivelul firmelor care se ocupa de produse petroliere există stasuri, norme, sau liste privind consumurile tehnologice care prevăd un coeficient de pierdere.

Mai mult, văzând instalaţiile tehnologice care au o vechime mai mare de 10 ani, se poate observa cu uşurinţă cum se face să se mărească coeficientul de pierdere a produselor petroliere aparţinând V. P. U..

În susţinerea contestaţiei s-a folosit de proba cu înscrisuri.

Intimata în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

A precizat că suspendarea contractului de muncă încheiat de societate cu contestatorul D. E. are la bază plângerea penală depusă anterior, împotriva acestuia pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 215 indice 1 al 1 şi 2 C. penal, cu aplicarea art. 41 al 2 C. penal.

Datorită lipsurilor mari constatate în gestiunea contestatorului, respectiv 173 tone motorină euro şi 8,77 tone benzină, în valoare totală de 768.227 lei ron, datorită dispariţiei unor documente importante la care avea acces contestatorul (registrele de măsurători zilnice) precum şi a faptului că există numeroase indicii că acesta şi-a exercitat cu rea-credinţă atribuţiile de serviciu, prin îndeplinirea defectuoasă a obligaţiilor pe care le avea şi care erau prevăzute în fişa postului şi în Regulamentul de Ordine Interioară, au luat hotărârea suspendării raporturilor de muncă cu contestatorul până la finalizarea dosarului penal.

În prezent unitatea nu mai manifestă încredere faţă de persoana contestatorului, faţă de loialitatea şi profesionalismul acestuia şi de aceea a luat decizia de suspendare a contractului de muncă, până la soluţionarea plângerii penale.

Analizând şi coroborând materialul probator administrat în prezenta cauză, instanţa a reţinut următoarele:

Prin decizia nr. 11/05.02.2008 intimata SC V. P. U. S.A. G a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului D. E., în temeiul disp. art. 52 lit. „c” din Codul muncii, pe motiv că acesta nu a respectat atribuţiunile şi responsabilităţile legale cuprinse în fişa postului şi a încălcat prevederile regulamentului intern, formulându-se plângere penală.

Instanţa a apreciat că măsura dispusă de intimată este legală din următoarele considerente:

Executarea contractului individual de muncă, reprezintă un proces ce se desfăşoară în timp. În acest interval de timp, pot interveni anumite împrejurări prevăzute chiar de lege, care să împiedice temporar înfăptuirea obiectivului şi efectelor contractului, chiar a obligaţiilor reciproce ale părţilor. T. astfel suspendarea acestuia.

În temeiul disp. art. 52 al. 1 lit. „c” din Codul muncii, contractul de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

În prezenta cauză, intimata a formulat plângere penală împotriva contestatorului D. E. (fila 11 dosar fond) pe motiv că nu a respectat atribuţiunile şi responsabilităţile legale cuprinse în fişa postului şi a încălcat prevederile regulamentului intern.

Deoarece angajatorul nu se poate pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei angajatului şi nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind competenţe ale organelor judiciare, în mod corect a dispus suspendarea contractului de muncă al contestatorului.

Suspendarea din funcţie a contestatorului, este o măsură legală care protejează unitatea intimată faţă de pericolul continuării activităţii ilicite; ulterior, în situaţia în care se va constata nevinovăţia acestuia, prevederile legale, conferindu-i un drept firesc la despăgubiri.

Motivele invocate de contestator se refera la nevinovăţia sa în ceea ce priveşte fapta pentru care intimata a formulat plângere penală si nu pot fi analizate în aceasta fază.

În consecinţă, s-a respins ca nefondată contestaţia împotriva deciziei nr. 11/05.02.2008.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs contestatorul D. E., în baza disp. art. 81 alin. 1 şi art. 82 din Legea nr. 168/1999 precum şi art. 304 indice 1 şi art. 312 C.pr. civilă, solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinţei primei instanţe şi admiterea contestaţiei pentru următoarele motive.

Hotărârea instanţei de fond este nelegală întrucât nu s-a efectuat o verificare efectivă a condiţiilor în care s-a suspendat contractul individual de muncă iar motivare este deficitară cu privire la legalitatea măsurii.

Art. 52 lit. c din Codul muncii a fost apreciat în practică şi doctrină ca fiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie.

Nu s-a analizat legătura de cauzalitate între plângerea formulată de angajator, fapta sa şi atribuţiile pe care le avea în cadrul societăţii.

Intimata nu a formulat întâmpinare însă, prin apărător, în faţa instanţei, a solicitat respingerea recursului ca nefundat, sentinţa primei instanţe fiind legală şi temeinică.

Analizând sentinţa civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în baza disp. art. 304 indice 1 C.p.c, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 52 al. 1 din C. muncii, angajatorul poate suspenda contractul individual de muncă în cazul în care a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Din actele dosarului rezultă că prin adresa nr. 870/01.09.2008 intimata a făcut dovada faptului că împotriva contestatorului s-a început urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii de delapidare, faptă prev. de art. 215 indice 1 alin. 2 C.pen.

În consecinţă, fapta pentru care a fost începută urmărirea penală are legătură cu serviciul contestatorului.

Luând măsura suspendării contractului individual de muncă angajatorul nu se pronunţă asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei angajatului şi nici asupra răspunderii sale penale acestea fiind chestiuni a căror soluţionare intră în sfera de activitate a organelor juridice astfel că în mod corect s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al recurentul.

Mai mult decât atât, instituţia suspendării contractului de muncă reprezintă o măsură de protecţie a angajatului, al cărui contract de muncă nu poate fi desfăcut până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Instanţa apreciază că dispoziţiile examinate nu contravin nici dreptului la muncă garantat de Constituţie salariatul nefiind împiedicat să se încadreze în perioada suspendării contractului de muncă la altă unitate sau în altă funcţie decât cea cu care este incompatibilă faptei ce constituie obiectul acuzării.

Instanţa mai reţine că prezumţia de nevinovăţie în sensul legii fundamentale este o măsură de protecţie constituţională a libertăţii individuale, cu aplicabilitate deci în dreptul penal şi procesual penal. Prin dispoziţiile textului constituţional menţionat s-a statuat că până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare este considerată nevinovată persoana căreia i se impută săvârşirea unei fapte penale, aşa cum a statuat chiar Curtea Constituţională prin decizia nr. 24/2003.

Faţă de aceasta, facultatea de a lua măsura suspendării, acordată angajatorului, prin dispoziţia legală criticată, nu încalcă prezumţia de nevinovăţie, consemnată în Constituţie contrar susţinerilor recurentului.

Deci măsura suspendării este la latitudinea societăţii, instanţa nefiind competentă să cenzureze, dacă sunt sau nu motive justificate pentru ca societatea să formuleze plângere.

În atare condiţii criticile formulate de recurent nu sunt întemeiate, hotărârea instanţei de fond fiind dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a disp. art. 52 lit. c din C.M. şi prin urmare, în temeiul disp. art. 312 al. 1 C.pr.civ. se va respinge recursul declarat de contestator ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

R E S P I N G E ca n e f o n d a t recursul declarat de contestatorul D. E., domiciliat în G,(...), (...) 3A, . 19 şi G,(...), (...) 1, . 72, împotriva sentinţei civile nr. 425/31.03.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...).

I R E V O C A B I L Ă.

Pronunţată în şedinţa publică de la 15 T. 2008.

S.: (...) (...)

U.: 2 ex./V.L./21 Octombrie 2008

Fond: M.N./A.T.

Asistenţi judiciari: I.C-tin/A.E.