Cabinet avocat Dreptul muncii

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L T I M I Ş O A R A Operator 2928

Secţia Litigii de muncă şi

asigurări sociale

DOSAR NR(...)

DECIZIA CIVILĂ NR. 312

Şedinţa publică din data de 24 februarie 2010

PREŞEDINTE : Dr. (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

JUDECĂTOR : (...) (...)

GREFIER : (...) (...)

Pe rol se află judecarea recursului declarat de către reclamantul-recurent reclamantul E. T. D. împotriva sentinţei civile nr. 2187/10.11.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş, în dosarul nr(...) în contradictoriu cu pârâta-intimată (...) B. J. SRL A, având ca obiect contestaţie act.

La apelul nominal, făcut în şedinţă publică, se prezintă avocat M. D., în substituire avocat E. D., lipsă fiind pârâta-intimată.

Procedura de citare este îndeplinită legal.

Recursul este scutit de taxă de timbru.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de şedinţă, după care se constată că prin registratura instanţei, la data de 4 februarie 2010, intimata a depus întâmpinare.

Reprezentanta reclamantului-recurent depune la dosar împuternicirea avocaţială, delegaţia de substituire şi chitanţa nr. 496/18.12.2009 în cuantum de 500 lei, reprezentând onorariu avocat.

Instanţa procedează la comunicarea exemplarului doi al întâmpinării cu reprezentanta reclamantului-recurent.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepţii de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată şi acordă cuvântul la dezbaterea în fond a recursului.

Reprezentanta reclamantului-recurent solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, cu cheltuieli de judecată.

C U R T E A,

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată:

Prin acţiunea civilă înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i T i m i ş sub nr(...), reclamantul E. T. D. a chemat în judecată pe pârâta (...) B. J. SRL, solicitând instanţei ca prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună anularea deciziei nr. 469/14.04.2009 de suspendare a contractului individual de muncă înregistrat la ITM A nr. (...)/12.06.2008, precum şi obligarea intimatei la plata drepturilor salariale pe perioada suspendării, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa civilă nr. 2187/10.11.2009 pronunţată în dosar nr(...) T r i b u n a l u l T i m i ş a respins acţiunea reclamantului, reţinând:

Prin decizia civilă nr. 469/14.04.2009 emisă de pârâtă s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului înregistrat la ITM A nr. (...)/12.06.2008, în temeiul art. 49 pct. 4 raportat la art. 52 alin. 1 lit. a din Codul muncii, pe perioada cercetării disciplinare a petiţionarului.

Numai că, aşa cum cu îndestulătoare evidenţă rezultă din înscrisurile depuse la dosar, aceiaşi pârâtă - (...) B. J. SRL a luat măsura încetării acestei suspendări prin decizia nr. 94/4.05.2009, context în care tribunalul a apreciat că demersul judiciar pendinte având ca obiect principal anularea deciziei iniţiale, de suspendare a contractului individual de muncă al petiţionarului a rămas fără obiect. B. făcând de faptul că este mai mult decât discutabil dacă o decizie internă a angajatorului emisă în condiţiile de exigenţă ale art. 52 alin. 1 lit. a apartenente C o d u l u i m u n c i i poate fi atacată în justiţie, dată fiind natura acesteia, precum şi lipsa oricărei dispoziţii exprese în acest sens, inserată în c o d u l m u n c i i.

Cum cel de-al doilea petit se priveşte a fi într-o relaţie de accesorialitate faţă de cel principal, tribunalul a respins demersul judiciar pendinte în totalitate, fără a-l mai analiza pe fond. Cu atât mai mult un petit identic este inserat şi în cuprinsul contestaţiei formulată de acelaşi petiţionar contra deciziei de desfacere a contractului de muncă, aflat pe rolul aceluiaşi Tribunal T.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul, solicitând casarea ei şi trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond.

În motivarea recursului s-a susţinut că în mod nelegal a apreciat instanţa că acţiunea reclamantului a rămas fără obiect, având în vedere că pârâta a emis o nouă dispoziţie prin care a dispus încetarea acestei măsuri, în condiţiile în care, de la data emiterii dispoziţiei de suspendare a contractului de muncă şi până la data emiterii deciziei de încetare a suspendării, aceasta a produs efectele juridice prevăzute de ea, lipsindu-l pe reclamant de toate drepturile de care ar fi beneficiat în calitate de angajat. Ori, dispoziţia de suspendare a contractului de muncă este nefondată şi nelegală, caz în care se impune anularea ei, iar singura posibilitate a reclamantului de a înlătura efectele acestei dispoziţii este prin intermediul căilor legale de care a uzat.

Nelegalitatea deciziei de suspendare a contractului de muncă constă în depăşirea termenului legal de 10 zile cât poate să dureze sancţiunea disciplinară a suspendării contractului individual de muncă. Legea nu prevede perioada suspendării şi deci a efectuării cercetării disciplinare, însă aceasta nu poate fi mai mare de 10 zile deoarece conform art. 264 alin. 1 lit. b din Codul muncii, sancţiunea disciplinară constând în suspendarea contractului individual de muncă poate fi aplicată pe o perioadă e maximum 10 zile. Or, prelungirea cercetării prealabile şi deci a suspendării contractului pentru efectuarea acestei cercetări, peste 10 zile, înseamnă, de fapt, aplicarea unei sancţiuni disciplinare ce excede legii.

S-a mai invocat şi faptul că în mod greşit s-a reţinut excepţia inadmisibilităţii acţiunii formulate împotriva deciziei de suspendare a contractului de muncă, fiind încălcate prevederile art. 281 Codul muncii.

Pârâta intimată a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului.

Examinând cauza în raport de motivele de recurs, de susţinerile părţilor şi totodată conform art. 304¹ Cod procedură civilă, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Decizia contestată, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă, a produs efecte pe perioada 15.04.2009 şi până la data de 6.05.2009 când a încetat contractul de muncă în baza art. 61 lit. a Codul muncii, prin sancţionarea disciplinară a salariatului contestator.

Suspendarea contractului de muncă are ca efect lipsirea sa de drepturile care rezultă din calitatea de salariat şi nu se poate reţine lipsa de obiect a contestaţiei atât timp cât dispoziţia a produs efecte o anumită perioadă, astfel că în mod greşit s-a soluţionat cauza pe această excepţie.

Din considerentele sentinţei rezultă că s-ar fi reţinut şi excepţia inadmisibilităţii contestaţiei raportat la dispoziţiile art. 52 alin. 2 Codul muncii, dar din moment ce dispoziţiile art. 283 alin. 1 lit. a Codul muncii prevăd posibilitatea contestării deciziei unilaterale a angajatorului cu privire la suspendarea contractului de muncă, nu poate fi reţinută nici această excepţie.

Pentru aceste considerente, nefiind soluţionat fondul cauzei, în baza art. 312 alin. 1 şi 5 Cod procedură civilă, se va admite recursul şi va fi casată sentinţa cu trimitere spre rejudecare la instanţa de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul declarat de reclamantul E. T. D. împotriva sentinţei civile nr. 2187/10.11.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l T i m i ş, în dosarul nr(...) în contradictoriu cu pârâta (...) B. J. SRL A.

Casează sentinţa cu trimitere spre rejudecare la T r i b u n a l u l T i m i ş.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi 24 februarie 2010.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

Dr. D. E. J. K. E. T.

Grefier,

E. N.

Red. I. K./7.04.2010

Tehnored.: N.B/4 ex./9.04.2010

Prim inst.: T r i b u n a l u l T i m i ş - B. B., D. E.

Emis 2 comunicări