Cabinet avocat Dreptul muncii

DOSAR NR(...)

ROMÂNIA

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ NR.549

ŞEDINŢA PUBLICĂ DIN 8.09.2008

PREŞEDINTE-(...) (...)

JUDECATOR-(...) (...)

JUDECATOR-(...) (...)

GREFIER-(...) (...)

-.-.-.-.

La ordine fiind soluţionarea recursului declarat de recurentul-contestator E. O., domiciliat în G, str.av.E. D. nr.2, (...) .51, împotriva sentinţei civile nr.461/8.04.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...) în contradictoriu cu intimata SC B. N. SA G, cu sediul în(...), având ca obiect contestaţie decizie suspendare contract de muncă.

La apelul nominal a răspuns recurentul , lipsă fiind intimata.

Procedura completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Nemaifiind cereri de formulat, instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în dezbateri.

Recurentul solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii de fond şi în rejudecare admiterea contestaţiei şi plata drepturilor salariale de la data suspendării contractului de muncă.

C U R T E A:

Asupra recursului înregistrat la Curtea de A P E L G A L A Ţ I-Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale sub nr(...).

Examinând actele şi lucrările dosarului constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr.461/8.04.2008 T r i b u n a l u l G a l a ţ i a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul E. O. în contradictoriu cu intimata SC B. N. SA G.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut următoarele:

Prin contestaţia formulată şi înregistrată sub nr. 1179/121/05.03.2008 pe rolul T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, contestatorul E. O. a solicitat în contradictoriu cu intimata SC B. N. G SA, anularea deciziei nr. 625/25.02.2008 de suspendare a contractului individual de muncă.

În motivarea contestaţiei, s-a arătat că, în fapt, nu a participat la săvârşirea unei fapte de natură penală, decizia fiind nelegală şi abuzivă şi îi aduce mari prejudicii, fiind unicul întreţinător al familiei. A mai arătat că la data când se susţine că s-a săvârşit fapta se afla în concediu de odihnă .

Intimata în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

A susţinut că împotriva contestatorului, a formulat o plângere penală, deoarece în data de 13.01.2008, acesta, împreună cu mai mulţi colegi au sustras 17 rulouri de tablă.

Având în vedere disp. art. 52 al.1 lit. „c” din Codul muncii, a precizat intimata că prin decizia nr. 586/21.02.2008 a dispus suspendarea contractului individual de muncă până când organele judiciare competente vor aprecia asupra existenţei sau inexistenţei vinovăţiei contestatorului.

În combaterea susţinerilor contestatorului, s-a folosit de proba cu înscrisuri.

Pe fondul cauzei, s-a reţinut:

Prin decizia nr. 625/25.02.2008 intimata SC B. N. G SA, a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului E. O., în temeiul disp. art. 52 lit. „c” din Codul muncii, pe motiv că în data de 13.01.2008, acesta, împreună cu mai mulţi colegi au sustras 17 rulouri de tablă.

Instanţa a apreciat că măsura dispusă de intimată este legală din următoarele considerente:

Executarea contractului individual de muncă, reprezintă un proces ce se desfăşoară în timp. În acest interval de timp, pot interveni anumite împrejurări prevăzute chiar de lege, care să împiedice temporar înfăptuirea obiectivului şi efectelor contractului, chiar a obligaţiilor reciproce ale părţilor. T. astfel suspendarea acestuia.

În temeiul disp. art. 52 al. 1 lit. „c” din Codul muncii, contractul de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

În prezenta cauză, intimata a formulat plângere penală împotriva contestatorului (filele 12-13 dosar).

Deoarece angajatorul nu se poate pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei angajatului şi nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind competenţe ale organelor judiciare, în mod corect a dispus suspendarea contractului de muncă al contestatorului.

Suspendarea din funcţie a contestatorului, este o măsură legală care protejează unitatea intimată faţă de pericolul continuării activităţii ilicite; este un drept de opţiune al angajatorului. Ulterior, în situaţia în care se va constata nevinovăţia acestuia, prevederile legale îi conferă un drept firesc la despăgubiri. Faptul că are în prezent o situaţie materială dificilă sau durata procedurilor penale nu constituie motive de anulare a deciziei.

Instanţa nu a putut aprecia asupra legalităţii plângerii penale sau asupra vinovăţiei contestatorului. Chiar dacă, la data faptei, contestatorul se afla în concediu de odihnă, acest aspect va avea relevanţă în cadrul cercetării penale, nu în cadrul prezentei contestaţii. De vreme ce există o plângere penală, este legală şi măsura suspendării.

Lipsa unei rezoluţii de neîncepere a urmării penale a contestatorului sau a unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care să se constate nevinovăţia acestuia, duce la concluzia că motivele de suspendare a contractului individual de muncă dintre cele două părţi subzistă, sens în care a respins ca nefondată contestaţia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul E. O. considerând-o nelegală şi netemeinică.

În motivarea recursului se arată că prin art.52 lit.c din C.M. contractul individual de muncă poate fi suspendat numai dacă salariatul e trimis în judecată pentru fapte în legătură cu funcţia deţinută.

Ori, aşa cum rezultă din contractul individual de muncă a fost angajat în meseria de macaragiu iar plângerea societăţii angajatoare este formulată pentru săvârşirea infracţiunii de furt.

De asemenea, prima instanţă a pierdut din vedere faptul că prezumţia de nevinovăţie este un principiu de bază al legislaţiei penale recunoscut totodată şi în Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii instanţei de fond în sensul admiterii contestaţiei aşa cum a fost formulată.

În drept a invocat disp.art.299 şi urm. C.pr.civilă şi dispoziţiilor C.M.

Intimata deşi legal citată, nu s-a prezentat în instanţă şi nu a depus întâmpinare.

Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurent cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept în conf.cu disp.art.304¹ C.pr.civilă Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art.52 al.1 din C.muncii, angajatorul poate suspenda contractul individual de muncă în cazul în care a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

În cauza dedusă judecăţii, intimata a formulat plângere penală împotriva contestatorului.

Luând măsura suspendării contractului individual de muncă angajatorul nu s-a pronunţat asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei angajatului şi nici asupra răspunderii sale penale acestea fiind chestiuni a căror soluţionare intră în sfera de activitate a organelor juridice cum corect a reţinut şi instanţa de fond.

Mai mult decât atât, instituţia suspendării contractului de muncă reprezintă o măsură de protecţie a angajatului, al cărui contract de muncă nu poate fi desfăcut până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Instanţa apreciază că dispoziţiile examinate nu contravin nici dreptului la muncă garantat de Constituţie salariatul nefiind împiedicat să se încadreze în perioada suspendării contractului de muncă la altă unitate sau în altă funcţie decât cea cu care este incompatibilă faptei ce constituie obiectul acuzării.

Faptul că are o situaţie materială dificilă nu constituie motiv de anulare a deciziei.

Instanţa mai reţine că prezumţia de nevinovăţie în sensul legii fundamentale este o măsură de protecţie constituţională a libertăţii individuale, cu aplicabilitate deci în dreptul penal şi procesual penal.Prin dispoziţiile textului constituţional menţionat s-a statuat că până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare este considerată nevinovată persoana căreia i se impută săvârşirea unei fapte penale.

Faţă de aceasta, facultatea de a lua măsura suspendării, acordată angajatorului, prin dispoziţia legală criticată, nu încalcă prezumţia de nevinovăţie, consacrată în Constituţie contrar susţinerilor recurentului.

În atare condiţii criticile formulate de recurent nu se încadrează în motivul de recurs prev.de art.304 pct.9 C.pr.civ., hotărârea instanţei de fond este dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a disp.art.52 lit.c din C.M.şi prin urmare, în temeiul disp.art.312 al.1 C.pr.civ.se va respinge recursul declarat de contestator ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator E. O., domiciliat în G, str.av.E. D. nr.2, (...) .51, împotriva sentinţei civile nr.461/8.04.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...).

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 8.09.2008.

PREŞEDINTE JUDECATOR JUDECATOR

V.G. M.D. B.G.

Grefier

L.S.

Red.M.C.

Dact.L.R.

2 ex/30.09.2008

FOND: M.T.-M.O.