Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIA CIVILĂ NR. 919/R-CM

Şedinţa publică din 12 Mai 2009

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...) (...), judecător

Judecător (...) (...)

Judecător (...) H.

Grefier N. T.

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de intimata S.C. TURISM MUNTENIA S.A., împotriva sentinţei civile nr.185/CM din 02 februarie 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

La apelul nominal, făcut în şedinţa publică, a răspuns consilier juridic M. Acea pentru recurenta-intimată, în baza delegaţiei depusă la dosar, lipsind intimata-contestatoare M. Ş..

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxelor judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

Consilier juridic M. Acea pentru recurenta-intimată, depune la dosar borderou cu înscrisuri pentru a se proba faptul nefinalizării cercetărilor penale şi deficienţele din activitatea intimatei-contestatoare şi concluzii scrise. Arată că nu mai are cereri de formulat.

Curtea constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra lui.

Consilier juridic M. Acea pentru recurenta-intimată având cuvântul, susţine oral recursul aşa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea hotărârii primei instanţe şi menţinerea ca temeinică şi legală a deciziei nr.128 din 26.06.2008, deoarece sunt îndeplinite condiţiile cumulative impuse de art-52 alin.1, lit.c din Codul muncii.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă:

Constată că, prin cererea înregistrată la data de 24.07.2008, contestatoarea M. Ş. a formulat contestaţie împotriva Deciziei nr.128/26.06.2008, emisă de intimata S.C. „TURISM MUNTENIA” S.A., solicitând anularea acesteia, reluarea activităţii si obligarea la plata unei despăgubiri egală cu salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării contractului, cu cheltuieli de judecat.

În motivarea contestaţiei s-a arătat de către contestatoare că a avut funcţia de „director economic ”, iar la data de 16.07.2007 a fost revocată din această funcţie şi numită în funcţia de „şef birou financiar – contabilitate interimar”, însă prin decizia nr.310 s-a dispus suspendarea sa din funcţie cu motivarea existenţei unei plângeri penale, contestaţia împotriva acesteia fiind admisă de T r i b u n a l u l A r g e ş. În susţinerea primei decizii de suspendare intimata a depus şi plângerea penală nr.(...)/04.03.2008, în baza căreia a fost emisă cea de-a doua decizie de suspendare. Contestatoarea a mai susţinut că nu este vorba decât de rea credinţă şi de răzbunare din partea conducerii societăţii împotriva unor angajaţi care nu le împărtăşesc opiniile.

La data de 26.11.2008, intimata a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei întrucât împotriva contestatoarei s-au formulat plângeri penale, fiind imposibilă continuarea activităţii acesteia, suspendarea contractului individual de muncă fiind un atribut exclusiv al angajatorului.

T r i b u n a l u l A r g e ş, prin sentinţa civilă nr.185/CM/02.02.2009, T r i b u n a l u l A r g e ş a admis contestaţia şi a anulat Decizia nr.128/26.06.2008 emisă de intimata S.C. TURISM MUNTENIA S.A., dispunând repunerea părţilor în situaţia anterioară emiterii deciziei, în sensul reluări activităţii contestatoarei şi al plăţii drepturilor salariale cuvenite pe perioada suspendării contractului individual de muncă până la reluarea efectivă a activităţii, precum şi a celorlalte drepturi.

A fost respinsă cererea contestatoarei privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această sentinţă tribunalul a reţinut următoarele:

Contestatoarea este salariata societăţii intimate, iar din data de 16.07.2007 a ocupat postul de şef birou financiar - contabilitate, interimar, după cum reiese din actul adiţional nr.1731/16.07.2007 (f. 37).

Prin decizia nr.310/2007, intimata a suspendat contractul individual de muncă al contestatoarei pe motiv că există o plângere penală împotriva acesteia, însă prin sentinţa civilă nr. 258/CM/14.03.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş în dosarul nr(...), s-a admis contestaţia, s-a anulat decizia de suspendare, iar părţile au fost repuse în situaţia anterioară, respectiv intimata a fost obligată să permită contestatoarei să-şi reia activitatea, cu plata tuturor drepturilor băneşti de care aceasta a fost lipsită pe perioada suspendării.

Având la bază această sentinţă civilă, intimata a emis la data de 25.06.2008 decizia nr.127 prin care a anulat decizia de suspendare nr.310/04.10.2007, fiind reîncadrată contestatoarea pe postul de şef birou şi dispunându-se ca acesteia să-i fie acordate toate drepturile băneşti începând cu 05.10.2007.

A doua zi, în data de 26.06.2008, intimata a emis o nouă decizie, nr.128, prin care dispus din nou ca, începând cu data de 26.06.2008, să se suspende contractul individual de muncă al contestatoarei. Din motivarea deciziei reiese că măsura suspendării a fost dispusă ca urmare a existenţei unei plângeri penale pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art.248 Cod penal, plângere înregistrată la I.P.J. A sub nr. (...)8/04.03.2008.

Din cuprinsul plângerii penale reiese că, contestatoarea, împreună cu alţi doi salariaţi ai intimatei, au încheiat în numele societăţii trei contracte de leasing, având numerele 112/2001, 115/2002 şi 121/2003 (devenit ulterior 118/2003), cu S.C. N. AIR D. S.R.L., iar aceste contracte au fost încheiate în mod necorespunzător.

Conform art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

S-a constatat că această suspendare este totuşi una facultativă şi nu obligatorie, măsura suspendării urmând a fi dispusă, dacă este neapărat necesară, de la caz la caz.

La societatea intimată s-a constatat o stare conflictuală creată între membrii consiliului de administraţie şi o parte a angajaţilor, susţinători ai fostului preşedinte al consiliului de administraţie.

Tribunalul a apreciat că măsura suspendării nu se mai impune, dat fiind faptul că nu mai reprezintă pentru intimată o măsură de urgenţă pentru evitarea unor eventuale prejudicii, din moment ce din anul 2001, când a fost încheiat primul dintre contractele de leasing, nu a găsit necesar acest lucru.

Tribunalul a mai apreciat că, date fiind motivele care au determinat formularea plângerii penale împotriva contestatoarei, şi pentru a evita luarea unor măsuri cu caracter revanşard, nimic nu împiedică părţile să-şi deruleze raporturile de muncă până la soluţionarea plângerii penale.

Având în vedere aceste considerente, a fost anulată decizia nr.128/26.06.2008.

Ca urmare a anulării deciziei şi a încetării cauzei ce a determinat suspendarea contractului individual de muncă, potrivit principiului accesorium sequitur principale, s-a dispus ca părţile să fie repuse în situaţia anterioară, în sensul reluări activităţii contestatoarei şi al plăţii drepturilor salariale cuvenite pe perioada suspendării contractului individual de muncă până la reluarea efectivă a activităţii, precum şi a celorlalte drepturi.

Întrucât la dosar nu s-a găsit dovada efectuării unor cheltuieli de judecată, cererea contestatoarei în acest sens a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs, în termen legal, intimata S.C. „TURISM MUNTENIA” S.A. Piteşti criticând-o pentru nelegalitate sub motivele de recurs prevăzute de art.340 pct.7, 8 şi 9 Cod procedură civilă arătând, în esenţă, următoarele:

1. Sentinţa a fost pronunţată cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art.52 al.1 lit.c din Codul muncii, potrivit cărora contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care acesta a formulat plângere penală împotriva salariatului, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Angajatorul nu poate fi obligat să menţină în funcţie salariatul împotriva căruia, în condiţii legale, a acţionat pentru a-şi apăra interesele legitime.

Faptele pentru care s-a formulat plângerea penală împotriva contestatoarei sunt incompatibile cu funcţia deţinută de aceasta, respectiv şef birou în cadrul departamentului economic al intimatei, iar măsura suspendării nu este contrară principiului prezumţiei de nevinovăţie, deoarece existenţa sau inexistenţa vinovăţiei se va stabili prin hotărâre judecătorească.

2. Hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină în sensul anulării deciziei nr.128/26.06.2008 emisă de intimată, iar normele instituite pentru suspendarea contractului individual de muncă nu impun anumite condiţii de formă pentru decizia de suspendare.

3. Instanţa nu a manifestat rol activ în soluţionarea cauzei, deoarece nu a examinat legătura directă între natura funcţiei ocupate de contestatoare şi faptele pentru care s-a formulat plângere penală împotriva acesteia, instanţa de fond neanalizând actele dosarului.

Aprecierea incompatibilităţii dintre faptele săvârşite de salariat şi funcţia deţinută de acesta revine angajatorului.

Recursul este fondat.

Motivul de recurs prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă este fondat pentru că, astfel cum rezultă din considerentele sentinţei recurate, aceasta a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, respectiv a dispoziţiilor art.52 al.1 lit.c din Codul muncii.

Potrivit acestor dispoziţii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută.

Faţă de aceste dispoziţii şi având în vedere că angajatorul a formulat plângere penală împotriva contestatoarei în legătură cu fapte ce au legătură cu funcţia exercitată, instanţa de fond trebuia să respingă contestaţia împotriva deciziei de suspendare ca nefondată, deoarece unde legea nu distinge, nici instanţa nu trebuie să distingă.

Procedând în alt mod, respectiv apreciind asupra urgenţei ce trebuia avută în vedere de angajator, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.

Celelalte două motive de recurs formulate în cauză, întemeiate pe dispoziţiile art.304 pct.7 şi 8 Cod procedură civilă, sunt nefondate pentru că, pe de o parte instanţa a arătat motivele pe care se sprijină, chiar dacă acestea sunt greşite, iar pe de altă parte, în cauză nu este vorba de interpretarea greşită a unui act dedus judecăţii, ci de aplicarea greşită a legii.

În consecinţă, curtea, în baza art.312 al.1 şi 3 Cod procedură civilă, va admite recursul de faţă şi va modifica sentinţa în sensul respingerii contestaţiei ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de intimata S.C. „TURISM MUNTENIA” S.A. Piteşti, împotriva sentinţei civile nr.185/CM din 02.02. 2009, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

Modifică sentinţa în sensul că respinge contestaţia formulată de contestatoarea M. Ş..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 12 mai 2009, la Curtea de A p e l P i t e ş t i - Secţia Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă şi pentru Cauze cu Minori şi de Familie.

N.S.P., L.T., P.G.,

Grefier,

Red.L.T.

Tehnored.V.S.

Ex.4/28.05.2009.

Jud.fond: N.D..

C. E..