Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P I T E Ş T I

SECŢIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE ŞI PENTRU CAUZE CU MINORI ŞI DE FAMILIE

DOSAR NR(...) DECIZIE NR. 562/R-CM

Şedinţa publică din 23 T. 2008

Curtea compusă din:

Preşedinte: (...) (...), judecător

Judecător (...) (...) (...)

Judecător (...) H.

Grefier N. T.

S-a luat în examinare, pentru soluţionare, recursul declarat de intimata S.C. TURISM MUNTENIA S.A. P, împotriva sentinţei civile nr.258/CM din 14 martie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...).

La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns avocat C.Ţ. pentru recurenta-intimată, în baza împuternicirii avocaţiale nr.312/2008 emisă de Baroul A – Cabinet individual, lipsind intimata-contestatoare M. Ş..

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care:

   Avocat C.Ţ. pentru recurenta-intimată solicită proba cu înscrisuri pentru a proba faptul că au fost achitate intimatei-contestatoare drepturile salariale.

Instanţa încuviinţează proba solicitată.

Partea prezentă declară că nu mai are alte cereri.

Curtea constată recursul în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra lui.

Avocat C.Ţ. având cuvântul pentru recurenta-intimată, susţine oral recursul aşa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea în totalitate a sentinţei recurate şi pe fond respingerea contestaţiei. Nu solicită cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Asupra recursului civil de faţă constată că la data de 06.11.2007 a fost înregistrată pe rolul T r i b u n a l u l u i A r g e ş contestaţia formulată de M. Ş. împotriva dispoziţiei de suspendare a contractului individual de muncă nr.310/04.10.2007, emise de intimata S.C.„Turism Muntenia”S.A.

Contestatoarea a solicitat anularea dispoziţiei, reluarea activităţii şi obligarea intimatei la plata despăgubirii reprezentând salariul şi celelalte drepturi de care a fost lipsită pe perioada suspendării raporturilor de muncă pentru următoarele motive:

Anterior a avut funcţia de director economic în cadrul S.C.„Turism Muntenia”S.A. În data de 16.07.2007 a fost revocată din această funcţie şi numită în funcţia de şef interimar birou financiar contabilitate.

Prin dispoziţia contestată a fost suspendat contractul său de muncă pe motivul formulării de către unitate a unei plângeri penale.

Dispoziţia este lovită de nulitate absolută deoarece măsura a fost luată în timp ce contractul individual de muncă era suspendat potrivit art.52 lit.c) din Codul muncii pentru incapacitate temporară de muncă.

Decizia nu cuprinde menţiuni esenţiale cum sunt motivele sau fapta pentru care s-a formulat plângere penală împotriva contestatoarei şi funcţia în care este încadrată la unitate.

În lipsa lor nu se poate verifica dacă faptele pentru care s-a formulat plângerea penală sunt incompatibile cu funcţia deţinută. Din acest punct de vedere decizia este netemeinică.

Nu se precizează în decizie ce efecte atrage suspendarea contractului individual de muncă legat de prestarea muncii şi plata drepturilor salariale.

Pe de altă parte, se arată, E. J. – persoana care a semnat pentru angajator decizia – nu are competenţa de a dispune măsura suspendării contractului individual de muncă potrivit calităţii de preşedinte al consiliului de administraţie.

E. suspendării raporturilor de muncă şi a aplicării sancţiunilor disciplinare aparţine directorului general al unităţii.

Împotriva lui E. J. au fost formulate mai multe plângeri penale cu privire la calitatea de reprezentant al intimatei.

Prin întâmpinare, intimata S.C.„Turism Muntenia”S.A. a formulat următoarele apărări:

Împotriva contestatoarei societatea a depus plângere penală cu nr.1730/04.10.2007 pentru săvârşirea infracţiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată prevăzută de art.290 Cod penal, de uz de fals prev. de art.291 Cod penal şi de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art.246 Cod penal.

Faptele descrise în plângere constau în aceea că în perioada 24.04.2007 – 06.07.2007, în calitate de director economic a semnat alături de E. G – administrator, documente emise de societate în vederea producerii de consecinţe juridice opozabile şi terţilor, cu toate că acesta din urmă nu era împuternicit să reprezinte unitatea.

Prin Hotărârea nr.10/21.04.2007 a consiliului de administraţie, E. G a fost revocat din funcţiile de preşedinte al consiliului de administraţie şi de director general, fiind înlocuit cu E. J..

M. Ş. a făcut parte din grupul care a produs incidentul din data de 08.05.2007, în care au fost agresaţi membrii consiliului de administraţie sosiţi la sediul agenţiei de turism.

Faptele au prejudiciat grav imaginea societăţii.

Certificatul medical invocat a fost emis la data de 05.10.2007, ulterior emiterii deciziei contestate.

Problema dacă fapta pentru care s-a formulat plângerea penală este sau nu incompatibilă cu funcţia se rezolvă de la caz la caz, în raport cu atribuţiile de serviciu şi răspunderea persoanei vizate.

Angajatorul susţine că nu a menţionat în decizie ce efecte atrage suspendarea contractului individual de muncă deoarece acestea se deduc din textul art.49 alin.2 Codul muncii, respectiv suspendarea prestării muncii şi a plăţii drepturilor salariale.

În contractul colectiv de muncă sau în cel individual de muncă nu se prevede posibilitatea exercitării în continuare a altor drepturi sau obligaţii ale părţilor.

Angajatorul a interzis contestatoarei accesul în unitate pentru a o împiedica să persiste în săvârşirea faptelor imputate.

E. J., arată intimata, are calitatea de administrator şi funcţia de preşedinte al consiliului de administraţie conform certificatului constatator eliberat de Oficiul Registrului Comerţului la data de 24.04.2007, iar în baza art.21 pct.A din statutul societăţii poate semna deciziile consiliului privind angajarea şi concedierea personalului.

Numărul deciziei contestate a fost dat prin înregistrarea acestuia într-un registru nou, registrul de decizii al unităţii fiind reţinut abuziv de fosta conducere şi predat abia în ziua de 24.07.2007.

Prin sentinţa civilă nr.258/CM/14.03.2008, T r i b u n a l u l A r g e ş a admis contestaţia, a anulat decizia şi a dispus repunerea părţilor în situaţia anterioară în sensul reluării activităţii şi plăţii drepturilor salariale cuvenite pe perioada suspendării contractului individual de muncă, din care vor fi scăzute indemnizaţiile de concediu medical şi celelalte drepturi de care ar fi beneficiat pe perioada examinată.

A respins cererea de acordare a cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa a reţinut, din examinarea înscrisurilor aflate la dosar, următoarele:

Prin contractul individual de muncă nr.23271/1994, contestatoarea a fost angajată de intimată în funcţia de contabil, iar prin actul adiţional nr.28/20.02.2007 a fost numită în funcţia de director economic.

La data de 04.10.2007 intimata a emis decizia nr.310/2007 prin care a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatoarei, conform art.52 lit.c Codul muncii. Ca urmare a acestei măsuri, a fost numită într-o funcţie inferioară, aceea de şef birou financiar-contabilitate, interimar.

După cum rezultă din analiza certificatului de concediu medical seria (...) nr.(...)/2007, contestatoarea s-a aflat în concediu medical începând cu data de 05.10.2007 şi până la 11.10.2007. Decizia atacată prevedea că suspendarea contractului de muncă al contestatoarei începe cu 05.10.2007.

În consecinţă, la momentul emiterii deciziei nr.310/2007, contestatoarea se afla în concediu pentru incapacitate temporară de muncă, astfel că suspendarea contractului său individual de muncă operase de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art.50 lit.b Codul muncii, ceea ce atrage anulabilitatea deciziei.

Celelalte motive invocate de contestatoare au fost privite ca neîntemeiate pentru următoarele considerente:

E. J. a semnat decizia de suspendare a contractului de muncă, în calitate de preşedinte al consiliului de administraţie al societăţii intimate, fiind numit în această funcţie prin hotărârea nr.10/26.04.2007 a consiliului de administraţie, fapt ce rezultă şi din cuprinsul certificatului constatator nr.2511/2007 eliberat de Oficiul Registrului Comerţului.

La dosar s-a depus sentinţa civilă nr.896/CM/2007 a T r i b u n a l u l u i A r g e ş prin care s-a admis contestaţia numitului E. G împotriva deciziei de suspendare a contractului de muncă emisă de aceeaşi intimată, în cuprinsul căreia s-a reţinut că potrivit statutului societăţii intimate, art.21, pct.A, printre atribuţiile preşedintelui consiliului de administraţie se află şi aceea de a angaja şi concedia personalul. În consecinţă, decizia de suspendare a fost semnată de persoana care avea atribuţii în acest sens.

În ceea ce priveşte susţinerile contestatoarei, în sensul că în cuprinsul deciziei nu s-a specificat funcţia pe care a deţinut-o în unitate, ceea ce ar atrage nulitatea deciziei, instanţa a apreciat că sunt nefondate întrucât nu există nicio prevedere legală care să prevadă ca o condiţie de valabilitate a deciziei menţionarea funcţiei în cuprinsul ei. Pe de altă parte, legătura de cauzalitate între funcţia deţinută şi plângerea penală se stabileşte analizându-se împrejurările de fapt în care s-a reţinut a fi săvârşită fapta şi atribuţiile care îi revin ca urmare a funcţiei pe care o deţinea, acestea regăsindu-se în fişa postului.

S-a reţinut că nemenţionarea în decizie a efectelor pe care le atrage suspendarea contractului de muncă nu atrage nulitatea deciziei şi nici netemeinicia ei pentru că acestea derivă din lege, sunt menţionate de dispoziţiile art.49 alin.3 Codul muncii, astfel că nu se impunea indicarea lor şi, de altfel, o asemenea cerinţă nu este menţionată de lege.

Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termen legal, intimata S.C.„Turism Muntenia”S.A., apreciind-o ca vădit netemeinică şi nelegală pentru următoarele motive:

Instanţa de fond nu a manifestat rolul activ impus de prevederile art.129 Cod procedură civilă şi nu a luat în considerare faptul că certificatul medical a fost obţinut prin manevre dolosive cu scopul de a se paraliza efectul deciziei contestate.

Mai mult, a omis să raporteze data emiterii deciziei la data eliberării certificatului medical.

Ï. salariatei a intervenit subit, după ce în ziua de 04.10.2007 i-a fost comunicată decizia nr.310/2007.

Unitatea a achitat acesteia indemnizaţia de concediu medical înţelegând prin aceasta că decizia de suspendare îşi va produce efectele după încetarea stării de incapacitate temporară de muncă.

De aceea nu operează sancţiunea nulităţii.

- O altă critică este aceea că temeiul de drept avut în vedere la pronunţarea soluţiei nu este incident în cauză. Art.50 lit.c) din Codul muncii reglementează carantina, şi nu starea de boală consemnată în certificatul medical.

- Un ultim motiv de recurs este acela că nu s-a justificat interesul sau vătămarea pentru introducerea contestaţiei.

Suspendarea contractului de muncă a fost dispusă pentru existenţa plângerii penale, dar nu şi-a produs încă efectele, în perioada 05.10. – 10.10.2007 contestatoarea beneficiind de asigurări sociale.

Recursul nu este fondat.

Principalul efect al măsurii dispuse prin decizia contestată este interzicerea temporară ca salariatul să îşi exercite funcţia, angajatorul având suficiente indicii că cel dintâi a săvârşit o faptă penală incompatibilă cu funcţia pe care a fost încadrat.

Din acest punct de vedere trebuie reţinut, că fără a fi oprită de lege, suspendarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului îşi întrerupe efectele pe durata incapacităţii temporare de muncă a salariatului câtă vreme, potrivit art.49 alin.(3) Codul muncii, drepturile de asigurări sociale prevăzute în lege specială subzistă.

Prin urmare, nu este incidentă în cauză interdicţia prevăzută de art.60 alin.(1) din Codul muncii pentru concediere, nu şi pentru suspendarea contractului individual de muncă.

Pentru ca suspendarea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului pentru motivul prevăzut de art.52 lit.c) Codul muncii să fie legală şi temeinică este necesar ca plângerea penală să aibă ca obiect fapte incompatibile cu funcţia îndeplinită de salariat.

Din cuprinsul plângerii penale nr.1730/04.10.2007, la care face trimitere decizia contestată, rezultă că se denunţă săvârşirea următoarelor fapte:

- semnarea de către contestatoare, în calitate de director economic, a documentelor de evidenţă primară anexate la registrul de casă pentru perioada 21.04.2007 – 15.06.2007, avizate de E. G în condiţiile în care acesta nu era reprezentantul legal al societăţii;

- nevirarea garanţiilor materiale reţinute gestionarilor în contul bancar de garanţii;

- ocuparea în forţă în data de 08.05.2007, în afara programului de lucru, a secretariatului unităţii de către anumiţi salariaţi, printre care se afla şi contestatoarea, spre a se împiedica accesul în societate noilor membrii ai consiliului de administraţie.

În procesul-verbal de control efectuat la cererea S.C. Turism Muntenia S.A., prin reprezentant E. J., s-au consemnat următoarele constatări ale echipei de inspecţie fiscală din cadrul D.G.F.P. A:

- respectarea disciplinei de casă cu privire la operaţiunile de încasări şi plăţi în numerar a fost verificată de organe de inspecţie din cadrul Gărzii Financiare – Comisariatul Regional A;

- la verificarea aspectelor financiar-contabile pentru perioada 15.04.2007 – 30.05.2007 nu s-au descoperit abateri de la prevederile O.G. nr.16/1996 privind întărirea disciplinei financiar-valutare;

- întrucât litigiile existente cu privire la persoanele care angajează societatea nu au fost soluţionate până la momentul controlului, organul de inspecţie fiscală nu a putut face aprecieri cu privire la competenţa persoanelor care sunt în drept să aprobe cheltuirea sumelor intrate în casieria unităţii prin numerar.

În suplimentul la raportul de expertiză contabilă extrajudiciară de la fila 68 din dosar se reţine faptul că M. Ş., director economic, a acceptat înregistrarea în contabilitate a documentelor de plată - asistenţă juridică, aprobate de fostul director general E. G, fără a informa consiliul de administraţie.

Practic se impută contestatoarei îndeplinirea unei obligaţii legale, aceea de înregistrare în contabilitate a tuturor operaţiunilor efectuate, obligaţie prevăzută de art.20 şi urm. din Legea contabilităţii nr.82/1991, republicată.

Tocmai înregistrarea în registrele de contabilitate a actelor contabile permite identificarea şi controlul operaţiunilor contabile efectuate.

Legat de competenţa persoanelor care sunt în drept să aprobe cheltuirea sumelor intrate în casieria unităţii prin numerar, echipa de inspecţie nu a putut face aprecieri dată fiind existenţa litigiilor cu privire la persoanele care angajează societatea.

Acceptarea spre înregistrare în contabilitate a documentelor de plată este distinctă în privinţa efectelor de aprobarea plăţilor dispusă de persoanele care îşi contestă calitatea de reprezentant al societăţii. Înregistrarea în contabilitate este necesară tocmai pentru a se putea verifica legalitatea acestor plăţi.

- Legat de nevirarea garanţiilor reţinute de la gestionarii unităţii, nu s-a precizat în decizie ce anume obligaţii au fost încălcate de către directorul economic al unităţii.

- Pe de altă parte, opoziţia faţă de noua conducere a unităţii nu este de natură să împiedice exercitarea atribuţiilor de şef birou financiar- contabilitate, pe care contestatoarea o ocupa la data de 4.10.2007 întrucât nu are legătură cu profesia în sine.

Fapta penală trebuie să vizeze atribuţiile derivând din profesia exercitată de salariat la data suspendării raporturilor de muncă, şi nu disciplina muncii în unitate, a cărei încălcare atrage răspunderea disciplinară conform art.258 şi urm. Codul muncii.

Aceasta înseamnă că nu se regăseşte în cauză incompatibilitatea între faptele penale pentru care se solicită începerea urmăririi penale prin plângerea penală nr.1730/2649/04.10.2007 şi funcţia deţinută de contestatoare la data emiterii deciziei.

Măsura suspendării contractului individual de muncă al contestatoarei este netemeinică şi nelegală pentru motivele arătate mai sus, de aceea recursul formulat împotriva sentinţei prin care a fost admisă contestaţia şi anulată decizia nr.310/04.10.2007 va fi respins ca nefondat. În cauză nu se regăseşte motivul de nelegalitate reglementat de disp. art. 304 pct. 9 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-intimată S.C. TURISM MUNTENIA S.A. P, împotriva sentinţei civile nr.258/CM din 14 martie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l A r g e ş, în dosarul nr(...), intimată fiind contestatoarea M. Ş..

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 23 T. 2008, la Curtea de A P E L P I T E Ş T I - Secţia Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale şi pentru cauze cu Minori şi de Familie.

L.I., N.S.P., P.G.,

Grefier,

Red.N.S.P.

Tehnored.G.T.

2 ex./24.10.2008

Jud.fond: N.D./C.E.