Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L P L O I E Ş T I SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ

DOSAR NR(...) ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

D E C I Z I A NR. 686

Şedinţa publică din data de 15 mai 2008

Preşedinte : (...) (...) (...)

Judecători : (...) (...)

: (...) E. (...)

Grefier : N. E.

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de reclamantul M. E., cu domiciliul în comuna E. D.,(...), jud. P, împotriva sentinţei civile nr. 333 din 4 februarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu intimata pârâtă D. D. I. România SRL, cu sediul în municipiul B, str. (...), nr. 10, sector 6.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică, la a doua strigare, au răspuns recurentul reclamant M. E. reprezentat de avocat E. S. din B a r o u l P r a h o v a, conform contractului de asistenţă juridică nr. 35 din 7 aprilie 2008 şi intimata pârâtă SC D. D. I. România reprezentată de avocat H. E. din B a r o u l B u c u r e ş t i conform contractului de asistenţă juridică nr. (...) din 26 martie 2008.

Procedura legal îndeplinită.

Recurs scutit de plata taxei de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de şedinţă, după care:

Avocat H. E. depune la dosar în copie încheierea de şedinţă din data de 9 aprilie 2008, a T r i b u n a l u l u i M a r a m u r e ş, prin care face dovada imposibilităţii de a se prezenta la Curtea de A P E L P L O I E Ş T I la termenul anterior şi chitanţa fiscală nr. (...) din 16 aprilie 2008, reprezentând onorariu apărător în valoare de 500 lei.

Părţile având pe rând cuvântul, arată că nu mai au cereri de formulat şi solicită cuvântul asupra recursului.

Curtea ia act de declaraţia părţilor, faţă de actele şi lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul asupra recursului:

Avocat E. S. având cuvântul în susţinerea recursului arată că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că efectele deciziei nr. 18100 din 31 august 2007 emisă de intimată, au încetat ca urmare a emiterii deciziei nr. 18325 din 26 septembrie 2007, întrucât cele două decizii prin care s-a suspendat contractul individual de muncă al reclamantului au temeiuri juridice diferite, iar emiterea celei de-a doua decizii nu putea duce la încetarea efectelor primei decizii.

Potrivit art. 268 din C o d u l m u n c i i, angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni.

În cauza de faţă angajatorul nu a aplicat contestatorului vreo sancţiune disciplinară, dar nu a efectuat nicio cercetare disciplinară prealabilă asupra acestuia.

Întrucât termenul legal de aplicare a sancţiunii a expirat la 30 septembrie 2007 şi a fost îndeplinit şi termenul legal de prescripţie de 6 luni, este evidentă nevinovăţia contestatorului cu privire la existenţa vreunei răspunderi disciplinare, motiv pentru care contestatorul are dreptul la o despăgubire egală cu salariul pe perioada cât i s-a suspendat contractul individual de muncă pentru efectuarea cercetării disciplinare.

Nu poate fi acceptată motivarea tribunalului în sensul că cea de-a doua decizie a intimatei a fost emisă în baza art. 52 lit. C din C o d u l m u n c i i a prelungit în mod legal suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului, întrucât pentru ambele situaţii legiuitorul a a prevăzut durata în timp a suspendării contractului individual de muncă.

Însă pentru stabilirea unei eventuale răspunderi penale a salariatului faţă de care angajatorul a formulat plângere penală, este necesar să se aştepte până la rezultatului cercetărilor penale, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

În cauza de faţă, intimata nu a finalizat cercetarea disciplinară pentru a constata vinovăţia sau nevinovăţia contestatorului, chiar mai mult, a suspendat din nou contractul individual de muncă pentru motivul formulării unei plângeri penale, deşi contractul era deja suspendat.

Pentru aceste motive se solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinţei recurate, în sensul admiterii contestaţiei formulate de de contestatorul M. E..

Avocat H. E. având cuvântul pentru intimata pârâtă SC D. D. I. România SRL arată că instanţa de fond a reţinut în mod corect că decizia atacată de contestator este temeinică şi legală, fiind emisă cu respectarea prevederilor art. 52 alin. 1 lit. 3 din C o d u l m u n c i i text legal care permite angajatorului să dispună în mod unilateral suspendarea contractului de muncă în cazul în care s-a formulat plângere penală împotriva angajatului.

Se arată în continuare că recurentul a omis să precizeze că nu a atacat decizia nr. 18100 din 31 august 2007, iar prin decizia 18325 din 26 septembrie 2007 s-a schimbat temeiul suspendării Contractului de muncă, din art. 52 alin. 1 lit. a în art. 52 alin. 1 lit. c din C o d u l m u n c i i.

A accepta teoria propusă de recurent înseamnă a accepta ca un angajator care a declanşat procedura disciplinară să fie obligat să o finalizeze ca atare fără a avea posibilitatea de a sesiza organele de urmărire penală atunci când constată că fapta angajatului poate întruni elementele constitutive ale infracţiunii, ceea ce este inadmisibil.

În cazul în care se constată că o abatere disciplinară poate întruni elementele constitutive ale unei infracţiuni angajatorul are dreptul de a sesiza organul de urmărire penală şi de a suspenda contractul de muncă al angajatului pe durata cercetărilor, iar dacă procedura disciplinară a fost iniţiată anterior, aceasta se suspendă de drept până la stabilirea prin hotărâre definitivă a vinovăţiei sau nevinovăţiei angajatului.

De altfel, măsura suspendării a fost luată prin Decizia nr. 18325/26.09.2007 şi nu pentru a cauza vreun prejudiciu recurentului, ci pentru a asigura desfăşurarea în bune condiţii a cercetărilor penale şi pentru a preveni ascunderea sau preconstituirea unor probe de către angajaţi împotriva cărora s-a formulat plângere penală.

În concluzie se arată că decizia contestată a fost emisă cu respectarea normelor legale în vigoare, hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, iar recursul formulat de M. E. este nefondat.

Fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului civil de faţă, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l u i P r a h o v a contestatorul M. E. a chemat în judecată pe intimata D. D. I. România SRL B, solicitând ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se constate că efectele deciziei nr.18100/31.08.2007 privind suspendarea contractului său individual de muncă pe durata cercetării disciplinare prealabile au încetat la data de 30.09.2007, să se anuleze decizia nr.18325/2007 prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă începând cu data de 27.09.2007 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti ce va fi pronunţată ca urmare a plângerii penale formulată de angajator, să fie obligată intimata să-i permită reluarea activităţii în funcţia de supervizor depozit şi să-i plătească drepturile salariale cuvenite pe perioada 03.09.2007 până la reluarea activităţii în funcţia de supervizor depozit.

În motivarea contestaţiei, petentul a susţinut că prin decizia nr.18100/2007 intimata a dispus suspendarea contractului său individual de muncă din funcţia de supervizor depozit în cadrul departamentului depozit P începând cu data de 03.09.2007 şi în continuare pe toată durata cercetării disciplinare prealabile, menţionându-se că suspendarea se prelungeşte până la momentul intervenţiei deciziei de sancţionare dacă se va reţine de către comisia de cercetare disciplinară că a săvârşit o abatere.

A mai susţinut contestatorul că din decizia nr.18096/2007 rezultă că intimata a luat cunoştinţă de pretinsa abatere disciplinară săvârşită de acesta la data de 30.08.2007, astfel încât avea dreptul să aplice sancţiunea disciplinară până la data de 29.09.2007, potrivit art.268 din Codul muncii, intimata însă nu a efectuat cercetarea disciplinară şi nu a aplicat o sancţiune disciplinară, în aceste condiţii, la 30.09.2007 încetând efectele deciziei nr.18100/2007 prin care a fost suspendat contractul său individual de muncă.

Totodată, contestatorul a susţinut că prin decizia nr.18325/2007 a fost suspendat contractul său individual de muncă începând cu data de 27.09.2007 şi până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti ce va fi pronunţată ca urmare a plângerii penale formulată de angajator împotriva sa, decizia fiind nelegală deoarece la data de 26.09.2007 contractul său individual de muncă era deja suspendat în baza decizei nr.18100/2007 pe toată durata cercetării disciplinare prealabile.

Intimata D. D. I. România SRL a formulat întâmpinare prin care a susţinut că cererea este neîntemeiată deoarece, raportat la faptul că decizia nr.18100/31.08.2007 nu a fost atacată,urmează ca instanţa să se pronunţe numai asupra legalităţii deciziei nr.(...)/2007,care e temeinică şi legală,fiind emisă cu respectarea dispoziţiilor legale.

Prin sentinţa civilă nr.333 din 4 februarie 2008 T r i b u n a l u l P r a h o v a a respins ca neîntemeiată contestaţia formulată de contestatorul M. E. împotriva deciziilor nr. 18100/2007 şi nr.18325/2007 emise de intimata D. D. I. România SRL.

Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut următoarele:

Contestatorul M. E. în baza contractului individual de muncă a îndeplinit funcţia de supervizor depozit în cadrul departamentului depozit al intimatei SC D. D. I. România SRL care, prin dispoziţia nr.18100/31.08.2007, a dispus suspendarea contractului individual de muncă al acestuia începând cu data de 03.09.2007 şi în continuare pe toată perioada derulării cercetării prealabile disciplinare dispusă de angajator.

Conform adresei nr.3903/P/IV/06.11.2007 emisă de IPJ P, intimata a formulat plângere penală împotriva contestatorului, înregistrată la nr.1382/2007, pentru infracţiunile de delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, care în prezent se află în faza actelor premergătoare.

Dispoziţiile art.52 din Codul muncii prevăd că se poate dispune măsura suspendării contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului ,între alte cazuri, şi în cel în care se efectuează cercetarea disciplinară prealabilă în condiţiile legii pe durata acestei cercetări şi, de asemenea, suspendarea din iniţiativa angajatorului a contractului individual de muncă al unei persoane încadrate poate fi dispusă şi în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva acestuia sau persoana a fost trimisă în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Tribunalul a reţinut că, contestaţia este neîntemeiată, decizia nr.18325/2007 fiind emisă cu respectarea prevederilor legale, soarta contractului individual de muncă suspendat depinzând de soluţia ce urmează a se pronunţa în urma cercetării declanşată prin plângerea penală.

A mai apreciat că dispoziţia nr.18100/31.08.2007 a fost emisă de unitatea intimată cu respectarea prevederilor art.52 alin.1 lit.a din Codul muncii, pe durata cercetării prealabile, efectele acesteia încetând ca urmare a emiterii deciziei nr.18325/26.09.2007.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs în termen legal reclamantul M. E.,criticând-o ca netemeinică şi nelegală şi solicitând admiterea căii de atac şi modificarea în tot a acesteia în sensul admiterii contestaţiei formulate şi anulării deciziilor contestate.

În motivarea recursului reclamantul a susţinut că în mod greşit instanţa de fond a reţinut că efectele deciziei nr. 18100 din 31 august 2007 emisă de intimată au încetat ca urmare a emiterii deciziei nr. 18325 din 26 septembrie 2007 întrucât cele două decizii prin care s-a suspendat contractul individual de muncă al reclamantului au temeiuri juridice diferite, iar emiterea celei de-a doua decizii nu putea duce la încetarea efectelor primei decizii.

Astfel,potrivit art. 268 din C o d u l m u n c i i, angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni.

Or, în cauză angajatorul nu a aplicat contestatorului vreo sancţiune disciplinară, nici nu a efectuat o cercetare disciplinară prealabilă asupra acestuia.

Aşadar, întrucât termenul legal de aplicare a sancţiunii a expirat la 30 septembrie 2007 şi a fost împlinit şi termenul legal de prescripţie de 6 luni, este evidentă nevinovăţia contestatorului cu privire la existenţa vreunei răspunderi disciplinare, motiv pentru care acesta are dreptul la o despăgubire egală cu salariul pe perioada cât i s-a suspendat contractul individual de muncă pentru efectuarea cercetării disciplinare.

A mai susţinut că nu poate fi acceptată motivarea tribunalului în sensul că cea de-a doua decizie a intimatei emisă în baza art. 52 lit. c din C o d u l m u n c i i a prelungit în mod legal suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului,fiind vorba de temeiuri juridice diferite care atrag răspunderi juridic diferite,disciplinară şi respectiv penală, pentru stabilirea unei eventuale răspunderi penale a salariatului faţă de care angajatorul a formulat plângere penală,fiind necesar să se aştepte rezultatului cercetărilor penale, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

În cauza de faţă, intimata nu a finalizat cercetarea disciplinară pentru a constata vinovăţia sau nevinovăţia contestatorului, chiar mai mult, a suspendat din nou contractul individual de muncă pentru motivul formulării unei plângeri penale, deşi contractul era deja suspendat.

Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, susţinând în esenţă că reclamantul nu a contestat decizia nr. 18100/31.08.2007 şi că prin decizia nr. 18325/26.09.2007 s-a schimbat temeiul juridic al suspendării contractului de muncă din art. 52 alin. (1) lit. A în art.52 alin(1) lit.c din Codul muncii, procedura disciplinară iniţiată anterior fiind suspendată de drept până la stabilirea prin hotărâre definitivă a vinovăţiei sau nevinovăţiei reclamantului.

Curtea,examinând sentinţa recurată în raport de actele şi lucrările dosarului, de criticile formulate,dar şi sub toate aspectele conform art. 304 c. proc. civ. ,constată că recursul e nefondat din considerentele ce se vor arăta în continuare:

Prima instanţă a reţinut în mod corect că contestatorul M. E. a îndeplinit funcţia de supervizor depozit în cadrul departamentului depozit al intimatei SC D. D. I. România SRL , prin dispoziţia nr.18100/31.08.2007aceasta dispunând suspendarea contractului său individual de muncă începând cu data de 03.09.2007 şi în continuare pe toată perioada derulării cercetării prealabile disciplinare dispusă de angajator.

Ulterior, în condiţiile în care, astfel cum reiese din adresa nr.3903/P/IV/06.11.2007 emisă de IPJ P, pârâta a formulat plângere penală împotriva reclamantului, înregistrată la nr.1382/2007, pentru infracţiunile de delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, în prezent aflată în faza actelor premergătoare,prin decizia nr. 18325/2007 a cărei anulare se cere,s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă în baza art. 52 alin. (1) lit. c din Codul muncii, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Raportat la faptul că recurentul-reclamant nu a contestat decizia nr. 18100/31.08.2007,aceasta rămânând definitivă,că termenul prevăzut de art. 268(1) Codul muncii pentru aplicarea unei sancţiuni disciplinare,de 30 zile calendaristice de la luarea la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai mult de 6 luni, are natura juridică a unui termen de recomandare ci nu de prescripţie,aşa cum se pretinde, în mod corect prima instanţă a respins contestaţia în privinţa capătului de cerere ce viza constatarea încetării efectelor acestei decizii,cu atât mai mult cu cât procedura cercetării disciplinare a fost suspendată ca urmare a intervenţiei unui alt caz de suspendare al contractului individual de muncă reglementat de art. 52 alin(1) lit.c din Codul muncii-formularea unei plângeri penale de către angajator.

Totodată, având în vedere că art. 52 (1) din Codul muncii reglementează mai multe cauze de suspendare a contractului individual de muncă la iniţiativa angajatorului, a căror existenţă concomitentă nu este exclusă, astfel cum e cazul în speţă, că printre aceste cauze e enumerată şi aceea a formulării unei plângeri penale împotriva salariatului pentru săvârşirea unei fapte incompatibile cu funcţia deţinută,întrucât cu adresa nr. 3903/P/IV/06.11.2007 emisă de IPJ P pârâta a făcut dovada că a formulat plângere penală împotriva reclamantului pentru infracţiunile de delapidare, fals în înscrisuri sub semnătură privată şi uz de fals, în prezent aflată în faza actelor premergătoare ,în mod just prima instanţă a reţinut că decizia de suspendare a contractului individual de muncă al reclamantului nr. 18325/2007 e legală, fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru a opera suspendarea.

Din considerentele expuse,apreciind ca temeinică şi legală sentinţa recurată, în baza art. 312 c. proc. civ. Curtea va respinge ca nefundat recursul declarat de reclamantul M. E. împotriva sentinţei civile nr. 333/04.02.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a.

Va lua act că pârâta nu solicită cheltuieli de judecată.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul formulat de reclamantul M. E., cu domiciliul în comuna E. D.,(...), jud. P, împotriva sentinţei civile nr. 333 din 4 februarie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l P r a h o v a, în contradictoriu cu intimata pârâtă D. D. I. România SRL, cu sediul în municipiul B, str. (...), nr. 10, sector 6.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată de către intimat.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică azi, 15 mai 2008.

Preşedinte, Judecători,

(...) (...) (...) (...) (...) (...) E. (...)

Fiind în concediu de odihnă

Prezenta se semnează de

preşedintele instanţei

Grefier,

N. E.

Operator de date cu caracter persona

Număr de notificare 3120

Tenored. MP/AŢ

2 ex/10.06.2008

E. fond (...) al Trib P

j.f. F. (...) M.

H. D.