(Număr în format vechi 6166/2009) R O M Â N I A CURTEA DE A P E L B U C U R E Ş T I SECŢIA A VII A CIVILĂ ŞI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE DECIZIA CIVILĂ Nr.218R Şedinţa publică din data de 15.01.2010 Completul compus din: PREŞEDINTE – (...) (...) (...) JUDECĂTOR – (...) (...) (...) JUDECĂTOR – (...) (...) H. GREFIER – M. O. H. Pe rol soluţionarea cererii de recurs formulată de recurentul E. U., împotriva sentinţei civile nr.5833 din data de 06.08.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.29949/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata INSTITUŢIA PRIMARULUI ORAŞULUI E., având ca obiect „contestaţie decizie suspendare contract de muncă”. La apelul nominal făcut în şedinţa publică a răspuns intimatul Instituţia Primarului Oraşului E., prin consilier juridic H. P. cu delegaţie la fila 37 dosar fond, lipsă fiind recurentul E. U.. Procedura de citare legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, după care: Nemaifiind cereri de formulat şi probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în combaterea motivelor de recurs. Intimatul Instituţia Primarului Oraşului E., prin consilier juridic solicită respingerea recursului ca nefondat, pentru motivele arătate în întâmpinarea pe care o depune la dosar. C U R T E A, Asupra recursului civil de faţă, constată următoarele: Prin sentinţa civilă nr.5833/06.08.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i - Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.29949/3/LM//2009 a fost respinsă ca neîntemeiată acţiunea formulată de contestatorul E. U. în contradictoriu cu intimata Instituţia Primarului Oraşului E. – prin Primar. Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă reţinut că angajatorul a formulat o plângere penală împotriva reclamantului, astfel că acesta poate avea iniţiativa suspendării contractului de muncă al reclamantului conform art-.52 al.1 lit.c din Codul muncii. Pârâtul angajator a înţeles să uzeze de dreptul său prevăzut de Codul muncii, astfel că prin dispoziţia contestată a dispus suspendarea contractului individual de muncă al acestuia. Prima instanţă a avut în vedere faptul că plângerea penală formulată de angajator are legătură cu funcţia reclamantului şi a apreciat în aceste condiţii ca fiind legală măsura suspendării contractului individual de muncă dispusă de intimată pe perioada cercetării acestei plângeri şi până la finalizarea ei. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen şi motivat contestatorul E. U., criticând hotărârea instanţei de fond prin prisma art.304 pct.9 şi art.3041 Cod pr.civilă. A arătat recurentul că instanţa de fond a omis să analizeze plângerea penală pe care acesta a formulat-o, deşi înscrisuri în acest sens se aflau la dosarul cauzei. Astfel, instanţa de fond nu a făcut referire în motivarea hotărârii la plângerea penală pe care recurentul-contestator a formulat-o împotriva angajatorului pentru denunţare calomnioasă şi alte fapte. A precizat recurentul că la baza emiterii deciziei de suspendare a sa din funcţia de consilier personal al primarului, a stat plângerea prealabilă, neprobată, formulată de secretarul Primăriei, la care a aderat ulterior şi primarul, pentru abuz în serviciu contra intereselor publice. S-a referit recurentul şi la faptul că ambele plângeri penale au fost înregistrate la Parchetul de pe lângă Judecătoria C, aflându-se în faza premergătoare de cercetare la Inspectoratul de Poliţie al Judeţului I – Serviciul de Investigare a Fraudelor. Recurentul a mai arătat că instanţa de fond nu a pus în discuţia părţilor în contradictoriu proba cu înscrisuri evidenţiată anterior, deşi aceasta era legală, verosimilă, pertinentă şi concludentă în soluţionarea cauzei, susţinând, în concluzie, că angajatorul a dispus în mod abuziv suspendarea sa din funcţie. Prin cererea depusă la data de 07.10.2009, recurentul-contestator s-a referit la principiul egalităţii părţilor sub aspectul necesităţii punerii în discuţie a părţilor, a înscrisului constituit de plângerea sa penală. Recurentul-contestator a solicitat judecarea recursului şi în lipsa sa, potrivit art.242 al.2 Cod pr.civilă. Analizând recursul declarat prin prisma criticilor formulate şi în raport de acele şi lucrările dosarului, Curtea reţine următoarele: Prin dispoziţia nr.600/06.07.2009, Primăria oraşului E. a dispus suspendarea recurentului-contestator din funcţia de consilier personal al primarului, începând cu data de 07.07.2009, măsura fiind luată în raport de art.52 al.1 lit.c din Codul muncii. Potrivit art.52 al.1 lit.c din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care acesta a formulat plângere penală împotriva salariatului. Investită cu soluţionarea contestaţiei împotriva dispoziţiei mai sus arătată, emisă de intimată, instanţa avea a se pronunţa asupra legalităţii măsurii suspendării contractului individual de muncă din perspectiva îndeplinirii cerinţelor impuse de art.52 al.1 lit.c din Codul muncii, ceea ce instanţa de fond a şi făcut, reţinând că, în raport de prevederile legale citate, angajatorul putea avea iniţiativa suspendării contractului individual de muncă al angajatului şi că, în speţă, plângerea penală formulată de angajator, care a justificat suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului, are legătură cu funcţia acestuia. Susţinerile recurentului-contestator referitoare la plângerea sa penală formulată împotriva angajatorului, respectiv la concludenţa şi pertinenţa înscrisului doveditor al formulării plângerii penale în soluţionarea cauzei de faţă, nu pot fi reţinute, având în vedere obiectul dedus judecăţii în prezentul litigiu – contestaţie împotriva dispoziţiei de suspendare a contractului individual de muncă – şi faptul că ceea ce prezintă relevanţă este îndeplinirea cerinţelor art.52 al.1 lit.c Codul muncii. Ori, în cauză, aşa cum am arătat, prin actele depuse la dosarul primei instanţe (filele 4-6,11 dosar fond), intimata a făcut dovada formulării unei plângeri penale împotriva salariatului, condiţie impusă de textul de lege menţionat pentru ca angajatorul să poată avea iniţiativa suspendării contractului individual de muncă al salariatului. Din perspectiva celor arătate, nu poate fi reţinută susţinerea recurentului-contestator vizând încălcarea principiului egalităţii părţilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, cu referire la necesitatea punerii în discuţia părţilor a înscrisului care se referă la plângerea sa penală. Se mai reţine în acelaşi context faptul că, formularea unei plângeri penale de către salariat împotriva angajatorului nu poate fi de natură a afecta legalitatea măsurii dispusă de angajator, de suspendare a contractului individual de muncă al salariatului întemeiată pe art.52 al.1 lit.c din Codul muncii, precum şi faptul că în cazul în care se constată nevinovăţia salariatului, acesta beneficiază de prevederile al.2 al art.52 din Codul muncii. Pentru considerentele arătate, Curtea în baza art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE: Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul E. U., împotriva sentinţei civile nr.5833 din data de 06.08.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B u c u r e ş t i – Secţia a VIII-a Conflicte de Muncă şi Asigurări Sociale în dosarul nr.29949/3/LM/2009, în contradictoriu cu intimata INSTITUŢIA PRIMARULUI ORAŞULUI E.. Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică azi, 15.01.2010. PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR T. E. P. E. D. D.- B. F. H. GREFIER M. O. H. Red.O.D.E. Dact.LG/2 ex./26.01.2010 Jud.fond: D.E.; M.B.
Toate spetele
Litigiu de munca. Contestatie decizie suspendare contract de munca. Recurs
Hotararea nr. 218R din data 2010-01-15
Pronuntata de Curtea de Apel Bucuresti