Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L G A L A Ţ I

SECŢIA CONFLICTE DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIA CIVILĂ Nr. 615/R

Şedinţa publică de la 24 T. 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE N. D.

JUDECĂTOR M. T.

JUDECĂTOR B. J.

GREFIER E. E. M.

.-.-.-.-.-.-.-.

Pentru astăzi fiind amânată pronunţarea asupra recursului declarat de contestatorul D. D.-N., domiciliat în G, str. (...). (...) nr. 7, bloc 11 D, .11, împotriva sentinţei civile nr. 447/04.04.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...), în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimata SC B. N. SA G, cu sediul în G,(...), având ca obiect „CONTESTAŢIE DECIZIE DE CONCEDIERE” împotriva deciziei numărul 586/21.02.2008 emisă de societatea intimată.

Dezbaterile au avut loc în şedinţa publică din 24 septemnbrie 2008 fiind consemnate în încheierea de şedinţă din aceeaşi dată care face parte integrantă din prezenta când, instanţa, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunţarea la 26 T. 2008.

C U R T E A

Asupra recursului înregistrat la Curtea de A p e l G a l a ţ i, Secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, sub nr(...);

Examinând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa civilă nr. 614/17.04.2008 a T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i s-a respins ca nefondată contestaţia formulată de contestatorul D. D. N. în contradictoriu cu intimata SC „B. N.” SA.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin contestaţia formulată şi înregistrată sub nr(...) pe rolul T r i b u n a l u l u i G a l a ţ i, contestatorul D. D. N. a solicitat în contradictoriu cu intimata SC „B. N. G” SA, anularea deciziei 586/21.02.2008 de suspendare a contractului individual de muncă. În motivarea contestaţiei, s-a arătat că, în fapt, nu a participat la săvârşirea unei fapte de natură penală, decizia fiind nelegală şi abuzivă şi îi aduce mari prejudicii, fiind singurul întreţinător al familiei.

Intimata în termen legal a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestaţiei ca nefondată.

A susţinut că împotriva contestatorului a formulat o plângere penală deoarece în data de 13.01.2008, acesta, împreună cu mai mulţi colegi au sustras mai multe rulouri de tablă.

Având în vedere dispoziţiile art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, a precizat intimata că prin decizia nr. 586/21.02.2008 a dispus suspendarea contractului individual de muncă până când organele judiciare competente vor aprecia asupra existenţei sau inexistenţei vinovăţiei contestatorului.

În combaterea susţinerilor contestatorului s-a folosit de proba cu înscrisuri.

Pe fondul cauzei s-a reţinut că prin decizia nr. 586/21.02.2008 intimata SC „B. N. G” SA a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului D. D. N., în temeiul dispoziţiilor art. 52 lit. c din Codul muncii pe motiv că în data de 13.01.2008, acesta, împreună cu mai mulţi colegi au sustras 17 rulouri de tablă.

Instanţa a apreciat că măsura dispusă de intimată este legală din următoarele considerente:

Executarea contractului individual de muncă reprezintă un proces ce se desfăşoară în timp. În acest interval de timp pot interveni anumite împrejurări, prevăzute chiar de lege, care să împiedice temporar înfăptuirea obiectivului şi efectelor contractului, chiar a obligaţiilor reciproce ale părţilor. T. astfel suspendarea acestuia.

În temeiul dispoziţiilor art. 52 alin. 1 lit. c din Codul muncii, contractul de muncă poate fi suspendat din iniţiativa angajatorului în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

În prezenta cauză intimata a formulat plângere penală împotriva contestatorului.

Deoarece angajatorul nu se poate pronunţa asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei angajatului şi nici asupra răspunderii sale penale, acestea fiind competenţe ale organelor judiciare, în mod corect a dispus suspendarea contractului de muncă al contestatorului.

Suspendarea din funcţie a contestatorului, este o măsură legală care protejează unitatea intimată faţă de pericolul continuării activităţii ilicite; este un drept de opţiune al angajatorului.

Ulterior, în situaţia în care se va constata că nevinovăţia acestuia, prevederile legale îi conferă un drept firesc la despăgubiri. Faptul că are în prezent o situaţie materială dificilă sau durata procedurilor penale nu constituie motive de anulare a deciziei.

Lipsa unei rezoluţii de neîncepere a urmăririi penale a contestatorului sau a unei hotărâri judecătoreşti definitive prin care să se constate nevinovăţia acestuia duce la concluzia că motivele de suspendare a contractului individual de muncă dintre cele două părţi subzistă, sens în care o a respins contestaţia ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe civile a declarat recurs contestatorul D. D. N., considerând-o nelegală şi netemeinică.

Hotărârea instanţei de fond este nelegală întrucât nu s-a efectuat o verificare efectivă a condiţiilor în care s-a suspendat contractul individual de muncă iar motivarea este deficitară cu privire la legalitatea măsurii.

Art. 52 lit. c din Codul muncii a fost apreciat în practică şi doctrină ca fiind de natură a încălca prezumţia de nevinovăţie.

Nu s-a analizat legătura de cauzalitate între plângerea formulată de angajator, fapta sa şi atribuţiile pe care le avea în cadrul societăţii.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimata a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând sentinţa civilă recurată, atât prin prisma motivelor de recurs invocate de către recurent, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, în baza dispoziţiilor art. 304¹ Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 52 alin. 1 din Codul muncii angajatorul poate suspenda contractul individual de muncă în cazul în care a formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte incompatibile cu funcţia deţinută, până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Din actele dosarului rezultă că prin adresa nr. 870/P/2008 intimata a făcut dovada că a formulat plângere penală împotriva contestatorului pentru săvârşirea infracţiunii de furt prevăzută de art. 208 - 209 Cod penal.

În consecinţă, fapta pentru care s-a formulat plângere penală are legătură cu serviciul contestatorului.

Luând măsura suspendării contractului individual de muncă angajatorul nu se pronunţă asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei angajatului şi nici asupra răspunderii sale penale acestea fiind chestiuni a căror soluţionare intră în sfera de activitate a organelor juridice, astfel că în mod corect s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al recurentului.

Mai mult decât atât, instituţia suspendării contractului individual de muncă reprezintă o măsură de protecţie a angajatului, al cărui contract de muncă nu poate fi desfăcut până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti.

Instanţa apreciază că dispoziţiile examinate nu contravin nici dreptului la muncă garantat de Constituţie salariatul nefiind împiedicat să se încadreze în perioada suspendării contractului de muncă la o altă unitate sau în altă funcţie decât cea cu care este incompatibilă faptei ce constituie obiectul acuzării.

Instanţa mai reţine că prezumţia de nevinovăţie în sensul legii fundamentale este o măsură de protecţie constituţionale a libertăţii individuale, cu aplicabilitate deci în dreptul penal şi procesual penal. Prin dispoziţiile textului constituţional menţionat s-a statuat că până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare este considerată nevinovată persoana căreia i se impută săvârşirea unei fapte penale, aşa cum a statuat chiar Curtea Constituţională prin decizia nr. 24/2003.

Faţă de aceasta, facultatea de a lua măsura suspendării, acordată angajatorului, prin dispoziţia legală criticată, nu încalcă prezumţia de nevinovăţie, consemnată în Constituţie contrar susţinerilor recurentului.

Deci măsura suspendării este la latitudinea societăţii, instanţa nefiind competentă să cenzureze, dacă sunt sau nu motive justificate pentru ca societatea să formuleze plângere.

În atare condiţii criticile formulate de recurent nu sunt întemeiate, hotărârea instanţei de fond fiind dată cu aplicarea şi interpretarea corectă a dispoziţiilor art. 52 lit. c din C.M. şi prin urmare, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă se va respinge recursul declarat de contestator ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

R E S P I N G E ca n e f o n d a t recursul declarat de contestatorul D. D.-N., domiciliat în G, str. (...). (...) nr. 7, bloc 11 D, .11, împotriva sentinţei civile nr. 447/04.04.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l G a l a ţ i în dosarul nr(...).

I R E V O C A B I L Ă.

Pronunţată în şedinţa publică, astăzi, 26 T. 2008.

S.: (...) D.

U.: 2 ex./V.L./17.11.2008

Fond: N. T./M.O.

Asistenţi judiciari: V.O./C.N.