Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 358

Şedinţa publică de la 03 Iunie 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...) (...)

Judecător (...) E.

Grefier F. H.

Pe rol judecarea recursului declarat de T. CFR CĂLĂTORI S.A. B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI I împotriva sentinţei civile nr. 266 din 22 II 2008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i, intimat fiind P. N., având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimatul a depus la dosar, prin registratura instanţei, concluzii scrise, recurenta, prin cererea de recurs a solicitat judecata cauzei în lipsă.

Preşedintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen şi motivat.

Instanţa, verificând actele şi lucrările dosarului , văzând că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată şi rămâne în pronunţare.

CURTEA DE APEL,

Asupra recursului de faţă;

Prin sentinţa 266 /22.02.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i a fost admisă excepţia tardivităţii aplicării sancţiunii, invocată de contestator, a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatorul P. N.,s-a dispus anularea deciziei nr(...)/14.12.2007 emisă de T. Călători S.A. B – Regionala de Transport Feroviar de Călători I, intimata fiind obligată să achite contestatorului drepturile salariale, indexate şi reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective, aferente celor 5 zile în care a avut suspendat contractul individual de muncă în baza deciziei contestate.

Prin aceeaşi sentinţă a fost respinsă cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel instanţa de fond a reţinut următoarele:

Excepţia tardivităţii aplicării sancţiunii este fondată întrucât, prin decizia nr(...)/14.12.2007 emisă de intimata T. Călători S.A. B – Regionala de Transport Feroviar de Călători I, s-a dispus sancţionarea disciplinară a contestatorului P. N. cu suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă de 5 zile, în temeiul disp. art. 264 alin. 1 lit. b Codul muncii. S-a reţinut prin această decizie că în zilele de 23.08.2007 şi 28.08.2007 s-a constatat un supraconsum de combustibil de 184 kg la locomotiva DA 877 la trenurile (...) de pe secţia P- E. – F – E., locomotivă deservită de contestator.

Potrivit disp. art. 268 alin. 1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Or, în speţă, raportul de cercetare privind abaterea disciplinară săvârşită de contestator în data de 23.08.2007, a fost întocmit la data de 30.10.2007 şi înregistrat la E. I sub nr. 7.1/757/30.10.2007. De asemenea, acest raport este semnat de directorul S. I şi avizat de şeful divizie exploatare, de şeful depou şi de oficiul juridic. În consecinţă, instanţa reţine că existenţa unui supraconsum de combustibil la locomotiva deservită de contestator a fost adusă la cunoştinţa persoanelor îndreptăţite să dispună aplicarea sancţiunii disciplinare la data de 30.10.2007. De altfel, şi din nota explicativă rezultă că şeful de depou a dispus la data de 30.10.2007 aplicarea sancţiunii suspendării contractului de muncă pe o perioadă de 5 zile. Potrivit disp. art. 268 alin. 1 Codul muncii, intimata avea obligaţia de a emite decizia de sancţionare în termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii. Astfel, în cauză, termenul de 30 de zile a început să curgă de la data de 30.10.2007, data întocmirii şi semnării raportului de cercetare.

Având în vedere faptul că decizia de sancţionare a fost emisă la data de 14.12.2007, precum şi disp. art. 268 alin. 1 Codul muncii, instanţa de fond a constatat că este întemeiată excepţia tardivităţii emiterii deciziei, decizia de sancţionare disciplinară a contestatorului nr(...)/14.12.2007 fiind emisă peste termenul de 30 de zile prevăzut de dispoziţiile legale sus – menţionate.

Cât priveşte susţinerile intimatei referitoare la faptul că raportul de cercetare a fost semnat la data de 14.12.2007, instanţa a reţinut că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, faptul că pe raportul de cercetare sunt menţionate numărul şi data deciziei de sancţionare nu conduce la concluzia că fapta contestatorului a fost adusă la cunoştinţa conducerii intimatei la data de 14.12.2007. Raportul de cercetare a fost întocmit la data de 30.10.2007 şi a fost semnat de directorul S. şi de şeful de depou, fiind înregistrat la E. I sub nr. 7.1/757/30.10.2007.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.N.T.F.C. CFR Călători SA B – Regionala de Transport Feroviar Călători I, susţinând că în mod greşit s-a admis excepţia de tardivitate a aplicării sancţiunii întrucât decizia de sancţionare a fost emisă în termenul legal de 30 zile de la data luării la cunoştinţă a conducătorului unităţii, fiind semnată la data de 14.12.2007, aşa cum reiese şi din viza raportului de cercetare a Serviciului de Resurse Umane a S. I, care poartă aceeaşi dată.

În drept recursul nu a fost motivat, însă critica formulată poate fi încadrată în disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

În recurs nu s-au administrat probe.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate şi dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.

Astfel, aşa cum corect a reţinut şi tribunalul, conform art. 268 (1) Codul muncii angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Din punct de vedere al naturii juridice, termenul de 30 zile este un termen de prescripţie şi începe să curgă de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică a luat cunoştinţă de săvârşirea abaterii printr-o notă de constatare, referat ori proces –verbal. Ori, în cauză, raportul de cercetare privind abaterea disciplinară imputată contestatorului a fost înregistrat la E. I la data de 30.10.2007, dată la care toate persoanele îndreptăţite să dispună aplicarea sancţiunii au luat cunoştinţă de conţinutul abaterii.

Ca atare, nu se poate susţine că acest raport a fost semnat la data de 14.12.2007 de conducătorul unităţii atât timp cât semnătura directorului S. I nu se află sub această dată ci alăturat datei de 30.10.2007. Mai mult, toată procedura cercetării prealabile s-a desfăşurat cu mult înainte de luna decembrie 2007, iar la data de 30.10.2007 şeful de depou a propus si suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă de 5 zile.

Faţă de cele reţinute, Curtea constată că sentinţa T r i b u n a l u l u i I a ş i este legală şi temeinică şi, în baza disp. art. 312(1) teza 2 Cod procedură civilă va respinge recursul şi va menţine hotărârea primei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul declarat de T. CFR Călători SA B – Regionala de Transport Feroviar de Călători I împotriva sentinţei civile nr. 266 din 22.02.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, sentinţă pe care o menţine.

Obligă recurenta să plătească intimatului P. N. suma de 1050 lei cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică, azi, 03 iunie 2008.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M.C. M.N.C. P.D. Grefier,

G.E.

Red./Tehnored.: M.C.;

25.06.2008- 2ex.

Jud. fond:-Tribunalul I:-E. T.;

-U. E.