Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 296

Şedinţa publică de la 09 Mai 2008

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...)

Judecător (...) (...)

Grefier (...) (...)

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta T. CFR CĂLĂTORI S.A. B - REGIONALA DE TRANSPORT FEROVIAR DE CĂLĂTORI I împotriva sentinţei civile nr. 267 din 22 II 2008 a T r i b u n a l u l u i I a ş i intimat fiind D. D., având ca obiect drepturi băneşti.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică se prezintă avocat I. S. pentru intimat, lipsă reprezentantul recurentei.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, nu s-a depus întâmpinare.

Preşedintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen şi motivat.

Avocat I. S. depune împuternicire avocaţială şi concluzii scrise, precizând că nu a formulat întâmpinare. Nu mai are cereri de formulat.

Instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul apărătorului intimatului.

Avocat I. solicită respingerea recursului şi menţinerea sentinţei instanţei de fond. Corect s-a reţinut de instanţa de fond că raportul de cercetare privind abaterea disciplinară săvârşită de contestator la data de 21 08 2007 a fost întocmit la 29 X 2007 . Acesta a fost înregistrat la E. I la data de 29 X 2007, semnat de director şi avizat de şeful divizie exploatare. Deci, decizia de sancţionare a fost emisă peste termenul de 30 de zile de la data când conducătorul unităţii a luat cunoştinţă de abatere, contrat dispoziţiilor art.268(1) din Codul muncii. Solicită cheltuieli de judecată de la fond în cuantum de 700 lei.

Instanţa rămâne în pronunţare.

CURTEA DE APEL

Asupra recursului de faţă;

Prin sentinţa 267 /22.02.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i a fost admisă excepţia tardivităţii aplicării sancţiunii, invocată de contestator, a fost admisă în parte contestaţia formulată de contestatorul D. D. în contradictoriu cu intimata T. Călători S.A. B – Regionala de Transport Feroviar de Călători I şi s-a dispus anularea deciziei nr. 601/2/474/14.12.2007 emisă de intimată.

A fost obligată intimata să achite contestatorului drepturile salariale aferente celor 5 (cinci) zile în care a avut suspendat contractul individual de muncă în baza deciziei nr. 601/2/474/14.12.2007, indexate şi reactualizate cu indicele de inflaţie la data plăţii efective.

A fost respinsă cererea contestatorului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a constatat că este întemeiată excepţia tardivităţii aplicării sancţiunii reţinând că, prin decizia nr. 601/2/474/14.12.2007 emisă de intimata T. Călători S.A. B – Regionala de Transport Feroviar de Călători I - s-a dispus sancţionarea disciplinară a contestatorului cu suspendarea contractului individual de muncă pe o perioadă de 5 zile, în temeiul disp. art. 264 alin. 1 lit. b Codul muncii. S-a reţinut prin această decizie că în data de 01.08.2007 s-a constatat un supraconsum de combustibil de 163 kg la locomotiva DA 877 la trenurile 5537/5532 de pe secţia E. – F – P, locomotivă deservită de contestator.

Potrivit disp. art. 268 alin. 1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Or, în speţă, raportul de cercetare privind abaterea disciplinară săvârşită de contestator în data de 01.08.2007, a fost întocmit la data de 29.10.2007 şi înregistrat la E. I sub nr. 7.1/747/29.10.2007. De asemenea, acest raport este semnat de directorul S. I şi avizat de şeful divizie exploatare, de şeful depou şi de oficiul juridic. În consecinţă, instanţa reţine că existenţa unui supraconsum de combustibil la locomotiva deservită de contestator a fost adusă la cunoştinţa persoanelor îndreptăţite să dispună aplicarea sancţiunii disciplinare la data de 29.10.2007. De altfel, şi din nota explicativă rezultă că şeful de depou a dispus la data de 30.10.2007 aplicarea sancţiunii suspendării contractului de muncă pe o perioadă de 5 zile. Potrivit disp. art. 268 alin. 1 Codul muncii, intimata avea obligaţia de a emite decizia de sancţionare în termen de 30 de zile de la data luării la cunoştinţă despre săvârşirea abaterii. Astfel, în cauză, termenul de 30 de zile a început să curgă de la data de 29.10.2007, data întocmirii şi semnării raportului de cercetare.

Având în vedere faptul că decizia de sancţionare a fost emisă la data de 14.12.2007, precum şi disp. art. 268 alin. 1 Codul muncii, instanţa de fond a constatat că este întemeiată excepţia tardivităţii emiterii deciziei, decizia de sancţionare disciplinară a contestatorului nr. 601/2/474/14.12.2007 fiind emisă peste termenul de 30 de zile prevăzut de dispoziţiile legale sus – menţionate.

Cât priveşte susţinerile intimatei referitoare la faptul că raportul de cercetare a fost semnat la data de 14.12.2007, instanţa a reţinut că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, faptul că pe raportul de cercetare sunt menţionate numărul şi data deciziei de sancţionare nu conduce la concluzia că fapta contestatorului a fost adusă la cunoştinţa conducerii intimatei la data de 14.12.2007. Raportul de cercetare a fost întocmit la data de 29.10.2007 şi a fost semnat de directorul S. şi de şeful de depou, fiind înregistrat la E. I sub nr. 7.1/747/29.10.2007.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta S.N.T.F.C. CFR Călători SA B – Regionala de Transport Feroviar Călători I, susţinând că în mod greşit s-a admis excepţia de tardivitate a aplicării sancţiunii întrucât decizia de sancţionare a fost emisă în termenul legal de 30 zile de la data luării la cunoştinţă a conducătorului unităţii, fiind semnată la data de 14.12.2007, aşa cum reiese şi din viza raportului de cercetare a Serviciului de Resurse Umane a S. I, care poartă aceeaşi dată.

În drept recursul nu a fost motivat, însă critica formulată poate fi încadrată în disp. art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

În recurs nu s-au administrat probe.

Analizând actele şi lucrările dosarului în raport de motivele de recurs invocate şi dispoziţiile legale incidente, Curtea constată că recursul este nefondat.

Astfel, aşa cum corect a reţinut şi tribunalul, conform art. 268 (1) Codul muncii angajatorul dispune aplicarea sancţiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoştinţă dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârşirii faptei.

Din punct de vedere al naturii juridice, termenul de 30 zile este un termen de prescripţie şi începe să curgă de la data la care reprezentantul angajatorului persoană juridică a luat cunoştinţă de săvârşirea abaterii printr-o notă de constatare, referat ori proces –verbal. Ori, în cauză, raportul de cercetare privind abaterea disciplinară imputată contestatorului a fost înregistrat la E. I la data de 29.10.2007, dată la care toate persoanele îndreptăţite să dispună aplicarea sancţiunii au luat cunoştinţă de conţinutul abaterii.

Ca atare, nu se poate susţine că acest raport a fost semnat la data de 14.12.2007 de conducătorul unităţii atât timp cât semnătura directorului S. I nu se află sub această dată, ci alăturat datei de 29.10.2007. Mai mult, toată procedura cercetării prealabile s-a desfăşurat cu mult înainte de luna decembrie 2007, iar la data de 30.10.2007 şeful de depou a propus şi suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului pe o perioadă de 5 zile.

Faţă de cele reţinute, Curtea constată că sentinţa T r i b u n a l u l u i I a ş i este legală şi temeinică şi, în baza disp. art. 312(1) Cod procedură civilă, va respinge recursul şi va menţine hotărârea primei instanţe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul declarat de T. CFR Călători SA B – Regionala de Transport Feroviar de Călători I împotriva sentinţei civile nr. 267 din 22.02.2008 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, sentinţă pe care o menţine.

Respinge cererea intimatului D. D. privind plata cheltuielilor de judecată.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţa publică din 9 mai 2008.

PREŞEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

P.D. P.S. B.C. Grefier,

G.E.

Red./Tehnored.:B.C:

10.06.2008-2ex.

Trib.I:

-E. T.

-U. E.