Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L I A Ş I

SECŢIA LITIGII DE MUNCĂ ŞI ASIGURĂRI SOCIALE

DECIZIE Nr. 1111

Şedinţa publică de la 17 O. 2009

Completul compus din:

PREŞEDINTE (...) (...)

Judecător (...) (...) (...)

Judecător (...) E.

Grefier F. H.

Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de T. I împotriva sentinţei civile nr. 386 din 5.03.2009 a T r i b u n a l u l u i I a ş i (dosar nr(...)), intimată fiind S.C. " L. H. I.F.N. " S.R.L.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică, la a doua strigare, se prezintă avocat D. N. pentru recurenta T. I, lipsă reprezentantul intimatei.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la al cincilea termen.

Avocat D. I, pentru recurentă, precizează că nu mai are cereri de formulat.

Instanţa constată cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul în susţinerea recursului.

Avocat D. I solicită admiterea recursului aşa cum a fost formulat, respingerea cererii reconvenţionale ca nulă. Sentinţa T r i b u n a l u l u i I a ş i este nelegală şi netemeinică. Nu s-a ţinut cont de actele depuse la dosarul cauzei. Nu s-a făcu dovada că acea notificare ,înaintată la ITM de reprezentantul societăţii, a fost comunicată reclamantei. A luat cunoştinţă întâmplător de notificare.

Instanţa de fond nu a observat că la dosar nu există nici o plângere penală formulată împotriva reclamantei, plângere care ar sta la baza notificării. Mai mult, s-a depus la dosar o adresă din partea IPJ I prin care se arată că reclamanta nu este parte în nici un dosar penal sau că s-ar fi formulat o plângere penală. Pe de altă parte, T r i b u n a l u l I a ş i nu a ţinut cont de decizia 9 din 08 05 2008 prin care administratorul societăţii stabilea încetarea suspendării contractului individual de muncă.

Referitor la cererea reconvenţională, aceasta a fost admisă greşit de instanţa de fond.

Reclamanta a făcut dovada că a lucrat în perioada aprilie – mai 2008, sunt contracte de amanet semnate de reclamantă în acea perioadă. Consideră că cererea reconvenţională nu cuprinde dispoziţiile obligatorii la o cerere de chemare în judecată conform dispoziţiilor art.132 Cpc. , aceasta fiind nulă absolut., greşit fiind admisă de instanţa de fond. A depus şi practică judiciară prin care arată că nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 132 Cpc.

În concluzie, solicită admiterea recursului, casarea sentinţei, admiterea acţiunii şi respingerea cererii reconvenţionale. Cu cheltuieli de judecată, va depune chitanţa reprezentând onorariu de avocat.

Instanţa rămâne în pronunţare.

CURTEA DE APEL

Prin cererea înregistrată la T r i b u n a l u l I a ş i sub nr. 7687/99/14.10.2008, reclamanta T. I a chemat în judecată pe pârâta S.C. „L. H. J.” S.R.L. I solicitând plata datoriilor către bugetul de stat pentru perioada 01.04.2008 – 22.05.2008.

În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a lucrat efectiv perioada 01.04.2008 – 31.05.2008. Pe data de 01.04.2008 E. J. E. a înaintat la I.T.M. notificarea nr. 43/31.03.2008 privind suspendarea contractului individual de muncă nr. 44625/17.02.2003, notificare care nu i-a fost adusă la cunoştinţă pentru a o semna, nici nu i-a fost trimisă prin poştă, aşa cum prevede art. 268(4) din Codul muncii. De această notificare a luat la cunoştinţă de la I.T.M. când a solicitat carnetul de muncă pentru recalcularea pensiei.

A menţionat că administratorul societăţii a fost T. E. până la data de 20.03.2008, apoi E. J. E. în perioada 21.03.2008 - 01.04.2008 pe baza unei încheieri la Oficiul Registrului Comerţului şi din nou T. E. - după 02.04.2008 pe baza unei hotărâri a Curţii de A p e l I a ş i.

Conform art. 57(6) din C o d u l M u n c i i a obţinut decizia nr. 9/08.05.2008 de anulare a notificării privind suspendarea contractului individual de muncă prin acordul părţilor.

Reclamanta a arătat că cererea sa se justifică prin faptul că în perioada 01.04.2008 – 31.05.2008 a lucrat efectiv şi notificarea privind suspendarea contractului individual de muncă a fost anulată prin acordul părţilor, decizie luată de angajator şi înregistrată la I.T.M. sub nr. 99401/08.05.2008.

A precizat că angajatorul a înaintat la I.T.M. statele de plată, a plătit datoriile către bugetul de stat, şi-a primit drepturile salariale pentru lunile aprilie şi mai 2008. Din 30.06.2008 administrator al societăţii revine E. J. E. care a procedat la rectificări ale statelor de plată, astfel că în perioada 01.04.2008 – 22.05.2008 nu figurează cu plata datoriilor la bugetul de stat.

Pârâta S.C. „L. H. I.F.N.” S.R.L. a formulat întâmpinare solicitând respingerea acţiunii. Reclamanta solicită plata datoriilor către Bugetul de stat pentru perioada aprilie şi mai 2008. Aceasta susţine că a lucrat efectiv în această perioadă şi depune o copie după condica de prezenţă. Această condică este contrafăcută, este un fals şi încearcă să inducă în eroare instanţa de judecată. D. este din anul 2007 şi nu 2008. Nu există nici o legătură între această condica şi pontajele anexate.

Pârâta a arătat că în realitate reclamanta nu a fost pontată. A figurat cu salariu zero şi nu s-au plătit la buget datoriile, acestea fiind nule. Ilegal, T. I şi-a încasat salariile pentru aprilie şi mai în baza dispoziţiei de plată nr. 69/11.05.2008 şi nr. 92/19.06.2008 în sumă de 1806 lei fiecare, sume care trebuie recuperate conform situaţiei nr. 20/2008 a S.C. D. S.R.L. I. Aceste două salarii ridicate sunt drepturi salariale necuvenite şi sunt de două ori ilegale: o dată pentru că au fost ridicate fără să se plătească impozitele pentru ele şi a doua oară pentru ca reclamanta avea contractul individual de muncă suspendat. În balanţa contabilă această sumă de 3612 lei este trecută în contul 473 – „sume în curs de clarificare”. Prin întâmpinare se susţine că există şi expertiza contabilă extrajudiciară în acest sens.

În ceea ce priveşte faptul că T. I are contractul individual de muncă suspendat, s-a menţionat că acest lucru nu a fost contestat în instanţă în termen legal. Astfel, această suspendare rămâne pe rol până când justiţia va da o hotărâre irevocabilă (Jurisprudenţa – T r i b u n a l u l I a ş i, Dosar (...), Sentinţa civilă nr. 1223/03.09.2008).

Toate documentele emise de S.C. L. H. I.F.N. I şi care poartă semnătura asociatului – administrator T. E.,sunt nule de drept pentru că în conformitate cu Statutul societăţii art. 17, „Reprezentarea şi administrarea societăţii comerciale se realizează de către administrator în limitele competenţei stabilite prin AGA”. Prin Hotărârea AGA din 18.12.2007, publicată în M.O.R. nr. 1075 din 25.02.2008, s-a dispus la pct.4 că „se retrage dreptul de decizie şi semnătura administratorului T. E.”.

Această hotărâre AGA este opozabilă atât asociaţilor cât şi terţilor. Astfel, toate documentele care poartă semnătura T. E. sunt lovite de nulitate absolută, iar decizia numărul 99401/08.05.2008 este nulă.

Având în vedere cele susţinute prin întâmpinare, pârâta a formulat cerere reconvenţională solicitând ca reclamanta T. I să fie obligată să returneze societăţii suma de 3612 lei reprezentând drepturi salariale necuvenite care sunt ilegale pentru că nu există state de plată în acest sens.

Prin sentinţa civilă nr. 386 din 5.03.2009, T r i b u n a l u l I a ş i a respins acţiunea formulată de reclamanta T. I, în contradictoriu cu pârâta S.C. „L. H. J.” S.R.L. I.

A admis cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă S.C. „L. H. J.” S.R.L. în contradictoriu cu reclamanta-pârâtă T. I.

A obligat reclamanta-pârâtă să restituie pârâtei-reclamante suma de 3612 lei, reprezentând drepturi salariale încasate necuvenit pentru lunile aprilie şi mai 2008.

Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:

Reclamanta-pârâtă a fost salariata pârâtei, la data de 31.03.2008 suspendându-i-se contractul individual de muncă înregistrat sub nr. 44625/17.02.2003 în temeiul prevederilor art. 52 alin 1 lit. c) din Codul muncii, întrucât s-a formulat plângere penală pentru săvârşirea de către aceasta a unor infracţiuni în legătură cu activitatea sa.

Conform dispoziţiilor art. 52 alin.1 litera c) din Codul muncii contractul individual de muncă poate fi suspendat la iniţiativa angajatorului, în cazul în care angajatorul a formulat plângere penală împotriva salariatului.

La data emiterii acestei decizii de suspendare administrator al societăţii pârâte era E. J. E., întrucât prin Hotărârea AGA din 18.12.2007, publicată în M.O. nr. 1075 din 25.02.2008, s-a dispus retragerea dreptului de decizie şi semnătură a administratorului anterior T. E..

Prin încheierea dată de Curtea de A p e l I a ş i în dosarul nr(...) din 02.04.2008 s-a dispus suspendarea provizorie a executării încheierii nr.3179/21.03.2008 dată de judecătorul delegat la Oficiul Registrului Comerţului, T. E. redevenind administrator al societăţii până la soluţionarea recursului.

În această calitate, el a semnat decizia nr. 9/08.05.2008 de încetare a suspendării contractului individual de muncă nr.44625/17.02.2003 -retroactiv-începând cu data de 01.04.2008 şi a dispus ca salariata T. I –soţia sa- să-şi reia activitatea.

Conform statelor de salarii ale societăţii SC L. H. J. SRL I pentru lunile aprilie şi mai 2008 depuse la dosar la filele 24 şi 25 salariul reclamantei T. I a fost „0”. Din foile de pontaj depuse de reclamanta-pârâtă la dosar rezultă, de asemenea, că pârâta-reclamantă nu a lucrat în perioada solicitată.

Conform dispoziţiilor art. 161 alin.1 din Codul muncii salariul se plăteşte în bani,dovada plăţii făcându-se cu statele de plată semnate de salariat şi se poate face prin virament într-un cont bancar numai dacă această modalitate este prevăzută în contractul colectiv de muncă aplicabil.

Deşi în statele de plată reclamanta pârâtă apare cu salar „0”, prin documentele de plată numerele 69/11.05.2008 şi 92/19.06.2008, în mod nelegal, i s-au virat sumele de 1806 lei pentru luna aprilie 2008 şi 1806 lei pentru luna mai 2008.

În ceea ce priveşte plata datoriilor la bugetul de stat corespunzătoare salariului, în măsura în care s-a stabilit că acesta a fost „0” şi impozitele şi taxele corespunzătoare au fost tot „0”, nefiind plătite dar nici datorate.

Împotriva acestei sentinţe, pe care o consideră nelegală şi netemeinică, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta T. I.

În motivarea recursului, se susţine, în primul rând, că instanţa nu a observat că notificarea nu i-a fost adusă la cunoştinţă, că nu există o decizie de suspendare şi nici o plângere penală care să fi stat la baza notificării de suspendare a contractului individual de muncă. A fost emisă, însă, decizia nr. 9 din 8.05.2008, care nu putea fi anulată decât de instanţa de judecată, nu de intimată. De asemenea, instanţa de fond a respins excepţia de prematuritate invocată de intimată, însă în hotărâre nu face vorbire de această excepţie.

În al doilea rând, recurenta susţine că soluţia primei instanţe este greşită şi vădit părtinitoare şi prin aceea că au fost luate în considerare doar înscrisurile depuse de intimată, respectiv state de plată şi pontaje rectificative. Nu s-a motivat de ce au fost înlăturate înscrisurile depuse de recurentă, care dovedeau că a lucrat efectiv.

Mai susţine recurenta că hotărârile AGA nu au legătură cu cauza, iar cererea reconvenţională trebuia respinsă, fiind nulă absolut deoarece nu cuprinde elementele unei cereri de chemare în judecată.

Intimata nu a formulat întâmpinare.

În recurs, au fost depuse înscrisuri noi, în copie.

Analizând actele şi lucrările dosarului, precum şi hotărârea primei instanţe, prin prisma criticilor formulate de recurentă în conformitate cu prevederile art. 304¹ şi art. 304 pct. 9 Cod proc. civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru considerentele ce urmează:

Potrivit art. 8 alin. 1 Codul muncii, relaţiile de muncă se bazează pe principiul consensualităţii şi al bunei-credinţe. Între recurenta reclamantă, în calitate de salariat, şi intimata pârâtă, în calitate de angajator persoană juridică, indiferent de identitatea persoanei care îndeplinit funcţia de administrator, s-au stabilit raporturi de muncă, prin încheierea contractului individual de muncă înregistrat la ITM I cu nr. 44625/17.02.2003, raporturi de muncă ce ar fi trebuit să se desfăşoare pe baza principiului enunţat.

Este adevărat că, în conformitate cu prevederile art. 52 alin. 1 lit. c Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat şi prin actul unilateral al angajatorului, nefiind necesar acordul salariatului, în baza principiului consensualităţii, însă şi în această situaţie trebuie să fie respectat principiul bunei-credinţe.

Or, notificarea nr. 43 din 31.03.2008 emisă de intimată, privind suspendarea contractului individual de muncă al recurentei, nu se bazează pe acest principiu.

Astfel, această „notificare” nu este un act de dispoziţie, prin care s-a dispus suspendarea contractului individual de muncă al recurentei din iniţiativa intimatei, ci este doar o „aducere la cunoştinţă” a unui act de dispoziţie, care ar fi trebuit să fie anexat notificării, aşa cum se precizează chiar în conţinutul acesteia, la pct. 2.

În al doilea rând, pentru a fi respectat principiul bunei-credinţe, era necesar ca intimata să facă dovada comunicării, către recurentă, a acestei notificări care privea suspendarea contractului său individual de muncă, aşa cum se şi menţionează la pct. 3, fiind stabilit chiar un termen de „5 zile de la perfectare”. Intimata, căreia îi revine sarcina probei, nu a făcut această dovadă, aşa încât nu se putea produce efectul suspendării contractului individual de muncă, constând în suspendarea prestării muncii de către salariat şi a plăţii drepturilor de natură salarială de către angajator, aşa cum prevede art. 49 alin. 2 Codul muncii.

Prin urmare, în condiţiile în care suspendarea contractului individual de muncă este lipsită de efecte, părţile nu se pot sustrage de la obligativitatea contractului legal încheiat, ci trebuie să-şi execute întocmai principalele obligaţii: salariatul să presteze munca, iar angajatorul să plătească această muncă.

Fiecare parte a depus propriile foi colective de prezenţă pe lunile aprilie şi mai 2008, recurenta a depus copia condicii de prezenţă pe lunile aprilie şi mai 2007, nu 2008, iar intimata a depus statele de salarii rectificative şi declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul de stat pentru cele două luni, aşa încât relevante pentru stabilirea împrejurării de fapt a prestării muncii de către recurentă, în perioada 1.04.2008-22.05.2008, sunt copiile de pe registrul de casă şi de pe contractele de împrumut încheiate în această perioadă. De altfel, în întâmpinarea depusă la prima instanţă, intimata nu contestă prestarea muncii de către recurentă, ci susţine că aceasta nu a fost pontată şi a figurat cu „salariu zero”. De asemenea, intimata a depus, în recurs, contractele de împrumut încheiate în perioada aprilie-mai 2008, iar în înscrisul care le însoţea, adresat instanţei de recurs, menţionează că acestea „aparent, sunt semnate de d-na T. I”.

În acest context, al neproducerii efectelor suspendării contractului individual de muncă, coroborat cu prestarea muncii de către recurentă, intimata avea obligaţia contractuală să plătească drepturile salariale cuvenite recurentei pentru munca prestată, sens în care au şi fost emise cele două documente de plată, precum şi obligaţia de a plăti toate contribuţiile şi impozitele aflate în sarcina sa, precum şi să reţină şi să vireze contribuţiile şi impozitele datorate de recurentă, aşa cum prevede art. 40 alin. 2 lit. f Codul muncii, obligaţie pe care intimata, în calitatea sa de angajator, nu a îndeplinit-o.

În ceea ce priveşte excepţia „prematurităţii” formulării acţiunii, Curtea constată că aceasta a fost soluţionată prin încheierea din 21.01.2009, deci nu era necesar ca prima instanţă să reia această excepţie prin sentinţa pronunţată.

De asemenea, Curtea constată că cererea reconvenţională formulată de intimată nu este „nulă absolut”, cum susţine recurenta. În conformitate cu prevederile art. 133 alin. 1 Cod proc. civilă, se va declara nulă doar cererea care nu cuprinde numele reclamantului sau al pârâtului, obiectul ei sau semnătura, elemente care se regăsesc în cererea reconvenţională formulată de intimată.

În consecinţă, faţă de considerentele expuse, avându-se în vedere şi dispoziţiile art. 312 alin. 2 şi 3 Cod proc. civilă, se va admite recursul şi se va modifica în tot sentinţa. Se va admite acţiunea formulată de reclamanta T. I în contradictoriu cu pârâta SC L. H. J. SRL I, care va fi obligată să vireze la bugetul de stat contribuţiile aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantei în perioada 1.04.2008-22.05.2009. Se va respinge, ca neîntemeiată, cererea reconvenţională formulată de pârâtă.

Cum recurenta nu a făcut dovada cheltuielilor de judecată efectuate în recurs, cererea formulată de aceasta, în condiţiile art. 274 Cod proc. civilă, va fi respinsă ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII:

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta T. I împotriva sentinţei civile nr. 386 din 05 03 2009 pronunţată de T r i b u n a l u l I a ş i, sentinţă pe care o modifică în tot.

Admite acţiunea formulată de reclamanta T. I în contradictoriu cu pârâta SC L. H. J. SRL I.

Obligă pârâta să vireze la bugetul de stat contribuţiile aferente drepturilor salariale cuvenite reclamantei în perioada 1 04 2008 – 22 05 2008.

Respinge cererea reconvenţională formulată de pârâtă privind restituirea sumei de 3612 lei.

Respinge cererea recurentei T. I privind plata cheltuielilor de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică din 17 O. 2009.

Red. B.C.

U. B.C.

2 ex./14 XII 2009

Tribunal I – Judecători – B. D.

T. N.