Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L O R A D E A

-Secţia Comercială, de Contencios

Administrativ şi Fiscal-

DOSAR NR.(...)

DECIZIA NR.259/CA/2009 – R

Şedinţa publică din 23 aprilie 2009

PREŞEDINTE: (...) (...)- judecător

(...) (...) - judecător

(...) (...) - judecător

(...) (...) - grefier

*******

Pe rol fiind soluţionarea recursului în contencios administrativ şi fiscal, formulat de pârâtul INSPECTORATUL T E R I T O R I A L D E MUNCĂ B cu sediul în O, str. T. (...), nr.2, jud. B în contradictoriu cu intimatul reclamant T. T. F. B. – administrator al (...)”T. EXPORT D. IT”SRL cu sediul în O,(...), birou 216, jud. B împotriva sentinţei nr.487/CA din 3 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r, în dosar nr(...), având ca obiect –anulare act administrativ -.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică de azi, se prezintă pentru recurentul pârât INSPECTORATUL T E R I T O R I A L D E MUNCĂ B - consilier juridic M. Ş., în baza delegaţiei nr.(...) din 17 octombrie 2008, pentru intimatul pârât T. T. F. B. – administrator al (...)”T. EXPORT D. IT”SRL O – avocat U. E. N. în baza împuternicirii avocaţiale nr. 32/2009 emisă de B a r o u l B i h o r – Cabinet Individual. Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanţei că, recursul nu este netimbrat, deşi recurenta a fost legal citată cu menţiunea achitării sumei de 2 lei taxă judiciară de timbru plus 0,15 lei timbru judiciar, de asemenea prin încheierea de şedinţă din 12 martie 2009, a fost menţinută dispoziţia cu privire la timbrarea recursului, cauza este la al doilea termen de judecată în recurs, după care:

Reprezentanta recurentei depune la dosar copia procesului verbal de constatare şi sancţionare a contravenienţilor din 21 aprilie 2008, iar în ceea ce priveşte taxa de timbru datorată, apreciază că, instituţia pe care o reprezintă este scutită de plata taxelor de timbru, fiind incidente dispoziţiile art.17 din Legea nr.146/1997. În măsura în care instanţa consideră necesar a timbra recursul, până la sfârşitul dezbaterilor se obligă a proceda în acest sens.

Instanţa, apreciază că, în cauză nu sunt incidente dispoziţiile art.17 din Legea nr.146/1997, având în vedere că acţiunea formulată nu vizează venituri publice astfel că menţine dispoziţia de timbrare şi pune în vedere ca până la sfârşitul dezbaterilor, reprezentanta recurentei să facă dovada achitării taxelor de timbru stabilite în sarcina sa, sub sancţiunea anulării recursului ca netimbrat.

Reprezentanta recurentei depune la dosar timbru judiciar în sumă de 0,15 lei şi se obligă a depune şi taxa de timbru datorată , până la sfârşitul dezbaterilor. Nu mai are alte cereri.

Reprezentantul intimatei depune la dosar note de şedinţă şi chitanţa privind plata onorariului avocaţial, nu mai are alte cereri şi solicită cuvântul.

Instanţa, nefiind alte cereri, chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită şi acordă cuvântul asupra recursului.

Reprezentanta recurentei susţine recursul astfel cum a fost formulat şi motivat în scris, solicită admiterea acestuia, modificarea sentinţei recurate, în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamant şi menţinerea procesului verbal de control atacat, fără cheltuieli de judecată. În esenţă învederează instanţei, cu ocazia controlului efectuat de inspectorii de muncă la societatea reclamantă, s-au constatat mai multe nereguli în ceea ce priveşte perioada octombrie 2007 şi până la data efectuării controlului, respectiv 21 aprilie 2008, societatea fiind amendată cu suma de 1.500 lei, sumă pe care contravenientul a şi achitat-o astfel că, apreciază faţă de acest aspect că acesta prin plata sumei şi-a recunoscut practic vina. Mai arată şi că administratorul societăţii este şi asociatul unic al acesteia, iar prevederile art.196 din Legea nr.31/1990 astfel cum a fost modificată în iulie 2002, trebuie a fi interpretate şi aplicate în sensul strict al legii, în sensul că administratorul societăţii trebuia să încheie contract individual de muncă cu unitatea în folosul căreia îşi desfăşoară activitatea.

Reprezentantul intimatei solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată justificate. În esenţă, învederează instanţei că, motivele invocate de recurentă privesc o singură critică, critică care priveşte motivele de recurs, respectiv în sensul că, nu pot exista alte raporturi, în afara celor de muncă. Însă, ceea ce s-a spus azi, este cu totul altceva, neexistând nici o critică referitoare în recursul declarat . Într-adevăr art.196 din legea societăţilor comerciale instituie obligativitatea încheierii contractului , însă are ca şi raţiune eliminarea interdicţiei de a se încheia contract de muncă pentru administratorul unic, asociatul unic în speţa de faţă. Totodată mai arată că, eliminarea interdicţiei leale nu echivalează însă cu instituirea unei obligaţii. O interpretare contrară ar fi aceea că orice administrator ar trebui să fie angajat salariat, ori există persoane care sunt administratori la mai multe societăţi, ceea ce în opinia recurentei ar trebui să fie angajat la fiecare cu contract de muncă, ceea ce ar însemna practic să i se interzică administratorului care nu are contract de muncă, să-şi ducă la îndeplinire atribuţiile prevăzute de legea societăţilor comerciale. În consecinţă, apreciază că, recursul nu este fondat şi drept urmare se impune respingerea lui, iar cu referire la contractul de muncă, arată că acesta se poate şi trebuie încheiat pentru administrator doar pentru acele activităţi care presupun prestaţii personale în folosul societăţii şi care exced conţinutului legal al atribuţiilor sale, ceea ce în speţă nu este cazul. În ceea ce priveşte faptul că, intimata a achitat suma aplicată prin procesul verbal de contravenţie este o altă problemă, având în vedere că societatea a avut şi persoane care nu erau angajate cu contract de muncă, considerând că nu poate contesta procesul verbal din cauza acestui fapt.

Reprezenta recurentei, înainte de terminarea dezbaterilor depune la dosar taxa de timbru în cuantum de 2 lei achitată prin chitanţa (...) din 23.04.2009, constatându-se astfel că, recursul este legal timbrat.

CURTEA DE APEL

Deliberând:

Asupra recursului în contencios administrativ şi fiscal de faţă, constată următoarele:

Prin sentinţa nr.487/CA din 3 noiembrie 2008, T r i b u n a l u l B i h o r a luat act de renunţarea la judecarea capătului de cerere privind suspendarea executării actului administrativ atacat.

A admis acţiunea formulată de reclamantul T. T. F. B. în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul T E R I T O R I A L D E Muncă al Judeţului B şi în consecinţă, a dispus anularea măsurilor prevăzute la pct.1 şi 2 din anexa 3 la procesul verbal de control nr.22256 din data de 21.04.2008, fără cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele :

Obiectul dedus judecăţii îl reprezintă contestarea măsurilor înserate la pct. 1 şi 2 din procesul verbal de control nr.22256/21.04.2008 întocmit de ITM B care în accepţiunea art.2 lit.c din Legea nr.554/2004 reprezintă un act administrativ.

Din contestaţia înregistrată sub nr.91094/19.05.2008 aflată la fila 4 dosar şi respectiv adresa emisă la data de 05.06.2008 aflată la fila 3 dosar rezultă că reclamantul a îndeplinit condiţia formulării plângerii prealabile în conformitate cu art.7 din Legea 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanţa a constatat că prin pct.1 şi 2 din Anexa 3 la procesul verbal de control nr.22256 din 21.04.2008 pârâtul ITM B i-a impus reclamantului obligativitatea încheierii contractului individual de muncă pentru numitul T. T. F. B. începând cu luna octombrie 2007 şi înregistrarea acestuia la ITM B.

Întrucât T. T. F. B. este administratorul şi asociatul unic al (...) T. Export Consult IT SRL acesta a contestat măsura dispusă prevalându-se de dispoziţiile art.196/1 alin.3 din Legea 31/1990.

Conform art.196/1 alin.3 din Legea 31/1990 modificată şi completată prin OUG nr.82/2007 „asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societăţii cu răspundere limitată al cărui asociat unic este. Conform art.13 alin.2 din Legea 31/1990 dacă asociatul unic este administrator, îi revin şi obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate. Din examinarea acestor texte de lege rezultă că legiuitorul a instituit o facultate respectiv o posibilitate pentru asociatul unic care este şi administrator de a cumula această calitate cu aceea de salariat şi nicidecum o obligaţie. Prin urmare, instituirea obligaţiei de a încheia un contract individual de muncă în sarcina administratorului care este şi asociat unic este ilegală.

Invocarea de către pârât a dispoziţiilor art.5 din Legea 19/2000 care reglementează asigurarea obligatorie prin efectul legii, nu are nici o relevanţă în interpretarea dispoziţiilor art.196/1 alin.3 din Legea nr.31/1990 care consacră indubitabil caracterul facultativ al cumulării calităţii de salariat care impune încheierea contractului individual de muncă cu calitatea de administrator reglementată de dispoziţiile Legii nr.31/1990.

Faţă de aceste considerente şi văzând în drept şi dispoziţiile art.196/1 alin.3 din Legea 31/1999 instanţa a admis acţiunea formulată şi a anulat măsurile prevăzute la pct.1 şi 2 din Anexa 3 la procesul verbal de control nr.22256/21.04.2008, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal a declarat recurs INSPECTORATUL T E R I T O R I A L D E MUNCĂ AL JUDEŢULUI B, solicitând admiterea recursului şi modificarea sentinţei, în sensul respingerii acţiunii în contencios administrativ.

În motivarea recursului, recurenta a arătat că în perioada 16-21.04.2008, inspectorii de muncă din cadrul inspectoratul T E R I T O R I A L D E Muncă al Judeţului B au efectuat un control la (...) „T. EXPORT D.” SRL, obiectivul controlului fiind verificarea modului de respectare a prevederilor legislaţiei munci în vigoare, ocazie cu care, s-au constatat mai multe nereguli evidenţiate pe larg în cuprinsul actelor de control.

Astfel, arată că (...) „T. EXPORT D.” SRL a primit la muncă, fără a încheia contract individual de muncă pentru numitul F. T., începând cu luna octombrie 2007, încălcând prevederile art.16 alin.1 din Legea nr.53/2003, modificată. Pentru această abatere societatea a fost sancţionată, în temeiul art.276 alin.1 lit.e, cu amendă în cuantum de 1500 lei, la individualizarea sancţiunii avându-se în vedere împrejurările şi gravitatea faptei, aplicându-se minimul de 1.500 lei.

Conform prevederilor C o d u l u i m u n c i i – legea nr.53/2003, precum şi a Legii nr.130/1999 republicată, arată recurenta, (...) „T. EXPORT D.” SRL trebuia să întocmească şi să încheie contract individual de muncă cu sus numitul din prima zi de prezenţă la locul de muncă şi să înregistreze acest contract în termenul prevăzut de art.1 din Legea nr.130/1999 republicată la I.T.M. B.

Consideră că, unica formă legală de încadrare în muncă a unei persoane care desfăşoară activitate în folosul alteia este încadrarea salariatului în muncă în baza contractului individual de muncă, act care îi conferă persoanei şi vechime în muncă pentru activitatea desfăşurată.

Legislaţia muncii în vigoare, nu interzice încheierea contractelor de muncă retroactiv cu salariaţii care au desfăşurat şi mai desfăşoară activitate la societate, ci dimpotrivă impune această obligaţie în sarcina angajatorului, precum şi în sarcina inspectorului care constată o astfel de deficienţă, de a trasa o astfel de măsură.

În consecinţă, având în vedere dispoziţiile art.5 din Legea nr.19/2000, coroborate cu cele ale art.196/1 alin.3 din Legea nr.31/1990 modificată, administratorul societăţii trebuia să încheie contract individual de muncă cu unitatea în folosul căreia desfăşoară activitate.

În drept a invocat prevederile Legii nr.53/2003 – Codul muncii, O.G. nr.2/2001, Legii nr.108/1999, Legii nr.130/1999, art.304 pct.8 şi 9 Cod procedură civilă, Legii nr.554/2004, Legii nr.31/1990 modificată şi Legii nr.19/2000.

Prin notele scrise depuse la dosar, intimata (...) „T. EXPORT D.” SRL O, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, intimata a arătat că , contractul de muncă se poate şi trebuie încheiat pentru administratorul societăţii doar pentru acele activităţi care presupun prestaţii personale în folosul societăţii, care exced conţinutul legal al atribuţiilor administratorului, ceea ce nu este cazul în speţă.

Textele legale de dreptul muncii invocate de recurentă erau în vigoare, aplicabile şi în aceeaşi formă, şi anterior modificării art.196/1 din Legea nr.31/1990, însă evident nu se aplicau în domeniul organelor societăţilor comerciale, la fel cum nu sunt nici acum.

Examinând sentinţa atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum şi sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304/1 Cod procedură civilă, instanţa apreciază recursul declarat de recurentul INSPECTORATUL T E R I T O R I A L D E MUNCĂ B, ca fiind nefondat pentru următoarele considerente:

În conformitate cu prevederile art.196/1 alin.3 din Legea nr.31/1990 modificată şi completată prin O.U.G. nr.82/2007, „asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societăţi cu răspundere limitată al cărui asociat unic este”.

Potrivit dispoziţiilor art.13 alin.2 din aceeaşi lege, „dacă asociatul unic este administrator, îi revin şi obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate”.

Instanţa de fond a reţinut corect că legiuitorul prin dispoziţiile legale, menţionate mai sus, a instituit o facultate pentru asociatul unic care este şi administrator de a cumula această calitate cu aceea de salariat al societăţii comerciale.

Rezultă astfel că, instituirea prin procesul verbal de control contestat a unei obligaţii de a încheia un contract individual de muncă în sarcina administratorului, care este şi asociat unic, este ilegală.

De asemenea, judecătorul fondului a apreciat judicios că, faţă de prevederile art.196/1 alin.3 din Legea nr.31/1990, nu se justifică invocarea de către pârâtul Inspectoratul T E R I T O R I A L D E Muncă al Judeţului B a prevederilor art.5 din Legea nr.19/2000, care reglementează asigurarea obligatorie prin efectul legii.

Într-adevăr, potrivit legislaţiei muncii, unica formă de încadrare în muncă a unei persoane care desfăşoară activitate în folosul alteia este încadrarea salariatului în muncă în baza contractului individual de muncă.

Legislaţia în vigoare nu interzice încheierea contractului de muncă între societate şi administratorul societăţii, dar nu instituie obligativitatea încheierii acestui contract.

O interpretare contrară a prevederilor art.196/1 alin.3 din Legea nr.31/1990 ar fi în sensul că orice administrator ar trebui să fie angajat salariat ori acceptarea acestei opinii ar însemna să se interzică administratorului care nu are contract de muncă să îşi îndeplinească atribuţiile prevăzute în Legea societăţilor comerciale. Ar rezulta că administratorul nu poate să îndeplinească acte/ fapte de comerţ şi să îşi exercite mandatul de reprezentare a societăţi fără să încheie un contract de muncă, ceea ce este inacceptabil, deoarece o astfel de interpretare ar goli de conţinut noţiunea de administrator al unei societăţi comerciale.

Contractul de muncă se poate şi trebuie încheiat pentru administratorul societăţii, doar pentru acele activităţi care presupun prestaţii personale în folosul societăţii, care exced conţinutului legal al atribuţiilor administratorului, ceea ce nu este cazul în speţă.

În consecinţă, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 Cod procedură civilă, raportat la prevederile art.196/1 alin.3 şi art.13 alin.2 din Legea nr.31/1990, instanţa va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul Inspectoratul T E R I T O R I A L D E Muncă al Judeţului B.

În baza prevederilor art.274 Cod procedură civilă, instanţa va obliga recurentul Inspectoratul T E R I T O R I A L D E Muncă al Judeţului B la plata sumei de 750 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în favoarea părţii intimate, reprezentând onorariu de avocat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

RESPINGE ca nefondat recursul declarat de recurenta INSPECTORATUL T E R I T O R I A L D E MUNCĂ B împotriva sentinţei nr.487 din 3 noiembrie 2008, pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r, pe care o menţine în totul.

Obligă partea recurentă să plătească părţii intimate suma de 750 lei, cheltuieli de judecată în recurs.

I R E V O C A B I L Ă .

Pronunţată în şedinţa publică, azi 23 aprilie 2009.

PREŞEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.

G. N. E. P. U. J. T. N.

Red.dec. – jud. B.O.

- în concept, 28.04.2009 -

Jud. fond E. D.

Tehnoredact.-S.M./D.F.

29.04.2009 / 2 ex.