Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L O R A D E A

SECŢIA COMERCIALĂ şi de

CONTENCIOS ADMINISTRATIV şi FISCAL

DOSAR NR. (...) – R

DECIZIA nr. 137/CA/2010 - R

Şedinţa publică

din 22 februarie 2010

Preşedinte : (...) (...) - Preşedinte secţie

(...) G - Preşedinte instanţă

(...) (...) - Judecător

(...) (...) - Grefier

S-a luat în examinare soluţionarea recursului - în contencios administrativ - formulat de recurentul pârât INSPECTORATUL T E R I T O R I A L D E MUNCĂ al judeţului B, cu sediul în O,(...) B, judeţul B împotriva Sentinţei nr. 709/CA/2009 din 17.11.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r, în contradictoriu cu intimata reclamantă (...) E. SRL, cu sediul în localitatea P. nr.122 C, judeţul B, având ca obiect – ANULARE B. ADMINISTRATIV .

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă pentru recurentul I.T.M. B reprezentanta acestuia consilier juridic Ş. M., în baza delegaţiei nr.(...)/19.02.2010şi avocat E. I. în reprezentarea intimatei, în baza împuternicirii avocaţiale din 22.02.2010 emisă de B a r o u l B i h o r.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei în sensul celor de mai sus, învederându-se instanţei că recursul se află la primul termen de judecată, este legal timbrat, fiind achitată taxa judiciară de timbru în valoare de 2 lei prin chitanţa nr. (...) din 18.02.2010 şi timbru judiciar mobil în valoare de 0,15 lei, s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părţilor, conform prevederilor art.242 Cod Procedură Civilă, după care :

Reprezentanta recurentului depune la dosar practică judiciară în cauze similare, iar reprezentanta intimatei depune concluzii scrise.

INSTANŢA, nefiind excepţii sau chestiuni prealabile, consideră cauza lămurită şi acordă cuvântul părţilor asupra recursului.

Reprezentanta recurentului solicită admiterea cererii de recurs, modificarea hotărârii atacate în sensul menţinerii ca legal şi temeinic a procesului verbal de control şi a măsurilor dispuse.

În susţinerea cererii sale, arată că potrivit art.5 din Legea nr.19/2000 coroborat cu art.16 din Codul muncii, administratorul societăţii trebuia să încheie contract individual de muncă pentru administratorul societăţii, cu atât mai mult cu cât administratorul societăţii efectua activitate productivă în societate.

Fără cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimatului solicită respingerea recursului, menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii recurate, învederând că aşa cum, rezultă din Sentinţa nr. 1076/2009, menţinută prin Decizia nr.1019/R/2009 a T r i b u n a l u l u i B i h o r, definitivă şi irevocabilă, administratorul societăţii nu a săvârşit de nici o infracţiune ; mai mult, art.70 din lege societăţilor comerciale nr.70/1990, prevede că administratorul societăţii, asociat unic, poate avea şi calitatea de salariat, dar aceasta este numai o facultate şi nu o obligaţie. Motivaţia că acesta a desfăşurat activităţi curente nu constituie contravenţie şi apreciază că nu se poate reţine în cauză, iar măsurile impuse nu au nici un temei juridic.

Fără cheltuieli de judecată.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND :

Constată că prin Sentinţa nr.709/CA/2009 T r i b u n a l u l B i h o r a admis acţiunea formulată de reclamanta (...) E. SRL P. în contradictoriu cu pârâtul INSPECTORATUL T E R I T O R I A L D E MUNCĂ AL JUDEŢULUI B O şi în consecinţă a dispus anularea procesului verbal de control nr.21492/20.06.2008 întocmit de pârât şi implicit a măsurilor dispuse prin acesta, a adresei nr. 94319/21.07.2008, întocmită de către pârât şi a obligat pârâtul la plata, în favoarea reclamantei, a sumei de 2.741,30 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu avocat, taxă de timbru şi timbru judiciar.

Pentru a pronunţa această hotărâre, examinând acţiunea formulată prin prisma întregului material probator aflat la dosar, instanţa de fond a reţinut următoarele :

Obiectul dedus judecăţii îl reprezintă contestarea procesului verbal de control nr.21492/20.06.2008 întocmit de ITM B şi a măsurilor înserate în Anexa 3 la procesul verbal, precum şi adresa nr.94319/21.07.2008 a ITM B, prin care acesta respinge contestaţia administrativă formulată de reclamantă împotriva actelor arătate mai sus, înscrisuri care, în accepţiunea art.2 lit.c din Legea nr.554/2004, reprezintă un acte administrative.

Din răspunsul la contestaţia formulată, înregistrat sub nr.94319/08.07.2008, aflat la fila 12 dosar, rezultă că reclamanta a îndeplinit condiţia formulării plângerii prealabile în conformitate cu art.7 din Legea 554/2004.

Pe fondul cauzei, instanţa constată că, prin măsurile dispuse prin Anexa 3 la procesul verbal de control nr. 21492/20.06.2008, pârâtul ITM B i-a impus reclamantei obligativitatea încheierii contractului individual de muncă pentru numitul M. G. N. începând cu data de 19 iunie 2008 şi înregistrarea acestuia la ITM B.

Întrucât numitul M. G. N. este administratorul şi asociatul unic al (...) E. SRL, reclamanta a contestat măsura dispusă prevalându-se de dispoziţiile art.196/1 alin.3 din Legea 31/1990.

Conform art.196/1 alin.3 din Legea 31/1990 modificată şi completată prin OUG nr.82/2007 „asociatul unic poate avea calitatea de salariat al societăţii cu răspundere limitată al cărui asociat unic este”. Conform art.13 alin.2 din Legea 31/1990, dacă asociatul unic este administrator, îi revin şi obligaţiile prevăzute de lege pentru această calitate. Din examinarea acestor texte de lege rezultă că legiuitorul a instituit o facultate, respectiv o posibilitate, pentru asociatul unic care este şi administrator de a cumula această calitate cu aceea de salariat şi nicidecum o obligaţie. Prin urmare, instituirea obligaţiei de a încheia un contract individual de muncă în sarcina administratorului, care este şi asociat unic, este ilegală.

Mai mult, instanţa a reţinut că raportul juridic dintre societate şi administratorul său nu este un raport de muncă, ci un raport guvernat de contractul de mandat, aspect desprins din disp. art.70 din Legea nr.31/1990, conform cărora „administratorii pot face toate operaţiunile cerute pentru aducerea la îndeplinire a obiectului de activitate al societăţii, afară de restricţiile arătate în actul constitutiv”. Prin urmare, şi sub acest aspect, impunerea obligativităţii societăţii reclamante de a încheia contract individual de muncă cu administratorul său - asociat unic este nelegală.

Invocarea de către pârât a dispoziţiilor art.5 din Legea 19/2000, care reglementează asigurarea obligatorie prin efectul legii, nu are nici o relevanţă în interpretarea dispoziţiilor art.196/1 alin.3 din Legea nr.31/1990, care consacră indubitabil caracterul facultativ al cumulării calităţii de salariat care impune încheierea contractului individual de muncă cu calitatea de administrator reglementată de dispoziţiile Legii nr.31/1990.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul J.ratul T e r i t o r i a l d e Muncă al Judeţului B, solicitând admiterea acestei căi de atac , modificarea sentinţei şi menţinerea în totalitatea a procesului verbal de control şi a măsurilor dispuse de inspectorii de muncă.

În motivarea recursului se arată că , fără se analizeze punctual fiecare măsură trasată de inspectorii de muncă precum şi temeiul legal al măsurii, prima instanţă s-a limitat la o analiza formală a speţei dedusă judecăţii, anulând în totalitate măsurile dispuse prin actul de control.

Conform prevederilor Legii nr. 53/2003 şi a Legii nr. 130/1999 intimata reclamantă trebuia să încheie contract individual de muncă cu numitul M. G. N. şi să înregistreze acest contract la J.ratul T e r i t o r i a l d e Muncă al Judeţului B .

Având în vedere dispoziţiile articolului 5 din Legea 19/2000 şi ale articolului 196¹ alin. 3 din Legea 31/1990 , administratorul societăţii intimate trebuia să încheie contract individual de muncă cu societatea în folosul căruia desfăşoară activitate.

În drept se invocă dispoziţiile art.304 punct 8 şi 9 Cod procedură civilă.

În probaţiune s-a depus practică judiciară.

Prin concluziile scrise formulate de către intimată se solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând faptul că, faptele reţinute de inspectorii de muncă nu constituie contravenţie, deoarece numitul M. G. N. este administratorul societăţii şi asociatul unic al acesteia , iar raportul juridic dintre societate şi administratorul său nu este un raport de muncă ci un raport de mandat.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate şi din oficiu, în baza articolului 304 ¹ Cod procedură civilă, instanţa constată că recursul declarat de către pârât este neîntemeiat.

Astfel cum rezultă din înscrisurile depuse la dosar şi avute în vedere de către prima instanţă, numitul M. G. N. este administratorul societăţii comerciale reclamante şi asociatul unic al acesteia.

Faţă de prevederile articolul 196¹ alin. 3 din Legea nr. 31/1990 şi articolul 13 alin 2 din aceeaşi lege, prima instanţă a reţinut corect faptul că legiuitorul a instituit o facultate pentru asociatul unic care este şi administrator, de a cumula această calitate cu aceea de salariat al societăţii şi nicidecum o obligaţie, situaţie în care instituirea obligaţiei de a încheia un contract individual de muncă în sarcina administratorului este ilegală.

Invocarea de către recurent a dispoziţiilor art. 5 din Legea nr. 19/2000, care reglementează asigurarea obligatorie prin efectul legii, nu are nici o relevanţă în speţă.

Prin Decizia nr. 259/2009, depusă de recurent în probaţiune s-au reţinut aceleaşi aspecte de nelegalitate a procesului verbal încheiat de către J.ratul T e r i t o r i a l d e Muncă al Judeţului B, ca şi în speţa de faţă.

Oricum hotărârile judecătoreşti nu sunt izvor de drept în sistemul nostru de drept , cu atât mai puţin considerentele reţinute de către instanţa judecătorească în motivarea acestora .

Mai mult, în speţă, faţă de invocarea în apărare de către recurent a motivării Deciziei nr. 259/2009, instanţa de recurs constată că este legală susţinerea de către instanţa care a pronunţat această hotărâre a faptului că, contractul de muncă trebuie încheiat cu administratorul societăţii doar pentru acele activităţi care presupun prestaţii în folosul societăţii, care exced conţinutului legal al atribuţiilor administratorului, însă recurenta nu a făcut dovada în această cauză, prin nici un mijloc de probă, a faptului că administratorul societăţii a desfăşurat activităţi care nu intrau în sfera atribuţiilor administratorului .

Pentru aceste considerente, instanţa constată că sunt neîntemeiate motivele de recurs invocate şi în baza dispoziţiilor art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, va fi respins ca nefondat recursul.

Nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către partea intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

RESPINGE ca nefondat recursul declarat recurentul pârât INSPECTORATUL T E R I T O R I A L D E MUNCĂ al judeţului B, cu sediul în O,(...) B, judeţul B împotriva Sentinţei nr. 709/CA/2009 din 17.11.2009 pronunţată de T r i b u n a l u l B i h o r, în contradictoriu cu intimata reclamantă (...) E. SRL, cu sediul în localitatea P. nr.122 C, judeţul B, pe care o menţine în totul.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunţată în şedinţă publică azi, 22 februarie 2010.

Preşedinte Judecător Judecător Grefier

(...) (...) (...) G (...) (...) O. E.

Jud.fond E. D

Red-dec. N. S

Tehnored. D.N. – 16.03.2010 - 4 exemplare

Emis/expediat 2 comunicări

1. recurentul pârât I.T.M. B, O,(...) B,

2. intimata reclamantă (...) E. SRL, cu sediul în localitatea P. nr.122 C, judeţul B