Cabinet avocat Dreptul muncii

R O M Â N I A

CURTEA DE A P E L C L U J

Secţia Civilă, de Muncă şi Asigurări Sociale

pentru Minori şi Familie

DECIZIA CIVILĂ NR. 257/R/2008

Şedinţa publică din data de 28 ianuarie 2008

Instanţa constituită din:

PREŞEDINTE : (...) (...)

JUDECĂTORI : (...)-(...) (...)

(...) Ş.

GREFIER : P. D.

S-a luat spre examinare recursul declarat de reclamantul SPITALUL DE RECUPERARE E. împotriva sentinţei civile nr. 1102 din 19.10.2007 pronunţată de T r i b u n a l u l M a r a m u r e ş în dosarul nr(...), privind şi pe pârâta G. N., având ca obiect acţiune în răspundere patrimonială.

N. dezbaterilor şi concluziile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 24 ianuarie 2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.

C U R T E A

Reţine că prin sentinţa civilă nr. 1102 din 19 oct. 2007, pronunţată de T r i b u n a l u l M a r a m u r e ş s-a respins cererea formulată de reclamantul SPITALUL DE RECUPERARE E. în contradictoriu cu pârâta Dr. G. N., având ca obiect răspundere patrimonială.

Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că prin cererea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 339.699.852 ROL, respectiv echivalentul a 36 de salarii medii pe economie, sumă datorată în condiţiile contractului individual de muncă nr. 2067/01.04.1999 şi ale Actului adiţional la contractul de muncă.

Prin ordinul Ministerului Sănătăţii nr. 163/13.03.1999, pârâta a fost confirmată pe post de rezident la Spitalul de Recuperare E., a încheiat contractul individual de muncă nr. 2967/1.04.1999 şi actul adiţional prin care s-a obligat să funcţioneze minim 5 ani ca medic specialist, în caz contrar s-a obligat la achitarea unei sume de 36 salarii medii pe economie.

Pârâta şi-a încheiat rezidenţiatul şi trebuia să se prezinte la post în data de 1.04.2004, dar nu s-a prezentat.

În martie 2005 i s-a comunicat în scris să se prezinte la sediul reclamantului pentru clarificarea situaţiei, aceasta s-a prezentat însă a refuzat să lucreze în sistemul sanitar, situaţie în care s-a emis Decizia nr. 78/11.08.2005 pentru desfacerea contractului de muncă.

Examinând cererea reclamantului tribunalul a reţinut că pârâta trebuia să se prezinte la post în data de 01.04.2004, dată de la care curge termenul de prescripţie pentru recuperarea prejudiciului, ori acţiunea a fost înregistrată la 05.06.2007, s-a constatat că cererea este prescrisă, fiind înregistrată peste 3 ani cât este termenul de prescripţie, astfel că a fost respinsă.

Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul SPITALUL DE RECUPERARE E., solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei în sensul admiterii acţiunii.

În motivele de recurs arată că instanţa în mod greşit a raportat curgerea prescripţiei la data de 1.04.2004, deoarece în O.U.G. nr. 259/2000, privind organizarea şi finanţarea rezidenţiatului, stagiaturii şi activităţii de cercetare medicală în sectorul sanitar se prevede în art. 3 alin. 3 ca rezidentul răspunde material, având obligaţia de plată a unei sume echivalente cu cel puţin 36 salarii medii pe economie, sumă calculată la data încetării contractului individual de muncă din iniţiativa rezidentului.

Reclamantul a calculat sumele datorate raportat la perioada renunţării, considerată de acesta data încetării contractului individual de muncă, respectiv august 2005, reţinând în acest sens decizia nr. 78/11.08.2005 şi Comunicatul de presă nr. 38/august 2005 al Institutului Naţional de Statistică.

Consideră că termenul de prescripţie curge de la data încetării contractului individual de muncă şi nu de la data la care rezidentul şi-a încheiat pregătirea în specialitate, cum în mod greşit s-a reţinut în sentinţa atacată.

Prin întâmpinarea de la 9-11, pârâta G. N. solicită respingerea recursului ca nefondat.

Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să admită recursul pentru următoarele considerente:

Pârâta şi-a încheiat rezidenţiatul şi trebuia să se prezinte la post în data de 01.04.2004, dar nu s-a prezentat.

Art. 3 alin. 2 şi alin. 3 din O.U.G. nr. 259/2000 prevede că „După obţinerea diplomei de medic, de stomatolog sau de farmacist specialist aceştia sunt obligaţi să lucreze cel puţin 5 ani la unitatea sanitară cu care au încheiat contractul individual de muncă. Contractul individual de munca încheiat între rezident şi unitatea sanitară în condiţiile alin. (1) va cuprinde o clauza conform căreia nerespectarea obligaţiei prevăzute la alin. (2) atrage răspunderea materială a rezidentului, în sensul obligării acestuia la plata unei sume echivalente cu cel puţin 36 de salarii medii pe economie, suma calculată la data încetării contractului individual de muncă din iniţiativa rezidentului.“

Aceste dispoziţii au fost abrogate de O.U.G. nr. 58/2001 iar prin Legea nr. 605/2001 a şi fost respinsă O.U.G. nr. 259/2000 dar acest din urmă act normativ continuă să fie aplicabil raporturilor juridice născute în timpul cât a fost în vigoare.

Din dispoziţiile art. 3 alin. 2 şi alin. 3 din O.U.G. nr. 259/2000 reiese că termenul de 5 ani în care medicii sunt obligaţi să lucreze la unitatea sanitară cu care au încheiat contractul individual de muncă începe să curgă la obţinerea diplomei de medic, de stomatolog sau de farmacist specialist.

Prin urmare de la momentul acesta, al obţinerii diplomei de medic specialist, ar începe să curgă şi termenul de prescripţie de 3 ani de zile în care unitatea sanitară poate să ceară executarea obligaţiei sau daune pentru neexecutarea acestei obligaţii.

Mai trebuie însă sesizat că dispoziţiile H.G. nr. 899/2002 care sunt aplicabile şi pârâtei, reglementează organizarea învăţământului postuniversitar medical şi farmaceutic uman iar la art. 12 prevede că rezidenţiatul se finalizează printr-un examen iar absolvenţii stagiilor de rezidenţiat se pot prezenta la examenul de finalizare în primii 2 ani de la absolvire.

Prin urmare dacă reclamanta se putea prezenta la examenul de rezidenţiat într-o perioadă de 2 ani de zile de la momentul absolvirii stagiului atunci momentul la care începe să curgă termenul de 5 ani nu este acela al încheierii perioadei de rezidenţiat deoarece art. 3 alin. 2 din O.U.G. nr. 259/2000 prevede că acesta curge după obţinerea diplomei de medic specialist iar nu de la simpla încheiere a perioadei de stagiatură, or cât timp această diplomă nu a fost obţinută termenul nu poate să curgă.

Prin urmare dacă diploma se obţine în cursul celor 2 ani în care rezidentul poate susţine examenul atunci singura interpretare este aceea că termenul de 5 ani în care ar fi obligat să lucreze la unitatea sanitară curge doar de la acea dată a obţinerii diplomei, ca şi termenul de prescripţie de 3 ani.

În ipoteza în care rezidentul nu se prezintă la nici unul dintre examene, din indiferent de motiv, atunci termenul de 5 ani în care este obligat să lucreze la unitatea sanitară nu începe să curgă decât de la finalizarea termenului de 2 ani în care poate să susţină examenul pentru obţinerea diplomei de medic specialist, fiind posibile şi cazuri în care diploma se obţine doar la ultimul examen din cuprinsul perioadei de 2 ani.

Obligaţia de a lucra la unitatea sanitară pe o perioadă de 5 ani este condiţionată de obţinerea diplomei de medic specialist. Prin urmare obligaţia de a lucra acei 5 ani este suspendată pe perioada de la încheierea perioadei de rezidenţiat şi până la obţinerea diplomei de medic.

Atunci când este evident că nu se mai poate obţine diploma de medic se naşte şi dreptul la acţiune al unităţii sanitare iar nu la încheierea rezidenţiatului, ci ulterior acestei perioade.

Prin urmare între părţi a devenit evident că nu se va mai obţine diploma de medic şi prin urmare nu va mai putea să curgă termenul de 5 ani în care medicul este obligat să lucreze la unitatea sanitară, la data desfacerii contractului de muncă ca urmare a refuzului pârâtei de a se mai prezenta la examenul de obţinere a diplomei de medic specialist, refuz ce a rezultat din discuţiile între părţi şi care refuz s-a finalizat prin aceea că în perioada de 2 ani nu a susţinut examenul şi nu a obţinut nici până azi diploma de medic.

Prin urmare dreptul la acţiune se putea naşte la sfârşitul perioadei de 2 ani în care se putea obţine diploma de medic specialist dar în speţă s-a născut mai repede, anume la data la care a devenit evident că nu se va mai obţine diploma de medic şi s-a desfăcut contractul de muncă, anume 11.08.2005, tot de la acest moment începând să curgă şi termenul de prescripţia al dreptului la acţiune iar în raport de acest moment înregistrarea prezentei acţiuni la data de 05.06.2007 este făcută în termenul legal de prescripţie de 3 ani de zile.

Faţă de cele de mai sus prima instanţă a soluţionat în mod greşit excepţia prescripţiei, excepţie care trebuia respinsă.

Faţă de cele menţionate anterior şi în temeiul prevederilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă cât şi al art. 312 alin. 3, art. 299 alin. 1 şi art. 304¹ Cod procedură civilă, curtea urmează să admită recursul declarat de reclamantul T. DE RECUPERARE E. împotriva sentinţei civile nr. 1102 din 19.10.2007 a T r i b u n a l u l u i M a r a m u r e ş pronunţată în dosarul nr(...) şi va trimite cauza în rejudecare primei instanţe pentru a se soluţiona fondul cauzei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul T. DE RECUPERARE E. împotriva sentinţei civile nr. 1102 din 19.10.2007 a T r i b u n a l u l u i M a r a m u r e ş pronunţată în dosarul nr(...), pe care o casează în întregime şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.

Decizia este irevocabilă.

Dată şi pronunţată în şedinţa publică din 28 ianuarie 2008.

PREŞEDINTE JUDECĂTORI GREFIER

(...) (...) (...)-(...) (...) (...) Ş. P. D.

S. de I.D.C., dactilografiat de Sz.M.

În 2 ex., la data de 08.02.2008

Judecător fond – N. V., D. V. – T r i b u n a l u l M a r a m u r e ş